Postări

Se afișează postări din martie, 2020

Se cere mai multă pocăință în Biserici

Imagine
Oamenii vor merge în iad. Eu și tu trebuie să devenim o unealtă în mâna lui Dumnezeu, trebuie să devenim un pod de legătură între Dumnezeu și oameni. Trebuie să devenim oameni ai rugăciunii, care să stăruiască pe genunchi pentru pocăința noastră, în primul rând, dar și pentru pocăința celor din jurul nostru.

Din păcate nu am făcut lucrul ăsta, ci am dezvoltat în Bisericile noastre vedetism, muzicanți care cântă pentru faima lor, predicatori care rostesc cuvinte pe care ei nu le trăiesc. Am adus teatrele în Bisericile noastre. Am dezvoltat fanfarele, programe peste programe, poezii peste poezii, muzică peste muzică, și tare mult i-a plăcut Diavolului acest lucru, acest club pe care l-am adus în Biserici. De aceea lucrarea nu merge.

Vin frați din diferite locuri, iar noi credem că lucrul cel mai important e să vadă cât de mare e Biserica și câte locuri avem, câți membrii avem, dar cel mai important este să stăm acasă pe genunchi cel puțin o jumătate de ora înaintea lui Dumnezeu și să n…

Alin Jivan - Pământul la control

Imagine
Pe planeta Pământ s-a decretat stare de urgență. Omenirea este bântuită de molimă, ziua în amiaza mare, iar panica s-a instalat la nivel global. La o primă privire spre Pământ, Dumnezeu vede o lume plină de oameni goi.
"Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău." Geneza 6:5 E prea multă sfidare. Am schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o gamă largă de dumnezei lipsiți de personalitate și de atribute.
-Vrem un Dumnezeu surd care să nu audă glasul celor pe care-i umilim, năpăstuim, al celor pe care-i exploatăm, al celor pe care îi ucidem cu vorba sau cu fapta. Ne irită ideea că există un Dumnezeu, care aude sângele lui Abel ce strigă din pământ. Nu vrem un Dumnezeu al dreptății, un Dumnezeu care aude strigătul celor nedreptățiți. Nu vrem să fim trași la răspundere.
-Vrem un Dumnezeu orb care să nu vadă corupția morală din inimile noastre, să nu vadă milioanele de trupu…

Vremuri de încercare sau de binecuvântare?

Imagine
Faptul că nu mai ne putem întâlni la părtășie cu frații și surorile, nu înseamnă că Biserica este închisă. Noi suntem Biserica și templul Duhului Sfânt. Nu trăim vremuri de încercare, nu trăim vremuri de pedeapsă sau de judecată, în care Dumnezeu se judecă cu noi, acelea vor veni,  va fi si timpul lor. Vremurile pe care le trăim pot fi, dacă vrem, vremuri de apropiere, vremuri în care să realizăm cât de plăcută e părtășia împreună cu frații. Sunt vremuri în care realizăm că mașinile noastre scumpe nu mai valorează nimic, când realizăm că banii noștri sunt "zero". 
Sunt vremuri în care realizăm că fanfara, corul, orchestra, cântau bine. Sunt vremuri în care putem să ne apropiem de familie și de cel de lângă noi. Nu suntem într-un concediu acum, ci într-o vreme de pregătire pentru ce va urma.
Ascultă acest scurt mesaj care să te facă să realizezi că mai presus de această perioada de izolare sau carantină, este un plan al lui Dumnezeu, iar acest plan nu e că să ne dărâme.
„Nu …

Personaje Biblice - DANIEL - Un om pe placul lui Dumnezeu

Imagine
Daniel suferea în Babilon, era izolat, dar calea spre Dumnezeu este întotdeauna deschisă credinţei. Cu greu vom găsi în Scripturi un om care să aibă o mărturie la fel de curată ca Daniel. În viaţa sa, chiar şi în cele mai nefavorabile condiţii, nu există nimic de obiectat. Daniel L-a căutat pe Dumnezeu. El se găsea acolo la curtea împăratului, căruia i s-a supus, dar a rămas separat pentru Dumnezeu. El nu a mâncat din pâinea împăratului şi nu a băut din vinul său. El nu a avut niciun fel de părtăşie cu împăratul, căruia îi slujea. Ei erau acolo şi sufereau; numai Dumnezeu era cu ei şi răspundea nevoilor inimilor lor şi credinţei lor. Pentru a-L găsi pe Dumnezeu, ei s-au separat. Ei şi-au exercitat slujba ireproşabil. Cei care îi înconjurau ar fi dorit să dovedească greşelile lor, pentru a-i condamna şi executa – din invidie. Dumnezeu i-a dăruit lui Daniel o pricepere extraordinară, dar şi faţă de lume el era neîntrecut şi fidel în slujba sa. Atunci, au răspândit lucruri murdare despr…

