30 noiembrie 2017

Protest de "ziua tarii"

Si ca tot am facut o postare despre "ziua nationala" a Romaniei, vreau sa postez si o poezie legata de acest subiect si de faptul ca de ziua nationala lumea protesteaza. Nu e o poezie scrisa de un poet profesionist ci de mine, asa ca fiti ingaduitori si unde credeti ca se potriveste mai bine un alt vers sau rimeaza cu alt cuvant, puteti sa o "modificati".

"Romanie, tara plina de belsug si bogatii
Azi e ziua ta si-n strada lume-ncepe-a huiduii.
Striga contra celor care sus la tron s-au asezat,
Cari' au scaune inalte, presedinti si deputati.

Toti vor bani, masini, avere, asta vor de-atatia ani
Si te vand, iubita tara, pe dolari l-americani.
Tot ce-a fost ceva odata, ce-a adus candva profit,
Astazi e numai ruine, si cu timpu-au prapadit.

Lumea vrea sa schimbe-acuma, prin protest si-njuraturi,
Un sistem lovit de boala de pacat, plin de minciuni.
Insa fapta-i consumata, prea tarziu sa schimbi ceva
Numai Domnul poate face din NIMICA un CEVA.

Pentru asta, trebuie insa, nu proteste, huiduieli
Ci smerenie, rugaciune si intoarcere la El.
O, de-am vrea sa intelegem ca doar Domnul, azi mai poate
Sa ne scoata din blestem.

Haideti azi sa ne unim, noi crestinii toti din tara,
Nu pe strazi, sa ne auda cum strigam, o lume-ntreaga,
Nu tipand, lovind cu pietre, ci-n genunchi, in rugaciune,
Celor ce ne conduc tara, sa de-a El intelepciune!"

"Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara."
(2 Cronici 7:14)

(Cosmin Frisan,
30 noiembrie 2017)

Romania, "la multi ani"!

Cateva lucruri interesante despre Romania, ca tot e "ziua dansei":

- Timisoara a fost primul oras european care a introdus tramvaiele trase de cai (in 1869).
- In 1889, Timisoara a devenit primul oras din Europa care a introdus iluminatul electric stradal.
- In 1857, Bucurestiul a devenit primul oras iluminat cu petrol lampant din lume.
- Biserica Neagra din Brasov are cea mai mare orga din Europa, cu 4.000 de tuburi, si cel mai mare clopot din Romania (6,3 tone).
- Delta Dunarii este a doua cea mai mare si mai bine conservata delta din Europa.
- Stiloul a fost inventat de Petrache Poenaru.
- Insulina a fost descoperita de omul de stiinta Nicolae Paulescu.
- Canalul Dunare-Marea Neagra este a treia cea mai lunga ruta navigabila facuta de mana omului din lume, dupa Suez si Canalul Panama.
- Cea mai inalta sculptura in piatra din Europa se gaseste in Romania – este vorba despre statuia regelui dac Decebal, 55 de metri.
- Traian Vuia a fost primul european care a construit si a zburat cu un aeroplan automobil autorpopulsat, cu aripi fixe.
- Nadia Comaneci a fost gimnasta care a primit prima nota de 10 de la Jocurile Olimpice de Gimnastica.
- Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare cladire din lume.
- Muzeul "Astra" din Sibiu este al doilea cel mai mare muzeu in aer liber din lume.
- Romania este cea mai bogata tara din Europa in resurse de aur.
- In Romania se afla 7 sit-uri apartinand patrimoniului Mondial UNESCO: Delta Dunarii, Asezarile Sasesti cu Biserici Fortificate din Transilvania, Manastirea Horezu, Bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighisoara, Bisericile de Lemn din Maramures si Fortaretele Dacice din Muntii Orastiei.
- In Romania exista singurul muzeu de aur din Europa (Brad, județul Hunedoara, fiind fondat în anul 1896 unde se gasesc peste 800 de exponante.
- Romania este singura tara din Europa care foloseste bancnote de plastic.
Si multe alte lucruri bune despre Romania, dar sa revenim la realitate.

Inchei cu un verset din 2 Cronici 7:14
"Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara."
   Asta e raspunsul pentru ca tarii noastre sa ii mearga bine, sa fie "vindecata" de cei care au "imbolnavit-o". Nu trebuie (neaparat) sa stai ore intregi in strada, sa strigi impotriva legilor ce se dau ca nimanui nu ii va pasa de asta, ei zic ca tine si fac ca ei. Singurele "antidoturi" sunt scrise mai sus: smerenie, rugaciune, daca vom cauta Fata Domnului si daca ne vom abate de la caile noastre rele...
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!

29 noiembrie 2017

6. Izolati in Romania - Catune din judetul Hunedoara

Izolati in Romania - Locuitorii din catunele judetului Hunedoara 

(Episodul 6)

"In Costesti Deal traiesc aceiasi oameni ca acum 10 ani. Fia este primul om din seria Izolati în Romania, care, dupa 10 ani, nu se bucura ca ne revede. Le-a spus reporterului si operatorului atunci ca vrea sa se mute jos in sat. Intalnirea cu echipa de televiziune e pentru ea certitudinea faptului ca n-a reusit sa isi schimbe viata.

