31 august 2019

Sclavismul comodității

Trăim vremuri în care, dacă cineva ne spune despre smerenie, dacă ne spune că prea mult confort în biserici,  și nu numai, dăunează grav pocăinței, îl considerăm un ciudat, rămas în urmă sau demodat.

Trăim vremuri în care ,,inteligența artificială" ia tot mai mult locul celei ,,naturale". Nu mai avem limite la informație, avem mai multă libertate că oricând, avem ,,smart"phone-uri din ce în ce mai deștepte, iar noi suntem din ce în ce mai  neînțelepți, mai triști, mai confortabili, mai comozi...nu mai trebuie să gândim noi, o face telefonul în locul nostru.

Avem bateriile celulalelor tot mai încărcate, dar noi suntem tot mai fără energie, fără putere, fără chef de a mai face nimic.

Avem videoproiectoare în adunări, sau televizoare, nu mai ne ducem Bibliile cu noi, e mai confortabil să citim (dacă citim) de pe perete, sau chiar de pe telefoane, Biblia în Biserica.

Avem programe transmise pe internet, dacă e frig sau plouă, de ce să mergem la Biserica, putem să stăm acasă, să ne uităm ,,live". E mai confortabil. Prea mult confort, prea multă nepăsare, prea multă comoditate și prea puțină dragoste pentru părtășie.

Avem conturi pe diferite rețele, așa zise, de socializare, dar noi stăm cu capul în telefon, până ne vine rău, avem zeci, sute sau chiar mii de prieteni ,,on-line" dar suntem din ce în ce mai singuri ,,off-line". Nu mai avem timp să ne uităm la cel din stânga și din dreapta, nu mai legăm prietenii noi. Trec atâția oameni pe lângă noi care strigă după ajutor, poate sunt dărâmați, poate sunt la capăt de drum și nu mai știu ce decizii să ia, dar noi, cu ,,popularitatea" noastră, trecem fără să îi auzim.

Nu mai avem curajul să ne spunem problemele celor de lângă noi, poate de teamă de a nu părea slabi în comparație cu ei, pentru că modă a pătruns în Biserici atât de tare, încât cu greu mai poate fi scoasă afară, asta dacă se mai vrea. Ne-am obișnuit să ne cumpărăm, să avem, să arătăm celui de lângă noi că ,,ne permitem", ne legăm atât de tare de pământul asta, de parcă vom trăi veșnic aici, să ne putem bucură de ele. Trăim o viață întreagă doar cu gândul la a ne cumpără, a avea, a face, sau a părea, încât uităm să mai trăim aici și acum.

Comoditatea este o unealtă a Celui Rău, de a ne îndepărta de Dumnezeu. Încet, încet, viața se scurge din noi fără să ne dăm seama, fără să știm cum sau când am ajuns la capătul drumului. Viață trece (sau noi trecem), și nu mai vom avea amintiri legate de fiecare moment pe care l-am trăit.

Bucură-te de fiecare moment, bucură-te de fiecare clipă, fiecare secundă e unică, iar odată trecută, nu o mai reîntâlnești niciodată. 

Tehnologia e bună, sunt lucruri ce ne sunt date să ne bucurăm de ele, dar atunci când pune stăpânire pe noi, pe viață noastră și pe timpul nostru, e deja o problema. Învață să-ți împărți timpul cu folos!

Recomand videoclipul de mai jos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poti lasa comentarii ca "ANONIM".
Nu uita, comentarile tale pot sa incurajeze pe cel care le citeste.