Personaje Biblice - ANA - Puterea rugăciunii


Multe femei ale credinței, despre care citim în Biblie, au avut o viață de rugăciune. În continuare vreau să o privim pe Ana, mama lui Samuel. În 1 Samuel ne sunt prezentate două rugăciuni ale Anei. În primul caz este vorba despre o rugăciune, iar în al doilea este o cântare de laudă. 

Rugăciunea Anei - 1 Samuel capitolul 1

Cu siguranță, toți cunoaștem foarte bine care era situația Anei. Ea suferea atât datorită faptului că nu avea copii, cât și datorită disprețului și batjocurii Peninei, a doua soție a soțului ei, Elcana. Încotro să se îndrepte cu necazul ei? Desigur, soţul ei Elcana o iubea şi încerca să o consoleze. Dar necazul sufletului ei rănit şi supărat îl putea înţelege foarte bine numai Unul – Domnul, Dumnezeul lui Israel. Astfel o vedem ca pe o femeie cu „sufletul amărât“ rugându-se Domnului şi plângând mult (1 Samuel 1:10). 

În versetul 15 a exprimat în următoarele cuvinte ceea ce a făcut în rugăciune: „îmi vărsam sufletul înaintea Domnului“. Acest privilegiu, de a vărsa înaintea lui Dumnezeu tot ceea ce este pe sufletul nostru, îl are şi astăzi fiecare credincios. Nici nu ar putea fi altfel, deoarece noi Îl cunoaştem astăzi pe Dumnezeul nostru într-un mod mult mai adânc, mai intim, şi anume ca „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos“. Însuşi Domnul a spus alor Săi: „Tatăl Meu – Tatăl vostru“. Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşi să aducă înaintea lui Dumnezeu toate problemele lor prin rugăciune şi cerere cu mulţumiri, la fel ca Ana (Filipeni 4:6 ). 

Vedem că Ana era o femeie a credinţei şi a rugăciunii, care nu se considera pe ea ca punct central al rugăciunilor. Întotdeauna stătea înaintea ochilor ei proslăvirea şi onoarea lui Dumnezeu. Ascultarea cererii ei, de a avea un fiu, nu trebuia să slujească în primul rând propriei bucurii sau să pună capăt jignirii personale. Nu, acest fiu trebuia să slujească lui Dumnezeu şi să fie un nazireu al lui Dumnezeu în mijlocul acelei decăderi depline (1. Samuel 1:11 ). 

Cântarea de laudă a Anei - 1 Samuel capitolul 2

Ana s-a rugat din nou. Dar acum nu era vorba despre probleme şi cereri, ci rugăciunea ei era o cântare de laudă la adresa Persoanei şi pentru acţiunea Dumnezeului ei. 

Putem împărţi această cântare de laudă în trei fragmente. Mai întâi, ea preamăreşte trăsăturile lui Dumnezeu (versetele 1-3), apoi descrie acţiunea Sa (versetele 4-8), pentru ca la sfârşit să arunce o privire în viitor, încheierea reprezentând-o înălţarea Unsului Său (versetele 9-10). 

El este Salvatorul. „Mă bucur în mântuirea Ta.“ – Acest lucru l-a aflat ea însăşi, Dumnezeu eliberând-o din situaţia ei de batjocură şi dispreţ. Acum nu mai citim nimic despre un „suflet amărât“ sau „vărsare a sufletului“. Din contră – inima ei era veselă şi gura ei era larg deschisă. 

Dumnezeu este sfânt. „Nimeni nu este sfânt ca Domnul.“ – Exprimând acest lucru, Ana arăta clar că decăderea şi răul aflat în legătură cu cortul şi cu preoţia din zilele ei nu puteau fi aduse la unison cu această trăsătură a lui Dumnezeu. 

Dumnezeu este unicul, Adevăratul Dumnezeu. „Nu este altul în afară de Tine.“ – Având în vedere idolatria care sporea în poporul ei, Ana depunea o mărturie clară pentru singurul Dumnezeu al lui Israel. 

Dumnezeu este demn de încredere. „Nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru.“ – Această „stâncă veşnică“ a fost în orice timp fundamentul de nezguduit al încrederii credinţei. 

Dumnezeu este atotcunoscător. „Pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoştinţei.“ – Nimic din ceea ce se petrecea atunci în Israel – fie în public, fie în ascuns – nu era ascuns de ochiul Celui „care este desăvârşit în cunoştinţă“ (Iov 37:16 ). 

Dumnezeu este judecătorul tuturor. „De El sunt cântărite faptele.“ – Dumnezeu nu doar cunoaşte toate lucrurile, ci El şi judecă totul conform sentinţei Sale divine, desăvârşite şi drepte. 

Şi în această rugăciune, Ana s-a putut baza pe exemple din istoria trecută a lui Dumnezeu cu poporul Său şi din Cuvântul Său: Dumnezeu este un Salvator şi un Eliberator, ceea ce s-a văzut clar în eliberarea lui Israel din Egipt. Cartea Levitic conţine învăţături clare că Dumnezeu este sfânt. Atât în Exod, cât şi în Deuteronom se spune de mai multe ori că Dumnezeu este unul singur. Despre Dumnezeu ca stâncă a vorbit deja Moise (Deuteronom 32:4, 15). Atotcunoştinţa lui Dumnezeu, chiar şi a lucrurilor ascunse, a fost vestită cel târziu din zilele lui Acan (Iosua 7). Cea mai veche carte a Bibliei vorbeşte despre balanţa dreaptă a lui Dumnezeu (Iov 31:6 ).
Sursa | Cercetați Scripturile

Comentarii

Recomand și următoarele articole:

Pilda cu măgarul din fântână

Oscar Schindler sau "Lista lui Schindler"

De ce...?!?