In Ludestii de Sus, ne reintalnim cu Ana care se teme, ca si acum 10 ani, ca va ramane doar padure si animale salbatice in locul caselor din catun. N-a fost niciodata aici biserica, iar oamenii ii ingropau pe cei dragi la capatul gradinii.

La Strauti mai locuiesc patru familii si toate s-au inteles sa plece la toamna la copii. O biserica de 200 de ani va ramane ca si acum, doar un adapost pentru pasari.

Desi ajungem greu, pe un drum ce-a fost candva poteca, acum inghitit de padure, zarim, spre seara, catunul Dragu Brad in care nu mai locuieste nimeni de peste 5 ani. Case in care au locuit familii ani intregi, sunt acum deschise si isi asteapta in zadar oamenii…"

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

5. Izolati in Romania - Catune din judetul Mehedinti

Izolati în Romania - Locuitorii unor catune din judetul Mehedinti 

(Episodul 5)

Singurătatea e neputinţa care apare la capătul vieţii.

Coada Cornetului e un cătun în Munţii Mehedinţului care, deşi are numele pe un indicator rutier, nu are drum până sus. După ce drumul forestier se transformă într-o potecă, îi întâlneşti pe Vasile şi Mărioara, Petre şi Maria. De-o viaţă trăiesc aici sus, iar bătrâneţea i-a prins singuri într-un cătun aproape pustiu.

Petre merge în fiecare zi să-şi ajute vecinii, deşi el e adus de spate şi mai mult tace.

Peste munte, la Isfani, e vremea cositului. Un alt cătun fără drum, cu zece familii.

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.
"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

4. Izolati in Romania - Dobraia, Inelet si Prisecina

Izolati in Romania - Catunele Dobraia, Inelet si Prisecina  din Caras-Severin 

(Episodul 4)

"În cele trei cătune nu ajunge curentul, medicul și nu există niciun magazin, dar oamenii încă își mai trimit copii la școala, și-au construit centrale de curent pe apă și biserică, și mai și votează de câte ori votăm şi noi, inclusiv când sunt alegerile europarlamentare. Dar singurătatea e mare. Doar munții le țin de urât."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

3. Izolati in Romania - Aspra si Valea Morii.

Izolati in Romania - Catunele Aspra si Valea Morii din Maramures 

(Episodul 3)

"Pe Valea Vaserului pleacă în fiecare luni dimineaţa un tren, plin cu tăietori de lemne. Tot la 20 de km coboară câte 20 dintre ei, pentru a-şi lua în primire cantoanele unde trăiesc timp de o săptămână. Un alt tren îi va duce sâmbătă acasă. Cei mai mulţi lucrează aici de peste 5 ani. S-au obişnuit cu singurătatea. Nici măcar mocăniţa cu turişti nu-i scoate din singurătea lor vara."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

2. Izolati in Romania - Satul Buc, granita cu Ucraina

Izolati in Romania - Satul Buc de la granita cu Ucraina 

(Episodul 2)

Au aceeaşi vârstă, dar nu se cunosc, deşi au crescut pe acelaşi munte. Laura şi Mihăiţă sunt personajele principale ale episodului al doilea al seriei Izolaţi în România.

Laura e eleva din prima bancă, de la şcoala din Buc, care acum 10 ani, spunea că vrea să devină medic când va fi mare. „Am regăsit-o la Mănăstirea din Rădăuţi, unde măicuţele au grijă de ea de când a terminat clasa a VIII-a. Fără ele n-ar fi avut nicio şansă să fie în clasa a XII-a la liceu şi premiantă”, ne prezintă Dite Dinesz, realizatoarea seriei Izolaţi în România, primul dintre personajele celui de-al doilea episod.

Visul ei, chiar dacă s-a născut într-o căsuţă fără curent, se va împlini în această vară, când Laura va da examen la Facultatea de Medicină. Mama Laurei nu are nici azi curent.

Celălalt personaj al episodului al doilea – Mihăiţă - a terminat opt clase. Şi azi îi pare rău că a trebuit să asculte de tatăl lui, care bolnav fiind, l-a trimis să stea la graniţa cu Ucraina, să aibă grijă de animale. Într-o colibă mică, fără curent, stă singur zi şi noapte. Singurii oameni cu care mai vorbeşte sunt poliţiştii de frontieră ucrainieni.

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

1. Izolati in Romania - Casa de Piatra, Apuseni.


Izolati in Romania - Povestea locuitorilor din catunele Muntilor Apuseni

(Episodul 1)

"În 2006, echipa a fost în catunul Casa de Piatra din Munţii Apuseni. Atunci, în timp ce coborau muntele, noaptea, au fost prinsi de avalanşe.

