09 martie 2019

Vaca din grădină

În cartea ,,600 Istorioare Religioase", scrisă de preotul Iosif Trifa, o carte în care sunt scrise diferite ,,istorioare", așa cum spune și titlul, despre care el a auzit sau unele pe care le-a și trăit, este o întâmplare care m-a făcut să mă gândesc la relația dintre Biserică și noi, simpli membrii sau slujitori.

,,Se spune că odată, o vacă a intrat în grădina unui mare învățat al vremurilor de mai demult și făcea mare pagubă. Când a văzut vaca, învățatul își puse ochelarii pe ochi și a început să caute să vadă pe unde ar fi putut intra vaca în grădina lui, cercetă fiecare colțișor, fiecare metru de gard să găsească ruptura, problema care i-a permis animalului să intre, în timp ce vaca își vedea liniștită de treabă. Nu după mult timp veni și soția sa. Această luă un par și fără să stea pe gânduri scoase vaca din grădină...''

O întâmplare pe care o putem interpreta în diferite moduri, putem spune că atât învățatul a procedat corect, pentru că a încercat să repare de la rădăcina problema, cât și soția sa, pentru că înainte de a investiga, a stopat răul produs. Însă problema este că de prea multe ori noi procedăm în același mod, punem atât de mult accent pe cauză și nu încercam să stopăm efectul, în biserici se predica mereu despre cum a pătruns păcatul în lume, în loc să punem accentul pe scoaterea păcatelor din viețile noastre.

04 martie 2019

4 martie 1977 - Un minut de coșmar


La ora 21:22 seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, lovește țara noastră. Violența lui s-a înregistrat atât pe verticală, cât și pe orizontală, în direcția nord-sud și est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km, planul în care s-a produs prăbușirea straturilor fiind de aproximativ 60°.

Toate stațiile seismice de pe glob, aflate pe recepție, au reperat cutremurul, prima care a prins, procesat și analizat informațiile primite în urma cutremurului fiind cea de la Golden-Colorado (Statele Unite). Energia distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de 10 bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei!

55 de secunde de groază! Pereții s-au prăbușit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziți pe scări sau spre ieșiri; alții au rămas încremeniți în casă, paralizați de teamă.

Ceausescu, aflat în Nigeria, participa la dineul oficial dat de presedintele african. Nimic nu prevestea urgia care urma sa se abata asupra României...este informat despre cutremur. Banchetul este întrerupt câteva minute mai târziu. Informațiile care i-au parvenit inițial vorbeau despre un cataclism de 10 grade și despre distrugerea totală a Bucureștiului. Stabilind legătura cu țara, Ceaușescu a cerut informații precise, a dat primele ordine și a instituit starea de necesitate pe teritoriul României. A doua zi, la ora 8.15 minute, o aeronavă având la bord familia Ceaușescu și restul delegației ateriză pe aeroportul Otopeni.

Bucureștiul a fost cel mai greu lovit. Apoi Teleormanul, Doljul, Iașiul, Vasluiul, Buzăul, Vrancea, Mehedințiul...

Dimensiunea dezastrului

În Capitală au căzut 32 de blocuri și clădiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate. Mormane de ruine au ajuns clădirile de la Lizeanu-colț cu Ștefan cel Mare, Continental-Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata și Nestor. Sub dărâmăturile blocului de la Colonadelor și-au găsit sfârșitul:Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea (împreună cu soțul și cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa. Poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile înainte în spital. Soțul, scriitorul Romulus Rusan, a fost găsit în viață sub mormanul de moloz. Alexandru Ivasiuc moare lovit de o piatră, în fața blocului Scala, care s-a prăbușit.

Pe 5 martie se dau primele cifre ale dezastrului: 508 morți. 2.600 de răniți. Orașul Zimnicea este prefăcut în ruine:175 de case prăbușite, 523 grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate, sute de victime. În Craiova sunt avariate grav peste 550 clădiri, printre care se numără Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca județeană. Primele estimări indicau un număr de 30 de morți și 300 de răniți. La Vaslui sunt de asemenea pierderi grele, atât umane-7 persoane decedate, cât și materiale.

La Ploiești au fost distruse în jur de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav avariate;situația este gravă și în județul Buzău, unde sunt afectate în jur de 1.900 de clădiri. Mai fericite sunt județele din Transilvania și Dobrogea, care au scăpat neatinse sau cu pagube mici. Evaluarea finală a pierderilor-umane și materiale, este teribilă:1.570 morți, 11.300 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unități economice afectate.

Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari. S-a dus o luptă neîncetată, zile în șir, pentru scoaterea supraviețuitorilor de sub dărâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați pentru salvarea victimelor din munți. Au fost găsiți supraviețuitori chiar și după 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tânărul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub dărâmăturile fostului bloc Continental nu mai puțin de 250 de ore, înainte de a fi recuperat.

03 martie 2019

Scrisoare pentru biserici - Petru (Pit) Popovici

„Domnul să vă înmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! 

Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu, a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate, iar stricăciunea e aproape în toate bisericile.

0 stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada.

Unii, obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Oare ce s-a întâmplat?

Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Şi Duhul Sfânt şi orele de rugăciune sunt tot mai neglijate. Se pune un frate mai ,,slăbuţ'' să o conducă. Şi tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Însă forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune, şi iată, pe nesimţite, am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2 Timotei 3:5). 

Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul pofetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat înștiințarea, ca noi să nu ajungem în acea stare. 

Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate.

Nu e de mirare că nu mai suntem în căutarea celor pierduți. În cele mai multe Biserici, la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiților, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorțuri, duşmănii. Iar biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Si ce mare e răspunderea noastră! 

Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta, închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina LUI, smereşte-te şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea Bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune. Topiţi-vă în faţa LUI pentru reaprinderea dragostei.

În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Și lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Luca 21:5-26).

Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumnezeu care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.''
Petru (Pit) Popovici