Dorința de socializare care ne dezbină sau iluzia intimității

Nu ai avut niciodată tendința să crezi că telefonul îți e ascultat (cu toate că nu cred asta) și că ești urmărit de cineva „din umbră”, în timp ce navighezi pe internet? Nu ți s-a întâmplat să citești un articol despre o bicicletă (de exemplu), iar după ce ai închis respectivul articol să îți apară reclame în browser legate de biciclete? 

Totul a început din dorința de a trăi într-o lume conectată, această lume „on-line” devenind, parcă prea brusc, un instrument mult mai complex și personal în același timp decât ne-am fi gândit. Un loc în care ne expunem viețile, un loc în care ne facem prieteni, ne găsim parteneri de viață, un loc în care ne sunt păstrate amintirile fără că noi să realizăm asta.

Credem că odată ce ne „ștergem” conturile de pe rețelele de socializare, odată ce ne ștergem o poză de pe internet, dispare de peste tot, dar dacă „săpăm” mai adânc, realizăm că aceste urme digitale pe care le-am lăsat în urmă sunt exploatate de industrii specializate, a cărei „misiune” e să ne stocheze, să ne citească și să ne vândă datele personale.

Suntem atât de îndrăgostiți și de mirați de libertatea pe care internetul și gadgeturile ni le oferă, încât am ajuns O MARFĂ, suntem exploatați de tehnologie fără ca noi să realizăm, suntem atât de entuziasmați că putem fi „la un click distanță” de a fi pe placul lumii încât nici nu ne-am mai sinchisit să citim „termenii și condițiile”  impuse de dezvoltatorii așa-zisei „social media”, atunci cand creem conturi.

Toate interacțiunile noastre cu lumea reală se intersectează cu cele „online”, de la plata făcută cu cardul până la căutările noastre pe internet, de la locurile unde am fost și unde suntem, până la „likeurile” pe care le dăm pe Facebook, toate sunt colectate în timp real și asociate cu identitatea noastră, oferind oricărui interesat (care plătește pentru ele) acces la aceste date „personale”, la profilul robot creat pe baza acțiunilor noastre de pe internet.

Urmăream zilele trecute un documentar, pe care îl recomand, se numește "Iluzia Intimității", în care era descris cum o societate de consultanță politică, numită Cambridge Analytica, a reușit obținerea de date personale a peste 50 de milioane de utilizatori Facebook, fără aprobarea acestora - mulți dintre noi am auzit marele scandal ce a avut loc în urmă cu ceva timp. În timp ce urmăream documentarul respectiv, m-am întrebat, cum pot unii să afirme cu tărie că viață pe care o expun online mai poate fi numită viață personală?



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Recomand și următoarele articole:

Pilda cu măgarul din fântână

Oscar Schindler sau "Lista lui Schindler"

De ce...?!?