Schimb de experiență cu biserica primară

Ce răspuns am da sau cum am reacționa dacă ar veni cineva și ne-ar spune că avem posibilitatea să petrecem o anumită perioadă de timp alături de primii creștini, să mergem cu ei în călătoriile lor misionare sau să ni se ofere ocazia să fim prezenți la unul din "programele" bisericii primare?

Ne putem doar imagina cum erau aceste călătorii sau modul lor de viață și de închinare. În capitolul 2 din Faptele Apostolilor avem câteva detalii despre cum a fost Biserica primară. Acești credincioși erau dedicați, erau uniți în părtășie, participau împreună la rugăciune; cei care aveau mai mult decât strictul necesar, puneau surplusul lor la comun, pentru a-i ajuta și pe cei care nu aveau suficient. Se întâlneau în fiecare zi lăudându-L cu bucurie pe Dumnezeu. Acești primi creștini și-au deschis larg porțile pentru călătorii obosiți, vorbeau adevărul despre ceea ce au învățat de la apostoli și au crezut în Dumnezeu din toată inima, iar rezultatele au fost fructuoase. În urmă a ceea ce vedeau vecinii , prietenii, cunoscuțîi lor în ei, aceștia doreau să facă parte din acea categorie de oameni, fiind botezați pe baza mărturiei lor de credință.

Să presupunem acum că acei ucenici, primii creștini ar intra în bisericile de astăzi, ce ar vedea? Care ar fi primele gânduri care le-ar veni în minte creștinilor care au murit sfâșiați de fiare, crucificați, bătuți, pentru credință lor în Isus? Poate ar vedea că și noi, exact că și ei, ne petrecem un anumit timp în fiecare zi în rugăciune și studiu biblic, dar că acum noi suntem mai iubitori de sine, mai „individualizați”. S-ar putea să observe că ne reunim regulat la părtășie, la rugăciune, la ajutorare, dar că toate astea sunt doar niște programe bine puse pe puncte, că poate în toate aceste fapte, există un scop ascuns. S-ar putea să vadă grupuri implicate în studiul Evangheliei, care încearcă să caute răspunsuri ezoterice la întrebări complicate, care nu există, Evanghelia fiind destul de clară. Deși este adevărat că unele comunități bisericești se concentrează și astăzi pe ajutorarea celorlalți, este puțin probabil că aceștia ne vor vedea punând tot avutul nostru la comun, ca toți să trăim "la egalitate". Pe alții poate ne vor găși mult mai atrași de latura „lumească” de închinare decât de cea Biblică.
Ar observa că bisericile noastre sunt împărțite în culte; că ne-am atașat și ținem partea unor religii, religii care mai degrabă ne separă decât ne reunesc, în loc să urmăm Scriptura. Ar putea să observe că pasiunea noastră de a spune altora despre Isus a devenit și devine din ce în ce mai influențată de lume, căutând să fim pe placul tuturor, să împărțim adevărul în funcție de clasa socială a celui căruia trebuie să îi vorbim despre mântuire. Ar observa cum am luat biserica și am transformat-o în afaceri. Că biserica a devenit o clădire de pe urmă căreia ne-am câștigat un nume. Ar vedea că și biserica de azi are idolii ei, cântăreți, predicatori, etc. Ar vedea săli de spectacol, de teatru, de film, orice, dar nu biserică.

Ar observa oameni însetați după Cuvânt care ar plăti bilete de avion, motorină, benzină slujitorilor, doar că aceștia să vină să le predice Evanghelia, să fie asta oare chemarea lui Dumnezeu? Ar vedea slujitori comozi care se simt deranjați când cineva "îi deranjează" în timpul lor liber...ar vedea președinți, vicepreședinți și casieri în conducerea cultelor religioase, un fel de politică bisericească, oare asta scrie și în Biblie că făceau apostolii?

Oare acesta a fost de la început scopul bisericii și al creștinilor? Bisericile au primit și continuă să primească din ce în ce mai mult o nuanță lumească, să se accepte lucruri care în urmă cu câțiva ani nici măcar nu se pomeneau.

Comentarii

Recomand și următoarele articole:

Oscar Schindler sau "Lista lui Schindler"

De ce...?!?

Lepra exista si azi, "satul" Tichilesti