Postări

Se afișează postări din septembrie, 2020

Oboseala în a face bine

Imagine
Știrile din mass-media relatează continuu despre refugiați, foamete, catastrofe naturale, atentate, boli, etc. La fiecare nenorocire, unii oameni sunt afectați în mod direct. Cu timpul, torentul acestor informații ne face însă insensibili la necazul lor. Distanța până la ei este adesea prea mare. Nu avem nicio posibilitate să-i ajutăm direct. Astfel se instalează o anumită „oboseală în a avea milă și a face bine“. 
De multe ori căutăm și avem dorința să ajungem în colțurile cele mai îndepărtate ale lumii pentru a ajuta sau a face bine cuiva. Însă nu trebuie să căutăm departe, în lumea largă, necazurile și problemele societății omenești. Și în jurul nostru există oameni care au nevoie de ajutor. Poate te întrebi: Cum putem să-i ajutăm? Nu este ajutorul nostru ca o picătură pe o piatră fierbinte? Apostolul ne dă răspunsul potrivit: „Așadar, cât avem prilej, să facem bine la toți, şi mai ales fraţilor în credinţă“ (Galateni 6:10). 
Acest bine începe cu rugăciune. Să mijlocim pentru acești …

Întoarce-te la faptele tale dintâi

Imagine
"Oare dacă Domnul ar veni în clipa următoare, ar mai avea pe cine să ia Acasă?" O întrebare care mă frământă în ultimul timp din ce în ce mai mult. Trăim pe pământ știind că într-o zi plecăm de pe el și lăsăm în urmă tot ce am adunat și am strâns cu atâta lăcomie ca să fim fericiți, realizând la sfârșit că, de fapt, fericirea nu a avut de-a face cu lucrurile materiale. Trăim pe pământ cu gândul la trupul nostru (încercând să fim pe placul celor din jur), ne trece viața și noi așteptăm ceva, nici noi nu știm ce anume dar așteptăm să se întâmple ceva...și tot așteptăm, până ajungem la capăt de drum. Sperăm să ajungem în RAI dar trăind cum ne place, făcând lucruri de care, în trecut, ne-ar fi fost rușine. Diluăm pocăința până acolo încât nu mai sunt păcate atâtea lucruri care sunt scrise în Biblie, luăm versetele din Cuvântul lui Dumnezeu și le schimbăm înțelesul doar ca să ne justificăm trăirea murdară. Facem lucruri pe care in trecut le-am considerat "păcate de moarte&qu…

Esti creștin? Ce înseamnă a fi creștin?

Imagine
Te consideri creștin? Dacă da, ce crezi că înseamnă a fi creștin? Oare te consideri creștin doar pentru faptul că te îmbraci decent, că porți un costum sau o fustă lungă,  că nu mergi la coafor? Poate te consideri creștin pentru faptul că aprinzi lumânări tuturor sfinților sau că mergi la toate slujbele de la biserică pentru a împlini anumite promisiuni făcute cuiva, cândva. Te consideri creștin doar pentru că la rugăciune vorbeșți în alte limbi, că faci parte dintr-un anumit cult și ești membru într-o anumită biserică? Mulți dintre noi ne considerăm creștini doar pentru faptul că suntem născuți într-o țară creștină, și asta, credem noi, e deajuns. Totuși, toate aceste lucruri sunt suficiente pentru a mă putea considera creștin?Una dintre definițiile omului creștin se găsește scrisă în IOAN capitolul 3: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”A fi creștin nu înseamnă a umple o biserică, nici a aprinde lumânări sau a ne îmb…

Pilda cu măgarul din fântână

Imagine
Într-o zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, acesta hotărî că măgarul și-așa era bătrân, iar fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. El a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneală de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.Așa că țăranul își chemă vecinii ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată și începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeți bune de pământ, măgarul se potoli și tăcu. Țăranul privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu.Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutură de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări și ieși fremătând…MORALA:Viaț…

De vorbă cu Creatorul - Mihaela Mănescu

Imagine
Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său:
„De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău?
Mă doare... Mai slăbește funia cu care mă-nfășori,
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori..."

Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea.
Și fir cu fir, și snop cu snop, într-una aduna.
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri...
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti:

„De-acolo, din îndepărtări, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu mărăcini, Eu te-am ales...
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toți spinii M-au străpuns...
Tu erai mic și slab... Și-n snop, cu grijă te-am ascuns.

De-ai fi căzut prin văi adânci, prin miriștea străină,
Te-ar fi răpit în zori de zi vreo pasăre haină.
Și n-ai mai fi găsit odihnă-n snopul legănat
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împărat.

De-aceea strâng în jurul tău o funie de Har:
Să nu te pierzi de frații tăi pe drumul spre Grânar.
Mai e puțin... Doar câțiva snopi mai am de adunat.
Și-apoi, vei fi de legături si tu elib…