John Newton și povestea din spatele imnului „Mărețul Har"

Imagine
Cântăm multe cântări în Biserică, în mașină, acasă, pe stradă, cu voce tare sau în gând, dar de multe ori povestea din spatele cântecului vorbește mai mult decât însuși cântecul. La fel este și în cazul imnului "Mărețul Har", o cântare cu o istorie de peste 240 de ani, care de-a lungul timpului a reușit să strângă cu sine povești, istorii, taine, dorințe, speranțe, bucurii sau dureri, mărturii sau cereri, necaz sau fericire, prigoană sau libertate, o cântare pe care trebuie să o cunoști, la fel că întreaga ei poveste.
Un cântec drag oricui…bătrân, tânăr, mic, mare…și cu siguranță cunoscut de mulți dintre noi. O cântare ce poartă în spate o poveste importantă de-a lungul istoriei și cu mare greutate în sufletele noastre, celor care o îndrăgim, celor cărora le-am cântat și ascultat versurile cu inima deschisă, simțindu-i importanța chiar și azi, în secolul XXI, adânc în inimile noastre.

Autorul acestei cântări este John Newton, născut în Londra 1725, al cărui tată a fost căpit…

Personaje Biblice - BARNABA - Fiul mângâierii

Imagine
Despre acest „colaborator” al apostolului Pavel, care l-a însoţit pe acesta în prima sa călătorie misionară, găsim câteva indicaţii în Faptele Apostolilor şi în epistole. Dacă aşezăm aceste indicaţii una lângă alta, vom obţine un tablou al unui bărbat binecuvântat, care ne poate fi în multe privinţe un exemplu  Fiul mângâierii Pentru prima dată îl întâlnim pe Barnaba în Fapte 4, unde sunt descrise primele zile ale Adunării, pe care Domnul începuse să o zidească. Mulţimea credincioşilor era o inimă şi un suflet. În „dragostea dintâi“, aveau toate la comun; niciunul nu spunea că ceva din averile sale era al său. Apostolii depuneau cu mare putere mărturie despre învierea Domnului Isus. Peste toţi era un mare har. 
Printre aceşti primi creştini este amintit şi Iosif („El să adauge“). Acesta a fost numele care i s-a dat când s-a născut ca levit şi cipriot. Dar acum era „născut din nou“, o „creaţie nouă“, unul dintre creştinii, cărora Dumnezeu le dăduse har peste har. La acest bărbat se p…

Impactul Bisericii asupra generației de astăzi și de mâine

Imagine
Care este impactul credinței tale pe care îl lași că moștenire generației ce vine după tine? Dacă ne uităm în urmă, nu cu mult timp, cu doar câțiva ani, vedem cum credința s-a diluat, dar nu singură, noi suntem cei care am diluat-o. Nu mai vrem strictețe, nu mai vrem învățături "învechite", nu mai ne plac predicile care nu "ne gâdilă" urechile. Vrem să trăim într-o lume mai bună, într-o lume morală, în care toți să fim egali în față autorităților, în față oamenilor. Problema se pune că noi vrem moralitate, dar de multe ori, de rușine sau din prea multă dragoste și iubire pentru placul lumii, alegem să ducem o viață imorală.
Care este impactul tău asupra copiilor tăi, asupra celor din casa ta, asupra Bisericii pe care o frecventezi ? Nu ți se pare că de multe ori mergem în Biserica și suntem invizibili? Că trecem pe lângă săraci și ei nu simt că a trecut un copil de Dumnezeu pe lângă ei? Nu ai impresia că de uneori programele pe care înainte le îndrăgeai, acum te p…

