Postări

Se afișează postări din august, 2020

Ce trebuie să faci ca să ajungi în iad?

Imagine
Se spune că într-o seară, un predicator stătea la o masă și își pregătea predica pentru a doua zi dimineață, pentru a o putea rosti bisericii. Avea două bucăți mari și albe de hârtie în fața lui pe care nu erau scrise decât două titluri. Pe prima scria mare, cu litere îngroșate: " Ce trebuie să faci ca să ajungi în rai? ", pe a doua era scris la fel de citeț și ordonat un alt titlu: " Ce trebuie să faci ca să ajungi în iad? ".  Predicatorul, știind că este un om pe care oamenii trebuie să îl ia că exemplu și că e răspunzător pentru cuvintele pe care le va rosti a două zi, a decis să înceapă cu prima foaie, cea cu lucrurile pe care un creștin trebuie să le facă pentru a ajunge în rai. A început să scrie, se mai consulta cu Biblia, mai căuta în dicționar cuvinte pe care nu le prea înțelegea, și iar scria: "Ca să ajungi în rai trebuie să fi bun cu alții, să ajuți pe săraci, să nu furi, să nu minți, să mergi la biserică, să-L slujești pe Dumnezeu, să-L iubești din

Schimb de experiență cu biserica primară

Imagine
Ce răspuns am da sau cum am reacționa dacă ar veni cineva și ne-ar spune că avem posibilitatea să petrecem o anumită perioadă de timp alături de primii creștini, să mergem cu ei în călătoriile lor misionare sau să ni se ofere ocazia să fim prezenți la unul din "programele" bisericii primare? Ne putem doar imagina cum erau aceste călătorii sau modul lor de viață și de închinare. În capitolul 2 din Faptele Apostolilor avem câteva detalii despre cum a fost Biserica primară. Acești credincioși erau dedicați, erau uniți în părtășie, participau împreună la rugăciune; cei care aveau mai mult decât strictul necesar, puneau surplusul lor la comun, pentru a-i ajuta și pe cei care nu aveau suficient. Se întâlneau în fiecare zi lăudându-L cu bucurie pe Dumnezeu. Acești primi creștini și-au deschis larg porțile pentru călătorii obosiți, vorbeau adevărul despre ceea ce au învățat de la apostoli și au crezut în Dumnezeu din toată inima, iar rezultatele au fost fructuoase. În urmă a ceea ce

Ayla - fiica războiului

Imagine
Povestea emoționantă a unei fetițe de 5 ani și a unui soldat turc, care i-a devenit tată adoptiv în timpul războiului din Coreea, care s-au pierdut și regăsit după aproape 60 de ani. Într-o țară atinsă de focul războiului, Ayla, o fetiță de cinci ani, rătăcea în frig și în întuneric. A fost iarna anului 1950, temperatura scăzuse sub -35 de grade celsius. Purta câteva haine rupte, prin care pătrundea frigul. În cea mai întunecată noapte din viața ei, Ayla a fost găsită de un tânăr soldat turc, care a luat-o sub aripile sale, după ce a aflat că întreaga ei familie a fost ucisă. Deși o zonă de război și un sediu militar cu mii de soldați nu a fost un loc perfect pentru a crește o fetiță, Süleyman a făcut tot ce a putut ca Ayla să se simtă „ca acasă”, devenind ca un tată pentru ea.  Războiul din Coreea Între 1950 și 1953, Peninsula Coreeană a trăit una din cele mai dezastruoase perioade din istoria sa. La 25 iunie 1950. Războiul a început atunci când 75.000 de soldați din armata populară n

Oameni vs tehnologie - Jamie Bartlett

Imagine
  Internetul trebuia să ne elibereze.   Tehnologia ne-a schimbat viețile. Dar pentru asta nu am cedat oare prea mult puterii din spatele zidului de cod, manipulată de publicitarii și tehnocrații din Silicon Valley? Ce înseamnă pentru democrație scandalurile despre datele private din jurul Facebook și al Cambridge Analytica? Jamie Bartlett ne spune că a îmbrățișa Big Tech fără nicio reținere înseamnă a slăbi fundamentele democrației. Clasa de mijloc se erodează, societatea civilă e slăbită, iar noi, cetățenii, ne pierdem judecata critică și chiar libertatea. Oameni vs tehnologie arată cât de fragil este sistemul politic sub asediul revoluției digitale. Dar Bartlett explică și cum putem deveni cetățeni activi, parte dintr-o comunitate democratică cu alegeri libere, egalitate de șanse, libertăți civile și încredere în puterea suverană. Această carte esențială avertizează că, dacă nu schimbăm ceva, democrația se va alătura feudalismului, monarhiilor absolute și comunismului pe lista

Le Mont Saint-Michel - din Evul Mediu până azi

Imagine
Arhitectura abației Mont Saint-Michel este o dovadă a măiestriei și ingeniozității mai multor generații de constructori. Construcția sitului, care are în spate o istorie de 1.300 de ani, pe un sit neprietenos din punct de vedere al terenului, reprezintă un caracter tehnic și artistic incontestabil. Un sit prestigios încă de la jumătatea Evului Mediu Timpuriu Istoria lungă a Mont-Saint-Michel a început în anul 708, când episcopul Aubert a ridicat un prim sanctuar pe Mont Tombe (vechiul nume al Mont Saint-Michel) în cinstea Arhanghelului Mihail (de unde și numele – Muntele Sfântul Mihail, n.r). În anul 966, călugării benedictini s-au stabilit acolo la cererea Ducelui de Normandie, Richard I. Acești călugări, sub autoritatea starețului, au urmat ordinul benedictin și au fost responsabili de creșterea noii mănăstiri. Abbey a devenit foarte repede un loc important de pelerinaj pentru Creștinismul Occidental, dar și unul dintre centrele culturii medievale, unde au fost produse și stocate un

Imaginea anului 1962 cu privire la viața în anul 2022

Imagine
O ilustrație care reprezintă viața în anul 2022, a fost publicată în urmă cu aproape 60 de ani într-o revistă italiană. Această ilustrație arată pietoni care folosesc un vehicul cu motor pentru o singură persoană, folosit pentru deplasare și „izolare”. Imaginea a fost creată de Walter Molino, un caricaturist și ilustrator italian. Apare pe prima pagină a unei ediții din 1962 a revistei „ La Domenica del Corriere ”, un săptămânal italian care a fost publicat între 1899 și 1989. Creatorul acestei ilustrații arată persoane care merg pe trotuar, păstrând între ele o distanță anume, atâta cât le permite capsula pentru a nu intra în contact unul cu celălalt. Chiar dacă nu se pune problema unei „predicții” pentru astăzi, un viitor atât de îndepărtat, această imagine referindu-se mai mult la mersul pe jos decât la „auto-izolare”, se potrivește, în mod ciudat, destul de bine cu temerile actuale survenite în urmă pandemiei de coronavirus, ceea ce poate duce la sugestia că „ noul normal ” trebuie