După 10 ani, Dite si echipa ei s-au reintors sa-i caute pe motii din Munţii Apuseni. Sunt la fel de neajutorati, nu mai asteapta niciun ajutor, dar sunt constienti ca sunt tot mai puţini, si ca motii care traiau in munte vor deveni, peste alti 10 ani, o poveste. La scoala din Sfortea mai sunt 4 copii, dar invatatorul urca in fiecare zi la ei. Singurul copil din Huzuresti merge in fiecare zi doua ore pe o poteca la scoala din Garda. Acolo unde ne asteptam sa gasim doar padure, am intalnit-o pe Agaftea, o batrana care ne-a spus ca e de demult pe lume, dar ca nu exista trai mai bun ca al ei. După 10 ani, ne-am intors pe acelasi drum. Nu s-a schimbat nimic. Doar padurea ia locul caselor in care nu mai locuieste nimeni” (Dite Dinesz)."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

28 noiembrie 2017

Alege intelept!


    Ne dorim atat de mult sa schimbam orele in clipe si secundele in vesnicii incat nu vedem ca pe langa noi trec atatea momente frumoase care se transforma in istorie.
   Ne dorim atat de mult sa fim "incurajatori" incat nu vedem oameni care striga dupa ajutor si care isi pun nadejdea ca noi sunem cei care le vom asculta plansul si ca le vom intinde o mana de ajutor.
   Ne dorim atat de mult sa ajungem sus pe scara sociala, sa fim binevazuti de cei din jur si sa aratam ca suntem mai buni decat altii, incat nu ne mai pasa ca in urcusul nostru calcam in picioare atatia oameni de care am putea avea nevoie la coborare.
   Ne dorim atat de mult sa castigam "painea ca in somn" incat uitam ca gustul painii pentru care ai muncit din greu o zi intreaga e mai bun decat atunci cand ai intins doar mana si ai luat.
   Ne dorim atat de mult viitorul incat uitam ca prezentul e mai real, uitam ca pentru a ajunge in viitor, trebuie sa treci prin prezent, dar dorindu-ne atat de mult ziua de maine, uitam sa o traim pe cea de azi, cea cu care nu ne vom mai intalni niciodata.
   Ne dorim atat de multe lucruri in viata incat am face orice pentru a le obtine, uneori am fi in stare chiar sa vindem pe cel de langa noi, doar sa avem un metru in plus la avutia noastra, dar uitam ca vine ziua in care vom sta fata in fata cu ceea ce am adunat atat de zgarciti si le vom pierde ca si cum nu au fost, vom incerca sa le tinem langa noi, dar vor pleca...noi vom pleca. Vine ziua in care vom vrea sa dam tot ce am agonisit doar pentru a mai ne putea bucura de o zi insorita, dar nu vom avea cui sa le dam...am avut o viata intreaga in care Dumnezeu a trimis le usa noastra oameni care aveau nevoie de ceea ce noi am aruncat.
   Ne dorim atat de mult pamantul, incat uitam ca de fapt Cerul e tinta noastra.
Bucura-te de prezent, traieste-l ca si cum ziua de maine nu ar exista, dar strange cu intelepciune pentru maine ca si cum ai avea de trait o vesnicie...ajuta pe cel in nevoie, nu intoarce spatele celui imbracat mai saracacios, nu da la o parte un om care miroase doar pentru ca ti-e rusine de ce ar putea spune lumea de langa tine. Nu judeca o carte dupa coperta!

27 noiembrie 2017

Ce spui si ce-nteleg?

Nu stiu sigur daca intamplarea e adevarata sau nu dar am auzit-o mai demult intr-o predica, si cred ca avem ce sa invatam din ea. Trist este ca de multe ori in Biserici se intamlpla ca un predicator sa predice un lucru si cei care asculta sa inteleaga altceva. (Ia ce e bun din aceasta intamplare).