Personaje Biblice - APOLO - Un misionar înțelept

Imagine
Apolo venea din Alexandria. În acest oraș, „cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2) fuseseră traduse în limba greacă (este vorba de versiunea grecească a Vechiului Testament, numită Septuaginta.). Atunci nu exista decât Vechiul Testament. Ceea ce se poate spicui referitor la Apolo se găseşte în capitolul 18 al Faptelor Apostolilor. 
Se vorbeşte uneori despre el ca fiind marele rival al apostolului Pavel. Dar, în adunarea din Corint, cei doi slujitori sunt consideraţi, fără voia lor, ca şefi de grupuri (1 Corinteni 1:12 ), o practică mereu obișnuită în această lume. Pavel, din contră, pune accent pe complementaritatea lor. El scrie: „Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna” (1 Corinteni 3:8). Adevărații oameni ai lui Dumnezeu refuză să se lase înșelați atunci când se încearcă provocarea unei rivalități între ei. 
Cuvântul lui Dumnezeu pune în evidenţă mai multe trăsături de caracter ale lui Apolo. El are uşurinţa de a se exprima, este un bun orator, este elocvent (Fapte 18:24 ). Corint…

Personaje Biblice - ANA - Puterea rugăciunii

Imagine
Multe femei ale credinței, despre care citim în Biblie, au avut o viață de rugăciune. În continuare vreau să o privim pe Ana, mama lui Samuel. În 1 Samuel ne sunt prezentate două rugăciuni ale Anei. În primul caz este vorba despre o rugăciune, iar în al doilea este o cântare de laudă.  Rugăciunea Anei - 1 Samuel capitolul 1 Cu siguranță, toți cunoaștem foarte bine care era situația Anei. Ea suferea atât datorită faptului că nu avea copii, cât și datorită disprețului și batjocurii Peninei, a doua soție a soțului ei, Elcana. Încotro să se îndrepte cu necazul ei? Desigur, soţul ei Elcana o iubea şi încerca să o consoleze. Dar necazul sufletului ei rănit şi supărat îl putea înţelege foarte bine numai Unul – Domnul, Dumnezeul lui Israel. Astfel o vedem ca pe o femeie cu „sufletul amărât“ rugându-se Domnului şi plângând mult (1 Samuel 1:10). 
În versetul 15 a exprimat în următoarele cuvinte ceea ce a făcut în rugăciune: „îmi vărsam sufletul înaintea Domnului“. Acest privilegiu, de a vărsa…

Personaje Biblice - AGAR - Din deznădejde la viaţă

Imagine
Deși Agar pare un personaj lipsit de importanță, fiind doar o slujnică, avem de învățat multe de la această femeie. Prin viaţa ei putem să înțelegem ca Dumnezeu până și din sclavi Își face slujitori.
Agar era de origine egipteană, iar ca stare socială era o sclavă; aceasta este tot ce știm despre această femeie. Probabil, Avram a cumpărat-o în Egipt, în timpul șederii sale scurte acolo, despre care citim în Geneza 12; sau probabil a primit-o ca şi cadou de la Faraon în legătură cu problema ruşinoasă, când Sarai a fost lăsată în seama împăratului Egiptului cu aprobarea soțului ei (Geneza 12:15-19).
Auzim pentru prima dată de Agar, când Sarai, care nu avea copii, a dat-o pe slujitoarea ei Agar ca soţie soţului ei Avram: „Poate că-mi voi zidi o casă prin ea“ (adică va primi urmași prin ea). Din înjosire la loc de onoare Deci, Agar era slujitoarea, iar Sarai era stăpâna. Cu siguranţă, Agar avea foarte puţine drepturi; ea trebuia doar să asculte şi să muncească. Chiar dacă putem presupune…

Cand inima odata... - Costache Ioanid

Imagine
"Când inima odată de cer îmi va fi plină,
În ceasu-acela mare şi binecuvântat,
Să vie peste mine o rază de lumină
Și sufletul la Tatăl să urce împăcat.

De mi-ar săpa o groapă şi mi-ar înfinge-o cruce,
De m-ar svârli în flăcări ori sub un dâmb stingher,
Cenuşă rece-n urnă, ori ţărnă sub uluce
Tot una-mi vor fi toate când voi privi din cer.

Peste câmpii şi codri va trece iarăşi luna.
Veţi asculta izvorul şi aripa de vânt.
Iar eu, în zări de taină, voi fi întotdeauna
Cu Cel ce-a pus pe-orbite şi stele şi pământ.

