Francis Chan - Funia și veșnicia

Pastorul și autorul Francis Chan spunea, într-o încercare de a capta atenția oamenilor și de a o îndrepta înspre importanța vieții trăite în sfințenie, că „sunt unii care spun că creștinii trăiesc în nebunie pentru că nu se bucură de viața care le-a fost dată, nu profită la maxim de anii scurți pe care ii trăiesc aici pe Pământ...însă eu spun, nu e mai mare nebunie să îți risipeșți viața în păcat știind că ziua de mâine nu e a ta, să îți trăiești viață întristând fața lui Dumnezeu, știind că după moarte vei petrece o veșnicie întreagă în locul pe care ti l-ai pregătit în anii aceștia scurți...?”

În încheierea acelui mesaj, pentru ca publicul să înțeleagă sensul cuvintelor lui, Francis a adus o frânghie lungă, albă, care avea la un capăt o bucată scurtă roșie, pe care a prezentat-o ascultătorilor:

„Imaginați-vă că această frânghie lungă este fără capăt. Mai imaginați-va că această funie infinită este o linie a existenței noastre care se întinde pentru veșnicie. Acum imaginați-vă această parte roșie a franghiei ca fiind viața noastră pe pământ. Avem fiecare câțiva ani pe acest pământ, ani care sunt reprezentați de această parte roșie...apoi avem restul bucății de frânghie albă, fără capăt, care reprezintă veșnicia într-un anumit loc.

Ce mă șochează pe mine este că cei mai mulți dintre noi ne preocupăm cel mai mult de partea asta roșie a franghiei. Asta e ceea ce ne consumă cel mai mult: „Abia aștept să ajung la jumătatea părții roșii a vieții mele, să îmi fac o casă, o familie, să îmi cumpăr o mașină, să fiu cunoscut, să economisesc, să strâng, ca să mă bucur de asta când voi ajunge la capătul vieții, etc...”, dar ce facem cu restul funiei, ce facem cu veșnicia?

Biblia ne spune că ceea ce facem în părticica asta mică din eternitate numită „viață”, ne determină veșnicia în care vom ajunge cândva. Ne trăim viața investind exagerat de mult în confortul nostru (pe când Biblia ne spune în MATEI 6:25-33: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrană şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? ...”), uitând că odată ce ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu, toate șansele de a ne pocăi și a trăi o viață curată pe care le-am avut vor dispărea, avem doar o șansă de a ne pregăti pentru veșnicie, iar viața ni se poate lua în orice secundă, oricăruia dintre noi.

Aud oameni care spun: „mai, pocăitii sunt oameni nebuni, nu își trăiesc viață, nu se bucură de ea sunt încuiați, nu știu cum să trăiască și să profite de anii ăștia scurți...", eu vin și răspund acestor oameni: „nu noi suntem încuiați, din contra, suntem conștienți de faptul că modul în care ne trăim anii scurți ai vieții ne vor decide veșnicia".

Mă uit la modul în care lumea se ‚bucură’ de viață, și îmi spun: ce nebunie, nici măcar nu știm dacă vom trăi până mâine, iar ei consideră că modul lor de trăi e inteligent, iar faptul că pe mine mă preocupă veșnicia e o nebunie în ochii lor?

Fiecare e liber să trăiască așa cum vrea, să se „bucure de viață” însă eu va spun, alegeți să trăiți fiecare minut din părticica aceea scurtă, roșie, a funiei vieții voastre pregătindu-vă pentru ceea ce va urma.

„Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi...”  
(IOSUA 24:15)

Comentarii

Recomand și următoarele articole:

John F. Kennedy și Billy Graham: momente irecuperabile în 1963

S-au dus cei două mii de ani

Fiul pierdut

De ce...?!?