      Se spune ca intr-un an, in preajma sarbatorii Nasterii Domnului, intr-o Biserica, cativa tineri au hotarat sa faca un joc, o tombola. Fiecare dintre cei care erau de acord sa participe, trebuia sa isi scrie numele pe cate un biletel, sa il puna intr-un bol iar apoi sa treaca prin fata aceluias bol si sa extraga cate un biletel pe care era scris un nume. Cel care extragea biletul trebuia sa faca un cadou celui al carui nume era scris pe biletel. Zis si facut, inainte cu o saptamana de "marea zi", toti s-au adunat in Biserica, cu cate un biletel cu numele lor pe care urma sa il puna in bol. Toti erau nerabdatori sa vada cui ii vor face cadou. Dupa ce fiecare a extras biletelul si a vazut cui trebuie sa faca darul, au tacut, nu a zis nimeni nimic, toti erau cu gandul la ce i s-ar potrivi cel mai bine persoanei scrise pe bilet. Dupa ce a trecut saptamana respectiva, ei s-au adunat la Biserica mai repede cu jumatate de ora, cu toate ca intalnirea era programata abia peste o jumatate de ora, nici la rugaciune nu erau atat de punctuali, spunea unul dintre tineri. Dupa ce au inceput cu o rugaciune, o cantare, etc, au dat startul impartirii cadourilor. Pe rand, fiecare dintre participanti, a mers la cate o persoana din multimea respectiva, ii intindea cate un mic pachet, bine ambalat, cu funde sau fara iar apoi mergea linistit la locul lui asteptand sa vina si la el cineva cu un cadou. Totul bine si frumos, multe zambete, rasete, imbujorari...la un moment dat, un tanar care era mai la inceput pe calea aceasta a pocaintei se indreapta inspre pastor cu un cadou si i l-a dat. Pastorul respectuos i-a zambit, i-a multumit si apoi l-a deschis. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca tanarul respectiv ii facuse cadou o Biblie. "Hmm, o Biblie, pai eu sunt pastor, am toate Biblile in biblioteca, cea ortodoxa, cea catolica, in limba greaca, cu fermoar sau fara, cu concordanta si fara, cu margini aurite sau albe...etc", se gandi pastorul. In timp ce aduna ambalajul in care a fost ambalata Biblia, a vazut ca e o Biblie mai invechita decat de obicei, dupa ce s-a uitat putin la ea pe dinafara, a deschis-o la intamplare, pe urma a redeschis-o in alt loc, si altul, si altul...toata Biblia respectiva era "ciopartita" (arata ca dupa razboi): lipseau pagini, erau modificate versete, versete taiate cu pixul, decupate pasaje sau versete cu foarfeca...etc. Pastorul putin deranjat de acest cadou, l-a chemat pe tanarul care ii daruise cadoul mai la o parte sa il intrebe ce s-a intamplat cu Biblia. Raspunsul tanarului a fost unul simplu: "pastore, asta e Biblia pe care dumneata ne-ai predicat-o...nu ne-ai spus tu ca versetul asta e din vechiul testament, e legea veche, nu se mai aplica? L-am taiat, ce rost are sa ma incurce cand citesc? Pagina asta ai spus ca nu e pentru noi ci era atunci pentru cei din vechime...pai de ce sa o las aici, sa ocupe doar spatiu? Versetele lipsa, taiate sau modificate cu pixul sunt versetele care ai spus dumneata ca altceva inseamna defapt, au un alt inteles decat ce scrie, pai eu am vrut sa imi usurez munca, sa citesc exact asa cum mi-ai spus-o dumneata, si sa stii ca intr-adevar e mult mai simpla pocainta cum ai spus-o dumneata decat scrie in Biblia aia nou-nouta). 
      Dragi frati care dati hrana spirituala celor ce au nevoie, faceti cu bagare de seama aceasta lucrare, nu schimbati versetele din Biblie, nu spuneti ca nu e asa cum scrie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a dat Cuvantul Sau ca sa ne incurce. Cei care vorbesc despre Dumnezeu altora, vor fi raspunzatori pentru lucrarea aceasta. Predicatorii pentru ce au spus, cantaretii pentru ce au cantat etc. 

"Blestemat sa fie cel ce face cu nebagare de seama lucrarea Domnului..." 

(Ieremia 48:10a)

Dar si "dar"-uri

- "...cu tine fac un legamant..." a spus Dumnezeu lui Noe...iti dau in dar viata, te scap din potop...dupa ce a trecut potopul si apele au scazut, i-a mai dat in dar promisiunea legamantului dintre El si om. Nu dupa mult timp omul a luat acest dar si l-a transformat intr-un simbol al casatoriei dintre persoane de acelasi gen, am spus "da, Doamne, multumim, dar vezi ca ai gresit...simbolul se refera la altceva, nu la ce ni-l dai Tu noua..."
- Dumnezeu ne-a promis viata vesnica in dar fara sa platim nimic, plata a fost facuta cu sange la calvar de catre Fiul Sau, dar e prea frumos sa traiesti in lume, spunem noi, e prea frumos sa fi in centrul atentiei.
- Magii i-au adus in dar pruncului Isus lucruri valoroase, dar dupa cativa ani i-au facut cadou cateva cuie, o coroana de spini, bice, palme, vorbe urate.
- In dar ni l-a dat pe Singurul Lui Fiu, sa moara pentru pacatele noastre pe o cruce, dar azi avem cruci la gat sau la oglinzile masinilor iar inimile ne sunt goale.
- "Darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica...dar plata pacatului este moartea..."
- In dar primim zi de zi aer sa-l respiram, sanatate, pace, dar le folosim pentru a barfi, pentru a ne uita la lucruri murdare sau pentru a incerca sa facem pe cei care vor sa faca lucrarea a lui Dumnezeu sa se simta inutili.
- Dumnezeu ne-a dat lumina soarelui in dar, ca sa vedem ce minunatii a creat pentru noi, dar noi credem mai degraba ce spune nu stiu ce mare savant ca noi provenim din maimute si ca lumea a aparut dintr-o explozie.

