Regele Alfred Cel Mare, când crucea e mai tare decât sabia


Despre primii ani din viața acestui rege nu se știu prea multe, aceasta fiind o perioada tulbure din cauza invaziilor vikinge permanente, ele fiind respinse cu greu de către localnici. Atunci când a împlinit vârstă de cinci ani, Alfred a fost trimis de tatăl sau, cu o bogată escortă de nobili, la Roma. Papa Leon l-a numit pe băiat „fiul său spiritual”. 

Alfred a fost impresionat de viața care se desfășura la curtea papală, încât le spunea tuturor că atunci când va fi mare, va ajunge să fie un călugăr. După doi ani, copilul va repeta vizita, însoțit de data aceasta de către Ethelwulf (tatăl său), el dând dovadă de cruzime atunci când venea vorba despre chestiunile politice. Cu toate acestea, el era o persoană foarte religioasă, aceste trăsături fiind caracteristice tuturor suveranilor din acea perioada. Micul Alfred era însă cel mai iubit dintre frați, iar pe măsură trecerii timpului se dovedea că acesta va fi un urmaș pe măsură la tron. 

Natura sa nobilă i-a fost insuflată încă din copilărie, datorită dragostei, dar și înțelepciunii pe care o aveau părinții săi. Copilul ajunge astfel să-i inspire pe cei din jurul său cu vorbele sale de duh. Această înțelepciune este una surprinzătoare, mai ales datorită faptului că părintele său l-a neglijat destul de mult, el încercând să facă față conspirațiilor celorlalte vlăstare. Alfred nu a deprins tainele cititului decât la vârstă de 12 ani. La vârstă de 20 de ani, acesta este căsătorit de către tatăl sau cu o tânăra cu origine nobilă din Mercia. Acesta a fost și anul în care a avut parte de o confruntare cu temuții vikingi, aceștia pustiind țărmurile insulelor britanice. 

Alfred a dat mereu dovadă de vitejie, dar și de onoare. În anul 870, regele anglilor, Edmund a fost ucis de către vikingi, iar țara sa a fost prădată cumplit de către aceștia. Vikingii s-au îndreptat apoi către pământurile saxonilor, acestea fiind stăpânite de către Ethelred, un alt frate al lui Alfred. Cei doi frați i-au înfruntat pe invadatori, care s-au salvat cu fuga pe lungile lor corăbii din lemn. Ei se întorc totuși cu un număr mai mare de oșteni, dar datorită planului tactic pus la punct de Alfred, cei doi frați se vor bucura de o nouă victorie. 

După ce Ethelred a murit, tronul i-a revenit lui Alfred. Mulțimile îl preferau mai mult pe el, spre deosebire de frații săi mai mari, între care existau numeroase turbulențe. Au urmat șapte bătălii crâncene, în urma cărora saxonii, deși au câștigat mai multe dintre ele, au fost siliți totuși să facă pace. Ei nu doreau să facă față valurilor tot mai dese de invadatori, aceștia fiind considerați a fi mai numeroși decât nisipul marii și mai prădalnici decât lăcustele. 

Văzând că patria sa este secătuită de vlagă, el s-a decis să le ofere vikingilor un tribut. Vikingii au acceptat această oferta, ei spunând că vor renunța la invazii. Deși pe saxoni nu i-au mai atacat, celelalte neamuri au avut în continuare de-a face cu ei. 

Perfidia vikingilor s-a dovedit în anul 877, atunci când au încălcat tratatul de pace, intrând pe pământurile saxone. Alfred a construit însă o flota puternică, astfel încât să reușească să se apare mai vine și să-i atace pe vikingi pe mare. 

Această flotă construită în pripă, a creat o mulțime de probleme „lupilor Nordului”, făcând numele lui Alfred, regele saxon, mult mai vestit în toată creștinătatea. El era considerat a fi singurul om în stare să țină piept invaziilor păgânilor. Oamenii au început să i se supună de bună voie. A adunat o mulțime de bărbați viteji care s-au confruntat cu vikingii la Edington, provocându-le o înfrângere destul de mare, care le-a mai tăiat din pofta de a cuceri. 

Există scrieri care spun că pentru a afla informații despre numărul și organizarea dușmanilor, Alfred s-a deghizat în menestrel (artist medieval), începând să cânte melodii saxone și purtând în mâini o harpă. El a reușit să-i farmece cu cântecele sale până și pe cruzii vikingi, aceștia ducându-l la crudul lor rege Guthrum. Regele l-a felicitat pe Alfred pentru meșteșugul său și nu l-a lăsat să plece cu mâna goală, oferindu-i o mulțime de daruri. După bătălie regele Guthrum a căzut în mâinile soldaților lui Alfred, acesta fiind adus în fața regelui. Alfred a dorit să i se aducă harpa și i-a cântat prizonierului aceeași melodie. L-a iertat pe Guthrum, cerându-i să accepte botezul creștin, ceea ce vikingul a acceptat cu bucurie, pecetluind astfel pacea.
Alfred a rămas un ideal cavaleresc, acesta știind să facă pe plac tuturor, el fiind pios, dar și harnic, modest dar și drept, în același timp. El se ruga noaptea în capelă, lucru neștiut nici măcar de curtenii săi. Alfred a rămas un om pe care un număr mare de personaje istorice încearcă să-l copieze. 

Acest rege a fost servit de o mulțime de franci, armoricani, nobili, britoni, dar și oameni simpli, aceștia considerându-l pe Alfred ca fiind un adevărat urmaș al lui Arthur. Regele și-a îndreptat astfel întreaga viață după cuvintele Evangheliei. Înainte de a împlini vârstă de 38 de ani, acesta stăpânea deja toată partea estică a Marii Britanii, și tot mai mulți regi, dar și duci și conți își alipeau pământurile la regat. În 886, Alfred a reușit să obțină o ultimă mare victorie împotriva vikingilor, recucerind orașul Londra, ars din temelii de către invadatori. 

Vikingii s-au retras în estul Angliei, în vreme ce celelalte ținuturi au recunoscut suzeranitatea regelui, numit, pe bună dreptate „Alfred cel Mare”. Vreme de un deceniu și jumătate, în regat a fost pace. Vikingii îl considerau pe Alfred mai mult un zeu, decât un om, aceștia spunând despre el că e la fel de puternic ca Odin și temut ca Thor (zeii vikingilor). Ei nu au mai atacat Anglia. Abia în noiembrie 899, atunci când s-a răspândit vestea că regele a murit, la vârstă de 50 de ani, aceștia și-au reluat invaziile. Peste o jumătate de veac, un alt lider carismatic și anume „Wilhelm Cuceritorul” a finalizat cu sabia, ceea ce Alfred a început cu crucea. Anglia devine astfel una dintre cele mai mari puteri ale evului mediu. 
Sursa | Revista Magazin

Comentarii

Recomand și următoarele articole:

Pilda cu măgarul din fântână

Oscar Schindler sau "Lista lui Schindler"

De ce...?!?