Postări

Se afișează postări din aprilie, 2017

De ce treci prin greu?

Imagine
Am sa raspund intrebarii din titlu, folosindu-ma de o alta intamplare pe care am auzit-o, nu cu foarte mult timp in urma si pe care as vrea sa o impartasesc cu tine. Nu e doar asta raspunsul la intrebarea "DE CE...?", dar e unul din raspunsuri.       Se spune ca un frate care isi pierduse familia intr-un accident de masina, se plimba prin oras de unul singur, ingandurat, pierdut, suparat, trist, punandu-si tot felul de intrebari: " Doamne de ce nu m-ai luat pe mine in locul sotiei?!? Doamne chiar asa pacatos sa fi fost incat sa ma pedepsesti asa de rau?!? " si alte intrebari pe care le adresa suparat cu gândul ca Dumnezeu ii va citi gandurile. Mergând cu capul plecat si mainile in buzunar, a trecut, la un moment dat, pe langa doi barbati care loveau puternic intr-o piatra destul de mare, in fata unei Biserici. A trecut mai departe, neluând in seama cele vazute. Dupa cateva ore de tristete si amaraciune, fara sa isi dea seama, din nou trecu pe langa cei doi ba

Fa ca jertfa Mea pentru tine sa nu fi fost zadarnica

Imagine
Se spune ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), pe unul din fronturile marilor puteri,  au fost luati ostatici cativa soldati din "trupele adverse", pe care ii obligau sa faca munci grele, obositoare, care, pana la urma, duceau la moartea celor obligati sa faca aceste munci. Cand era inspre sfarsitul razboiului, o parte din ostatici, cei care inca mai ramasesera in viata, au inceput sa fie ucisi. La fel s-a intamplat si intr-una din zile, cand comandantii au ales zece persoane dintre ostatici pentru a fi executati cu cruzime, pentru amuzamentul celor prezenti (pt ostatici nu era amuzament, stiau ca si ei s-ar putea sa moara curand). Cele zece persoane au fost aduse in fata, si asteptau ordinul comandantului de a fi impuscati. Se uitau drept in fata, stiind ca acum sunt ultimele momente, fiecare incercand sa ia cu el o ultima imagine din aceasta lume. Unul dintre ei, insa, era tare nelinistit, plangea, striga, implorand si spunand comandantului ca are

Dumnezeu exista!

Imagine
Am mai scris in urma cu cateva "postari" o intamplare pe care cred ca se merita sa o reamintesc: Se spune ca odata, un om mai batran, care nu credea in Dumnezeu, a fost intalnit de un frate credincios. Din vorba in vorba, acel domn, a intrebat pe frate de unde vine si incotro se indreapta? Drept raspuns, fratele a zis ca este student si se indreapta inspre facultate. Curios, omul respectiv a intrebat la ce este el student? A raspuns calm ca este student la teologie. Când a venit raspunsul, omul mirat, a intrebat razand: " Tu mai crezi in lucrurile astea? Mai crezi ca exista Dumnezeu, L-ai vazut cumva? " raspunsul fratelui nu a intarziat sa apara: "Da, mai cred, dar dvs ce profesor sunteti? " fu întrebarea adresata omului care deja ii spusese ca este profesor..." sunt profesor de istorie ", veni raspunsul domnului respectiv. " Ah, dvs credeti ca a existat Mihai Viteazul? ", intreba din nou fratele. " Cred, bineinteles, ca scrie i

Viata - o plimbare spre...?

Imagine
      Au trecut aproape 4 luni de la începutul noului an, 2017...nu stiu pt tine, cel care citesti asta, daca au treut la fel de repede ca si pt mine. Daca da, inseamna ca ne aflam in aceeasi situatie amândoi: aceea in care, ne apropiem, incet-incet de vesnicie, caci, pana la urma, ce este viata? Daca ar fi sa ne luam dupa spusele lui Blaga, marele nostru poet/filozof, etc: " Viata - o plimbare spre somn ." Pivind din punctul de vedere pamantesc, nu e nimic altceva decat asta, o simpla si nevinovata " plimbare spre somn ", in care facem ce vrem, mergem unde vrem, nu tinem cont de reguli, privim viata ca si cum noi nu vom pleca de aici niciodata. Dar privind din punct de vedere religios, din punctul de vedere al lui Dumnezeu (dupa cum scrie in Biblie), viata este cel mai pretios lucru prin care putem sa ii dovedim lui Dumnezeu ca il iubim. Dumnezeu, pt ca noi a traim, si-a trimis Singurul Fiu la moarte pt noi (Ioan 3:16; Ieremia 31:3...etc). Nu cu mult timp in urma

Va veni o zi...

"Oh, si va veni o zi, Când tot ce-am strans vom parasi, Si cata jale-atunci va fi, Atunci când doar ne-om aminti De vremea cea trecuta... Oh, si va veni un timp, Un timp de-amar si intristare. Doar pentru cei ce-n al lor camp Sunt numai spini si iarba mare... Dar pentru cel ce a urmat Poruncile Lui sfinte, Si dupa Domnul a umblat, La EL de-a luat aminte, Acela fi-va fericit Si fruntea si-o va tine sus, Doar pentru Domnul de-a trait Si-a implinit ce El a spus." C o s m i n   F r i s a n Luni, 17 aprilie 2017