25 noiembrie 2017

Ota Benga - Exponatul uman

Ota Benga expus la Zoo Bronx în 1906.
Foto: Wikimedia Commons

Tragica poveste a lui Ota Benga, omul expus într-o grădină zoologică.

Inainte de a incepe sa citesti acest articol, tin sa mentionez faptul ca articolul original contine unele imagini pe care nu le pot posta aici din cauza faptului ca sunt prea dure.

      Țara numită astăzi Republica Democrată Congo era cândva un mare spațiu gol pe hartă. Pădurea tropicală densă și un râu nenavigabil au făcut aproape imposibilă explorarea. Asta, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când regele Leopold al II-lea al Belgiei a hotărât că i-ar plăcea să aibă acest loc (cu tot cu resursele sale enorme de cauciuc). Leopold a ordonat o serie de expediții în regiune (inclusiv una condusă de prestigiosul explorator dr. Livingstone) pentru a cartografia terenul și pentru a estima ce valoare are locul. Deși noua colonie urma să fie numită Statul Liber Congo – o zonă în care România ar fi încăput de câteva ori – nu avea nimic de-a face cu libertatea. A fost proprietatea personală a regelui Leopold al II-lea.
      Sub conducerea supraveghetorilor lui Leopold, Congo-ul belgian a plonjat în iad: muncă forțată, biciuiri, amputări și crime în masă. Situația s-a înrăutățit atât de mult, încât până și alte puteri coloniale au început să reclame modul în care erau tratați băștinașii.
      Marea Britanie a lansat o anchetă oficială în 1903, care a ajutat la impunerea unor reforme. Dar, în cele din urmă, cele mai optimiste estimări arată că aproximativ 10 milioane de congolezi au fost uciși sub regimul terorist al lui Leopold. Aceasta a fost mizeria în care s-a născut Ota Benga.

Înainte de belgieni.

     Benga s-a născut în Pădurea Ituri, în nord-estul extrem al coloniei, în tribul pigmeilor Mbuti. Aceștia trăiau grupuri de familii de câte 15-20 de persoane, mutându-se dintr-un sat temporar în altul, odată cu trecerea anotimpurilor și a oportunităților de vânătoare.
      Benga s-a căsătorit devreme și a avut doi copii. Își întemeia propria familie, iar asta l-ar fi putut transforma cândva într-un lider al propriului său grup, așa cum se organizau pigmeii Mbuti de mii de ani.
Familia lui Ota Benga este măcelărită în sălbăticie

Dar, n-a fost să fie… 

      Benga nu avea să conducă niciodată vreun grup. Pe când era încă un adolescent, în estul statului Congo a izbucnit într-un război care a dus la deportări în masă, atacuri din partea negustorilor arabi de sclavi și o invazie a Force Publique.
      Aceasta era o armată de ocupație condusă de belgieni și comandată de unii dintre cei mai sadici oameni pe care îi putea da Belgia. Force Publique a fost inițial creată pentru a impune cotele de cauciuc și pentru a-i bate cu biciul din piele de hipopotam pe cei care îndrăzneau să se plângă de condițiile în care erau ținuți.
      La fel ca multe ale miliții coloniale, erau drojdia societății: au ucis, au violat localnice și chiar au colecționat mâini și capete tăiate. Cândva pe sfârșitul anilor 1890, soldații Force Publique au găsit tabăra lui Benga și i-au ucis întreaga familie.
      Ota Benga era la vânătoare, așa că a văzut doar ce a mai rămas după masacru.
      Pentru un vânător-culegător ca Benga, familia era însăși viața. Fără ea, avea două opțiuni: să rătăcească de unul singur până la moarte sau să caute un nou grup de familii, pe care să le implore să-l accepte ca ajutor.

Prețul omului: un pumn de sare, o bucată de pânză.

      Cu toate acestea, pe lângă moarte sau găsirea unei noi familii, i-a fost pregătita lui Benga o a treia cale. La scurt timp după ce și-a pierdut familia, a fost luat de comercianții de sclavi care l-au pus în lanțuri și l-au târât din pădure, singura casă pe care o cunoscuse vreodată.
      L-au pus să lucreze ca sclav într-un sat agricol. Aici avea să fie locul unde – dintre toți oamenii – tocmai Samuel Verner, afacerist american și explorator amator, avea să-l descopere pe Ota Benga, în 1904.
      Verner fusese trimis în Congo într-o expediție comandată de statul american Louisiana, care urma să organizeze o expoziție la Târgul Mondial din St. Louis, prin care să „educe” publicul într-o ramură rasistă de antropologie.
      Misiunea lui Verner era să găsească niște pigmei africani autentici, pe care să-i prezinte drept „veriga lipsă” din evoluția omului. Privindu-l pe Benga, negru ca tăciunele, scund, cu dinții piliți ca niște colți de animal, Verner știa că descoperise exact „specimenul” de care are avea nevoie.
L-a cumpărat pe Benga pentru o jumătate de kilogram de sare și o bucată de pânză.

Viața de animal în marele circ de dincolo de mare.

