20 octombrie 2017

In loc de rugaciune


Citeste o poezie pe cat de trista, pe atat de adevarata. O poezie in care ne regasim majoritatea dintre noi. De prea multe ori uitam ca trebuie sa traim in fiecare zi o viata placuta lui Dumnezeu si lasam deoparte smerenia, bunatatea, ajutorarea, mila, credinta. Cu cat inaintam in viata, pierdem cate un lucru important din acestea, lasam prea usor sa se raceasca dragostea si dorul nostru dupa Dumnezeu. Asta e planul Celui Rau, sa ne faca sa uitam ca tinta noastra este Dumnezeu si nu vre-un viitor "inexistent", ne da impresia ca daca nu avem ce sa Ii dam Domnului seara, inainte de a ne aseza in pat decat vorbele urate pe care le-am spus sau lucrurile rele pe care le-a facut, mai bine sa nu ii dam nimic, iti spune "pai tu asa vrei sa stai inaintea lui Dumnezeu, ce sa Ii spui? Nu te vezi cum arati?", la asta se uita oamenii, dar Dumnezeu se coboara pana langa cel mai de jos om care exista, il ridica, il scutura de praf si se ocupa de el intr-un mod special, El vrea sa ne auda spunand ca ne pare rau, ca ne cerem iertare si ca Ii multumim pentru inca o zi care a trecut si chiar daca nu am meritat, a fost cu noi. El vrea sa stea cu noi de vorba, sa vina langa noi, sa Ii spui toate problemele, atunci cand nu mai are cine sa te asculte, sa te ajute, El iti e deajuns.

"În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
Să-ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram, ca seara,
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted, un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând."

(Demostene Andronescu)