21 ianuarie 2018

Revolta in trup - Petru Dugulescu

Versurile poeziei spun intr-un mod "comic" starea noastra dureroasa, a fiecaruia. Avem toti un rol in acest "Trup al lui Cristos" dar nu ne place, vrem sa fim altceva. Oare cum ar fi daca fiecare din noi am avea aceeasi slujba in  Biserica sau in lume? Oare cum ar fi daca s-ar intampla exact asa cum spune Petru DUGULESCU in aceasta poezie, daca toti am face un "razboi" sa luam locul unul altuia, cantareti sau predicatori, sau pastori? Fiecare trebuie sa fie multumitor pentru slujba si lucrarea la care e chemat si sa faca in asa fel incat sa o faca cel mai bine. Daca tu esti chemat sa faci curatenie in Biserica, fa curatenie ca si pentru tine, ca si pentru Domnul. Daca esti chemat sa tai lemne pentru un sarac, ia fiecare lemn si taie-l ca si cum ai fi un profesionist, pentru ca la lucrarea asta te-a chemat, nu Biserica, nu oamenii ci Dumnezeu a pus in tine indemanare.

"Intr-o zi-nsorita, ochiul manios,
Se zbatu-n orbita si privi in jos:
-"Ce e, fratioare" - eu l-am intrebat -
"Ai vreo suparare?" - "Da, sunt revoltat!
Si-ti voi spune-acuma adevarul tot -
C-am rabdat intr-una s-acum nu mai pot:

Din a mea-naltime, tot privind in jos,
La piciorul asta stramb si noduros,
Pe-ale mele gene, jur ca nu ma-nsel
Ca de la o vreme, prea-ncaltat e el!
In ciorapi, in gheata, vesnic lustruit,
Sa-l admire lumea, pfui! Ce ipocrit!

Cata cheltuiala, ce atentii mari,
Iar eu procopseala ... niste ochelari!
Ca sa fiu tot paznic - Nu! - mai bine chior,
Chiar de par obraznic, vreau sa fiu picior!"
Si dintr-o zvacnire ochiul a sarit -
Dar fara privire, talpa l-a strivit.

Cand cu duiosie vrut-am sa-l adun:
Mana, cu manie, imi dadea un pumn ...
-"Sluga credincioasa, dar cu tine ce-i?"
-"Asta-i ce m-apasa: sluga cat ma vrei?
Numai incordata, sa lucrez, sa scriu!
Ca sa stau odata, teapana-n sicriu.

Sa hranesc stomacul, vesnic nesatul,
Si umflat cat sacul, nu mai vreau, destul!
Singura-mi stapana, vreau sa-mi fiu pe plac:
Eu nu mai sunt mana, ma declar stomac!"
Si din clipa-n care mana n-a lucrat -
Nehranind stomacul, biata s-a uscat;

Auzind urechea tristul taraboi,
Dintr-odata striga: - "Si eu fac razboi!
Simpla, clapauga, stau ca un tolcer -
Nici eu nu sunt sluga, gura ma prefer!
Ea-i fara pereche, totu-i pentru ea,
Parca pe ureche nu s-ar putea bea!

Face galagie ca un papagal,
Mi se da si mie sa mai fac scandal ..."
Isi sfarsi ideea si-apoi amuti -
Si din clipa-aceea, sarmana surzi.

Dar, va rog, nu plangeti cu al milei foc
Ca, din fericire, toate sunt la loc!
O anomalie, cum am prezentat,
Doar in fantezie mi s-a intamplat.
Insa plangeti faptul trist si dureros,
Ca se-ntampla-acestea-n trupul lui Hristos!


Morala:
Ne-mplinim menirea, existam, traim,
Numai cand pe altii in dragoste-i slujim!"