      Grupul lui Verner l-a adus pe Benga la St. Louis, unde a fost atracția principală a Târgului Mondial din 1904. El și ceilalți africani ținuți în captivitate și-au dat seama repede că mulțimea dorea să vadă „sălbatici” africani, așa că au început să imite dansurile și luptele pe care le-au văzut la amerindienii din apropiere.
      Benga chiar s-a împrietenit cu liderul indian Geronimo și le cerea 5 cenți vizitatorilor din ce în ce mai interesați să îi vadă dinții. La un moment dat, Garda Națională a trebuit să fie chemată să controleze mulțimea, atât de multă lume se aduna să vadă „veriga lipsă”.
      După târg, Benga a călătorit cu Verner și chiar a revenit în Africa pentru o vreme. În 1905, s-a alăturat uni alt trib congolez, Batwa, și s-a căsătorit cu o femeie din trib. Căsătoria lor a durat doar câteva luni, pentru că soția lui Benga a murit mușcată de un șarpe. La scurt timp după aceea, Benga s-a întors cu Verner în Statele Unite.

Ororile din muzeu și ce s-a petrecut după.

      La întoarcerea în Statele Unite în 1906, prima oprire a lui Benga a fost o cameră liberă la Muzeul American de Istorie Naturală, unde a „încântat” din nou vizitatorii, prefăcându-se că este o creatură pe jumătate umană.
      Toată lumea de la muzeu îl plăcea pe Benga, dar directorul refuza să-i plătească lui Verner salariul solicitat, așa că în cele din urmă perechea s-a mutat la grădina zoologică din Bronx, care căuta să-și extindă țarcul de maimuțe.
      Lui Benga îi era îngăduit să se miște liber prin grădina zoologică, dar hamacul său a fost agățat în țarcul primatelor. A fost afișat ca parte a expoziției Societății Antropologice din New York privind evoluția umană.
      Expoziția i-a revoltat pe preoții locali de culoare, care au cerut eliberarea lui Benga. A fost plasat în cele din urmă în custodia lui James Gordon, pastorul care a condus campania de eliberare a lui Benga.

La 27 de ani, internat într-un orfelinat.

      În vârstă de 27 de ani, pigmeul a ajuns să locuiască la orfelinatul lui Gordon. Nefericit cu viața sa, Benga s-a mutat în cele din urmă în Virginia, pentru a trăi cu o familie de prieteni de-ai lui Gordon.
      Acesta a aranjat ca dinții lui Benga să fie acoperiți și l-a înscris într-o școală pentru copiii negri. De asemenea, i-a aranjat un loc de muncă la o fabrică locală de tutun, unde se pare că a fost foarte popular.
      Cu toate acestea, în 1914, Benga își planifica întoarcerea definitivă în Africa. Decisese că viața în America nu era pentru el. Cu banii pe care-i câștigase, Benga a început să își aranjeze plecarea și să caute cea mai rapidă rută spre țara sa natală.
      Între timp, Leopold al II-lea murise, iar guvernul belgian intervenise pentru a curăța o parte din mizeria pe care regele o lăsase în urma sa. Părea că, în sfârșit, în Congo urma să răsară soarele sub care să-și găsească și Ota Benga un loc. Era timpul să plece acasă pentru totdeauna.
      Dar această călătorie de întoarcere nu a mai avut loc. Izbucnirea Primului Război Mondial a bulversat transportul transatlantic, iar ocupația germană din Belgia a aruncat Congo într-un haos birocratic: nimeni nu putea intra, nimeni nu putea ieși din țară.
      La 20 martie 1916, deprimat de gândul că nu se mai putea întoarce acasă, Ota Benga s-a împușcat în inimă.

Articol preluat de AICI

24 noiembrie 2017

Atunci cand Unu + Zero = Zece

      Cu toate ca in scoala nu eram un as al matematicii iar pentru mine, ceea ce era mai mult decat "1+1=2"  aproape ca era o limba straina, am descoperit o matematica foarte simpla. In matematica aceasta nu e atat de important sa stii teoreme, sa stii sa faci calcule prea complicate, aici totul ne e dat pe tava, noi trebuie doar sa acceptam rezultatul si sa il punem in practica. Un exemplu de astfel de calcul ar fi "1+0=10". Adica, atunci cand Cel Rau iti pune ca tu esti un 0 (zero), ca nu esti bun de cantat, de predicat, de incurajat sau de oricare alta lucrare buna la care esti chemat in Biserica sau in afara ei, Dumnezeu  vine si spune: "Da, asa e, esti un zero, dar nu pt ca nu esti bun ci esti un zero atunci cand incerci  sa faci fara Mine aceasta lucrare", se aseaza inaintea ta si merge cu tine pe cale. Din acel moment UNU merge langa ZERO, adica UNU (care este Dumnezeu, Un Singur Dumnezeu) se aseaza inaintea lui 0 (tu si eu) incepand de atunci rezultatul e 10 (Dumnezeu si tu).
      Daca Cel Rau iti spune ca nu are rost sa canti aceluia care ti-a spus ca nu ai voce buna sau canti fals...sau ce rost are sa ii predici aceluia care, atunci cand te ridici la amvon, isi da ochii peste cap. Atunci tu trebuie sa te impotrivesti mai mult Celui Rau si planurilor lui de a opri lucrarea pe care o faci, e evident ca el nu vrea sa inaintezi cu aceasta lucrare de a spune si altora ca drumul spre rai e atat de simplu, el vrea sa ii faca pe oameni sa creada ca e atat de complicat totul incat e imposibil sa fi perfect ca sa ajungi sus. Nimic nu e imposibil atata timp cat Ceri putere lui Dumnezeu, putere si vointa.