Uitarea nu mi-i dragă, dar nici nu mă-nspăimântă.
Că nu visez cunună în lumea de păcat.
Dar voi primi-n vecie prietenia sfântă
A celor ce din lume spre cer i-am îndemnat.

Aducerile-aminte pe mine nu m-or cerne,
Ci va lupta dispreţul să şteargă tot ce-am spus
Dar slavă lumii trece, că frunza-n lut se-aşterne
Și va rămâne veșnic iubirea lui Isus."
Costache Ioanid

Personaje Biblice - ABIGAIL - Izvor de bucurie pentru David

Imagine
Împletite în povestea vieţii tumultoase a lui David, sunt multe personaje, dintre care, Ionatan, cei trei bărbaţi viteji care au adus apă de la fântână, Mefiboşet şi Itai sunt exemple strălucite. Printre aceşti prieteni ai lui David, nu este nici unul, poate, care să aibă un caracter mai frumos decât Abigail, carmelita. În mod foarte semnificativ numele ei înseamnă „izvor” sau „pricină de bucurie”; şi cu siguranţă povestea ei dovedeşte că ea a fost o pricină de bucurie pentru inima lui David.
În momentul în care ea intră în scenă, David, deşi unsul Domnului – împăratul care avea să vină, şi omul dupa inima lui Dumnezeu – este văzut ca un om urmărit, în locul de ocară, ascunzându-se în peşterile pământului; un pribeag sărac în locuri pustii; înconjurat de o ceată de oameni fideli care îl urmau, care se adunaseră la el (1 Samuel 22:1, 2). De-a lungul pribegiilor sale, el, şi cei care îl urmau, căutau să facă binele; pentru că păstorii unuia pe nume Nabal au trebuit sa recunoască faptul c…

Regele Alfred Cel Mare, când crucea e mai tare decât sabia

Imagine
Despre primii ani din viața acestui rege nu se știu prea multe, aceasta fiind o perioada tulbure din cauza invaziilor vikinge permanente, ele fiind respinse cu greu de către localnici. Atunci când a împlinit vârstă de cinci ani, Alfred a fost trimis de tatăl sau, cu o bogată escortă de nobili, la Roma. Papa Leon l-a numit pe băiat „fiul său spiritual”. 
Alfred a fost impresionat de viața care se desfășura la curtea papală, încât le spunea tuturor că atunci când va fi mare, va ajunge să fie un călugăr. După doi ani, copilul va repeta vizita, însoțit de data aceasta de către Ethelwulf (tatăl său), el dând dovadă de cruzime atunci când venea vorba despre chestiunile politice. Cu toate acestea, el era o persoană foarte religioasă, aceste trăsături fiind caracteristice tuturor suveranilor din acea perioada. Micul Alfred era însă cel mai iubit dintre frați, iar pe măsură trecerii timpului se dovedea că acesta va fi un urmaș pe măsură la tron. 
Natura sa nobilă i-a fost insuflată încă din c…

„Plaga lui Ciprian” - Coronavirusul anilor 249-262

Imagine
Ciuma anilor 249-262 AD a ținut 13 ani și a ucis milioane de oameni. A pus în pericol chiar și supraviețuirea Imperiului Roman. Doar în Alexandria (Egipt) a redus, în această perioadă de timp, populația metropolei de la 500.000 de oameni la 190.000. 
„Coronavirusul" acelor ani e cunoscut în istorie ca „Plaga lui Ciprian”, după numele Episcopului din Cartagina, eminentul scriitor păgân care s-a convertit la creștinism adoptând numele de Ciprian. El a fost martor ocular al epidemiei care a bântuit Imperiul Roman în acei ani și a scris mult despre ea. I-a detaliat simptomele, manifestările, impactul devastator pe care l-a avut asupra oamenilor, atât păgâni, cât și creștini, impactul asupra politicului, dar și asupra viziunii și teologiei creștine din vremea lui. 
În Egipt, ciuma anilor 249 – 262 a fost cunoscută îndeaproape de Episcopul Dionisie al Alexandriei care și el a scris multe amănunte despre epidemie și impactul ei în estul Mării Mediterane. Scriitorii acelor vremuri spun …