Păcatul îți ruinează viața

Când prezența Domnului îți umple inima și când Duhul Sfânt te atinge și începe să îți atingă viața, și începe să lucreze în tine arătându-ți aspecte din viața ta pe care trebuie să le schimbi, când te atinge și te aduce la pocăință, și spui: „Doamne, mă pocăiesc și nu am să mai fac lucrul asta, Doamne, mă întorc la Tine...” când spui Domnului lucrurile astea, dar după aceea, te întorci înapoi la viața ta și trăiești la fel că înainte, ai tratat ceea ce este Sfânt că și cum ar fi ceva neînsemnat, ai trădat ceea ce e Sfânt.

Am fost atinși, binecuvântați, condamnați, ne-am pocăit...toate astea au avut loc în viețile noastre, ne-am apropiat de Dumnezeu, dar ne-am întors acasă și am rămas aceiași. Apoi venim din nou în prezența lui Dumnezeu, că și cum ar fi un lucru normal. Unii spun că sunt „OK”, au trăit în acel mod și nimeni nu i-a omorât, nu li s-a întâmplat nimic rău, Dumnezeu nu trimite un fulger să îi trăsnească, viață lor e în regulă!... FALS! Dacă vrei să otrăvești un lup, care vine noaptea și dă târcoale staulului, nu vei merge cu lingurița cu otravă la el, ci iei cea mai mare, cea mai gustoasă bucată de carne și o injectezi cu otravă. Animalul va veni, va mirosi carnea, și nu va simți decât mirosul cărnii bine făcute și va spune, „e OK!”, apoi o va devora, fără să aibă habar că ar fi ceva în neregulă cu ea și pleacă fericit și săturat gândindu-se că tocmai a avut o masă copioasă. Abia peste câteva ore va descoperi că de fapt friptură care arăta atât de bine, de fapt a fost otravă. 

Poți spune că „îmi trăiesc viață așa cum vreau, mie nu mi se poate întâmplă nimic rău dacă beau puțin, dacă mă droghez...dacă mă distrez”... abia îți începi friptura! Nu realizezi cât de gravă este situația, nu realizezi că Satan tocmai te-a prins în capcană și ai devenit prada cursei lui, iar Diavolul râde de tine, pentru că tu ai impresia că nu faci nimic rău, că te distrezi doar, că păcatul tău e secret...îți pui masca de creștin. Diavolul râde de viața ta și spune: „Trezire?!? Haha, el nici măcar nu își poate vedea starea în care se află, și el se gândește la trezire."

Când te prăbușești și te pocăiești și spui cu adevărat: „Doamne, iartă-mă, curățește-mă, eliberează-mă, te rog, Isuse, iartă-mi păcatul...!” Te ridici și trăiești altfel decât o făceai înainte cu câteva minute, când te-ai pus pe genunchi. Dacă aveai o atitudinea urâtă față de cei din jur, acum n-o mai ai. Dacă înainte obișnuiai să minți, acum nu mai minți. Dacă înainte copiai la școală, acum n-o mai faci, nici măcar nu te mai gândești la toate astea. Dacă Dumnezeu ți-a arătat clar că un lucru din viață ta e greșit, nu te mai întorci la acel lucru. Fetelor, dacă înainte va plăcea atenția băieților și îi atrăgeați prin diferite moduri, acum nu mai puteți să faceți asta...

Pocăința nu este să ieși în fața unui altar, nu înseamnă a plânge, nu înseamnă nici măcar a-ți cere iertare...pocăința înseamnă să te întorci de la lucrurile pe care le făceai înainte, care frângeau inima lui Dumnezeu. Dacă erai bârfitor, îți plăcea să vorbești despre alții, după ce te-ai rugat și ai cerut lui Dumnezeu să te ierte, nu îți mai place să faci asta. Biblia spune că unul din lucrurile pe care Dumnezeu le urăște este „a semăna dezbinare”.

Inima ta e frântă pentru că ai păcătuit, ai frânt inima lui Dumnezeu, L-ai trădat pe Dumnezeu, ai tratat lucrurile sfinte că și cum acestea ar fi ceva obișnuit și ești conștient că înaintea lui Dumnezeu ești fără scăpare. Recunoști că păcatul tău l-a răstignit pe Isus pe cruce. Nu mai spune „măi, dar ce au pocăiții, de ce sunt așa stricți?!?” aici nu e vorba de pocăiți ci de tine, de faptele tale. Nu mai este timp pentru a fi reci unii cu alții, nu mai avem timp să lenevim, nu ne putem regla viața personală cu Isus când vom fi în fața Scaunului de judecată, va fi prea târziu atunci. Nu te mai poți pocăi de păcatul tău după ce mori, o să fie prea târziu.

Atât de mulți tineri sunt ca și un struț, ascunzându-și capul în nisip, comportându-se ca și cum păcatul nu ar exista în viața lor, că și cum păcatul nici nu ar fi păcat ci doar o „etapă”, o provocare pe care trebuie să o treacă. Problema majorității oamenilor este că suntem asemenea fiului risipitor, până nu ajungem în cocina porcilor nu realizăm că ceea ce am făcut ne-a ruinat total viața!
Fragment dintr-o predică

Comentarii

Recomand și următoarele articole:

Imaginea anului 1962 cu privire la viața în anul 2022

Marius Gorcea

5. Izolati in Romania - Catune din judetul Mehedinti