22 noiembrie 2017

In tot raul e si-un bine

     Ascultam astazi (din nou) marturia unui tanar, Ciprian Cojocaru, si in timp ce acest barbat spunea cum Dumnezeu i-a schimbat viata intr-un mod atat de radical, ma gandeam, conducand inspre casa, cat de Mare si Bun e Dumnezeul nostru. Nu stiu tu cate experiente ai avut legate de acest subiect, insa daca stau si ma gandesc de cate ori Dumnezeu m-a scos dintr-o problema, m-a scapat dintr-un accident sau pur si simplu mi-a mai dat zile de viata fara sa le fi meritat, cu siguranta as avea ce sa spun ca nu mi-ar ajunge ani din viata. Cu toate astea, nu despre asta vreau sa scriu azi ci despre finalul acelei marturii a lui Ciprian: spunea ca acum lucreaza intr-un spital, unde vin copii de cativa ani si il intreaba: "de ce am cancer? De ce mama e bolnava? De ce trebuie sa raman orfan?" Da, sunt intrebari pe care multi s-i le pun fara sa aiba vre-un raspuns. Sunt probleme pe care oamenii nu le inteleg si nici nu le vor intelege niciodata, insa Acela care a creat bolile sau care te trece prin incercari e tot Cel ce te va scoate din ele. 
      Titlul acestei postari este o vorba destul de cunoscuta noua, insa oare cati dintre noi o mai folosesc ca pe un adevar si nu doar ca pe o zicala veche si care suna bine? Te gandesti atat de mult cum poate sa fie bine intr-o problema incat, in loc sa accepti lucrul asta, mai repede alegi sa iti faci si mai mari griji, sa complici situatia atat de mult incat, pana la urma, nu mai vezi nicio scapare. 
Atunci cand esti in apa, multumeste lui Dumnezeu ca inca nu te-ai inecat. (Isaia 43:2);
Atunci cand esti in foc, multumeste lui Dumnezeu ca inca nu te-a aprins flacara. (Isaia 43:2);
Daca esti bolnav in ultima faza, iar doctorii iti spun ca nu mai ai de trait decat cateva zile, nu te mai stresa pentru asta, tu pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu, ai harul acesta de a te intalni mai repede cu El decat au altii care asteapta;
Daca esti in lipsuri, multumeste lui Dumnezeu pentru ca tot ti-a mai dat un colt de paine care sa te sature si mai ti-a dat si pace pe langa paine. (Proverbe 17:1);
Daca vrei sa gasesti un motiv pentru a multumi in incercare, vei gasi, daca nu, vei gasi doar motive pentru a carti, pentru a da vina pe Dumnezeu sau pentru a te desconsidera. Dumnezeu nu te trece prin necazuri doar pentru ca altii sunt mai buni iar tu esti cel mai rau dintre toti. Toti suntem la fel de rai, doar ca Dumnezeu stie mai bine de ce e asa. Azi e randul tau, maine e randul altuia. Nu iti fa o parere nici mai buna, nici mai rea despre tine. Tu traieste acum ca si cum ar fi ultimul moment din viata ta. Lasa-L pe El sa se ocupe de tine asa cum considera ca e mai bine. Un diamant, ca sa fie atat de valoros, trece prin multe procedee, la inceput e o bucata de piatra, pe urma, prin slefuire, etc, devine acea piatra pe care toti o admira. Daca azi treci prin incercari, gandeste-te ca e ceva ce mai trebuie "slefuit", gandeste-te ca Dumnezeu lucreaza in viata ta ca sa te faca si mai bun, si mai valoros.
Si ca o concluzie: in orice lucru mai putin placut din viata ta, este un bine mai mare. Nu stiu problemele tale, insa stiu ca Dumnezeu te face mai bun, mai valoros.

20 noiembrie 2017

Ochelarii - materiali si spirituali

      In urma cu ceva timp, la scoala, profesorul ne-a cerut sa gasim 3 idei din punct de vedere spiritual al unui lucru obisnuit pe care il vedem/utilizam zilnic. Acel cuvant a fost "ochelari". In timp ce toti cei aproximativ 70 de elevi scriam, ma gandeam la cat de multe lucruri putem sa le avem la indemana si noi sa le utilizam numai in scopul pentru care au fost creati desi le putem folosi in atat de multe moduri. Ma gandeam ca Dumnezeu ne-a dat o minte atat de bine dezvoltata incat sa facem diferenta intre ce e "lumesc" si ce e "spiritual" chiar si privind un lucru atat de "banal". In ziua de azi cei care poarta ochelari pentru ca au nevoie de ei sunt mai putini decat cei care ii poarta pentru a arata "cool". Am sa scriu aici trei exemple din punct de vedere spiritual al ochelarilor:

1. Poti sa folosesti ochelarii pentru a vedea atatea lucruri murdare de pe internet si din alte locuri, dar nu poti sa vezi seara inainte de a te pune in pat literele din Biblie ca sa le citesti. 

2. Ochelarii te ajuta sa vezi drumul spre Biserica, dar nu iti vor arata drumul spre Rai. 
Cu toate ca suna putin metaforica aceasta afirmatie, e adevarat. Putem sa avem ochelarii cu lentilele cat mai groase iar drumul sa fie cat de lat si sa fim siguri ca nu putem gresi calea, dar totusi, o minciuna, o invidie, o barfa iti poate incetosa imaginea despre cel de langa tine: "O, ce masina are fratele, de unde are atatia bani, oare de unde i-a furat...?"

3. Putem folosi ochelarii ca sa vedem oamenii nevoiasi de pe strada, dar ii folosim si pentru a numara banii pe care sa i dam sau sa numaram crapaturile din imbracamintea pe care o oferim.
Desi nu vrem sa acceptam uneori, se intampla sa bagam mana in buzunar si dam banii cei mai marunti pe care ii avem. De cat ori s-a intamplat sa bagi mana in buzunar, sa iei banii pe care ii ai acolo si sa-i oferi fara sa te uiti cati sunt? De cate ori ai luat costumul tau sa il dai fara sa te uiti cat e de vechi?

      Folosim lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dat in modul corect (uneori), insa daca ar fi sa privim si din punct de vedere spiritual, am observa ca atatea bunuri materiale pe care le folosim numai inspre folosul nostru, le putem folosi si in alte moduri. Ochelarii de exemlpu, putem sa ii folosim si pentru a vedea nevoia altora, ii putem folosi si pentru a ne putea pregati pentru Rai.

14 noiembrie 2017

"Nimicul" ca material de constructie

      Un predicator a spus aceasta "metafora" intr-o predica, metafora care mi s-a parut foarte interesanta. M-am gandit mult la ea si nu mi-a mai iesit din minte mult timp: "Nimicul ca material de constructie." Am incercat sa scriu despre asta inca de prin luna august, insa abia acum am avut destule cuvinte sa inchei descrierea acestei propozitii, si nu pentru ca nu as fi avut ce sa spun ci pur si simplu am vrut sa explic cat mai clar cum cineva poate cunstrui ceva din nimic. Pare imposibil daca privim din punct de vedere omenesc, insa daca inchidem ochii acestia de carne si ii deschidem pe cei ai credintei, putem vedea atatea minunatii pe care Dumnezeu le-a facut din nimic. In primul rand, ne spune Biblia ca inainte sa fie orice a fost nimic, a fost intuneric iar din acel nimic Dumnezeu a facut totul. 

Cateva exemple de nimicuri care pot fi folosite ca materiale de constructie:
- Dumnezeu poate face dintr-o inima in care nu este nimic una care sa bata pentru El.
- Dintr-un nimic a fost creat pamantul si tot ce este pe el.
- Din nimic ai fost facut si tu.
- Dumnezeu nu are nevoie de nimic ca sa faca ceva fara de care noi sa nu putem trai.
- Din nimic Dumnezeu isi face lucratori.
- Chiar daca tu nu sti sa vorbesti si sa incurajezi pe altii, Dumnezeu se foloseste de gura, lasa-te la indemana lui Dumnezeu.

   Stau si ma gandesc acum la un documentar pe care l-am vazut mai demult despre bambusul chinezesc. Celor care nu stiu prea multe sau deloc despre el, am sa spun pe scurt ce e asa deosebit la aceasta planta. Acest bambus are o samanta care se pune in pamant, se uda, se ingrijeste pamantul din jurul ei, dar cu toate acestea, in primul an, nu se intampla nimic. Al doilea la fel...al cincilea an la fel, cei care nu stiu ce fel de planta e ar renunta inca din primele luni in care ar vedea ca nu apare niciun rezultat. Ei, cei care au rabdare, si care stiu despre ce e vorba asteapta linistiti, stiind ca in al saselea an vor fi martorii unui minunat eveniment: dupa sase ani in care pamantul ramane la fel de batatorit peste samanta bambusului, in primele 3 luni din al saselea an, va creste un urias "arbore de fier" de 10 metri. Dintr-o samanta fara viata, care nu da semne in primii 5 ani ca ar deveni ceva, sa devina un gigant in doar 3 luni. Cam la fel e si cu acest nimic care va deveni candva un "material de constructie", la inceput ramane NIMIC pana cand nu e timpul sa devina ceva important.