26 aprilie 2017

De ce treci prin greu?

Am sa raspund intrebarii din titlu, folosindu-ma de o alta intamplare pe care am auzit-o, nu cu foarte mult timp in urma si pe care as vrea sa o impartasesc cu tine. Nu e doar asta raspunsul la intrebarea "DE CE...?", dar e unul din raspunsuri.

      Se spune ca un frate care isi pierduse familia intr-un accident de masina, se plimba prin oras de unul singur, ingandurat, pierdut, suparat, trist, punandu-si tot felul de intrebari: "Doamne de ce nu m-ai luat pe mine in locul sotiei?!? Doamne chiar asa pacatos sa fi fost incat sa ma pedepsesti asa de rau?!?" si alte intrebari pe care le adresa suparat cu gândul ca Dumnezeu ii va citi gandurile. Mergând cu capul plecat si mainile in buzunar, a trecut, la un moment dat, pe langa doi barbati care loveau puternic intr-o piatra destul de mare, in fata unei Biserici. A trecut mai departe, neluând in seama cele vazute. Dupa cateva ore de tristete si amaraciune, fara sa isi dea seama, din nou trecu pe langa cei doi barbati, care inca loveau piatra cu ciocanele, dar fara sa se vada vre-o diferenta prea mare. "Or fi nebuni...!" Se gandea omul nostru...si iar trecu mai departe. Inspre seara, dupa ce se hotari sa mearga acasa, merse pe acelasi drum. Spre surprinderea lui, oamenii erau tot acolo, tot langa piatra, lovind-o cu putere. "Mai, astia chiar nu au toate tiglele pe casa..." spuse omul in batjocura. A hotarat totusi sa intre cu ei in vorba, sa intrebe despre e e vorba. A traversat strada si a mers la unul din ei care se oprise sa bea putina apa si l-a intrebat ce face aolo, ca de dimineata el, cu colegul sau, lovesc in aceeasi bucata de piatra, fara sa se vada vre-o diferenta. Atunci omul a zambit si a spus: "da, lovim de dimineata in bucata asta de piatra aici, jos, ca maine va fi pusa acolo, sus, in varful Bisericii..." spuse muncitorul respectiv, aratand cu degetul un loc gol in turnul Bisericii, in fata careia erau. "Si da, nu se prea vede diferenta, insa mai sunt si pietre mai dure care cu greu se lasa lucrate. Am incercat sa o slefuim, dar nicicum nu am reusit sa ii dam forma potrivita, pe care o dorim, asa ca am ales calea mai dura...ciocanul." Continua muncitorul, lasandu-l pe frate cu gura inclestata, simtind ca de fapt, asta e raspunsul lui Dumnezeu pentru el. Isi aduse aminte ca nu cu mult timp in urma, avusese un accident grav, dar a scapat nevatamat, insa el a continuat sa vorbeasca ce nu trebuie, a continuat sa pacatuiasca. Isi aduse aminte ca era cat pe ce, cu putin timp in urma, sa fie lovit de un tren, insa nu s-a pocait, Dumnezeu a incercat sa il avertizeze, insa el nu a ascultat, asa ca a ales calea mai PUTIN PLACUTA.
      Acum te intreb, de ce, atunci când Dumnezeu iti vorbeste prin lucruri marunte, tu nu Il iei in serios, iar atunci când te loveste putin mai tare, murmuri? De ce nu iti deschizi ochii atunci când ai scapat de un accident, de ce nu iei in seama chemarea lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu? Dumnezeu, de multe ori, ne trece prin incercari mai grele, nu ca sa ne arate ca El are putere asupra noastra, ci ca sa ne arate ca ne iubeste. E greu sa intelegi o iubire care iti ia pe cel drag de langa tine...dar si mai greu este ca Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi, iar noi stam nepasatori. Inceara sa intelegi ca El ne "loveste" aici jos, pentru ca intr-o zi sa ne potrivim acolo sus, nu mai murmura la cel mai mic greu. Multumeste ca a fost langa tine si ca te-a vazut pe tine vrednic sa treci pe acolo. Nu mai fi acel soi de piatra care trebuie tot timpul lovit ciocanul si dalta pentru a putea fi prelucrat.

24 aprilie 2017

Fa ca jertfa Mea pentru tine sa nu fi fost zadarnica

Se spune ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), pe unul din fronturile marilor puteri,  au fost luati ostatici cativa soldati din "trupele adverse", pe care ii obligau sa faca munci grele, obositoare, care, pana la urma, duceau la moartea celor obligati sa faca aceste munci. Cand era inspre sfarsitul razboiului, o parte din ostatici, cei care inca mai ramasesera in viata, au inceput sa fie ucisi. La fel s-a intamplat si intr-una din zile, cand comandantii au ales zece persoane dintre ostatici pentru a fi executati cu cruzime, pentru amuzamentul celor prezenti (pt ostatici nu era amuzament, stiau ca si ei s-ar putea sa moara curand). Cele zece persoane au fost aduse in fata, si asteptau ordinul comandantului de a fi impuscati. Se uitau drept in fata, stiind ca acum sunt ultimele momente, fiecare incercand sa ia cu el o ultima imagine din aceasta lume. Unul dintre ei, insa, era tare nelinistit, plangea, striga, implorand si spunand comandantului ca are copii acasa pe care doreste sa ii mai vada, tipa, striga...comandantul, putin amuzat de situatie, a decis sa se joace putin inainte de a-l impusca...nu a apucat sa apese pe tragaci, ca un alt barbat, un ostatic, a strigat catre comandant spunandu-i ca ar vrea el sa moara in locul celui ce plangea. Comandantul, putin mirat, a spus nu are importanta care vor fi cele cele zece persoane. A aprobat cererea celuilalt ostatic. In timp ce se indrepta inspre locul unde urma sa moara, trecand pe langa cel caruia ii salvase viata, s-a uitat in ochii lui, spunand: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE, SA NU FI FOST ZADARNICA!". Nu a durat mult, iar cel care ii salvase celuilalt viata, era aruncat intr-o groapa, peste alte trupuri fara viata... Anii au trecut si cel salvat spunea ca ori de cate ori avea intentia de  bea, sau a face anumite lucruri rele, mereu ii rasunau in minte cuvintele barbatului acela: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!"
      Nu-i asa ca si pe tine te sensibilizeaza o astfel de intamplare? Poate ca intamplarea nu a fost exact asa, dar gandeste-te ca in urma cu aproximativ 2000 de ani, a fost una adevarata., una in care Cineva a murit in locul tau, iar atunci când era pe cruce, in ultimele clipe din viata Sa pe acest pamant, s-a uitat inspre tine si cu o dragoste nemarginita a spus: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!" Si tu ce faci atunci când o ispita vine in viata ta? Ce faci atunci când  sunt atatia saraci care au nevoie de painea pe care tu o arunci? Ce faci atunci când iti bati joc de viata pe care Dumnezeu ti-a dat-o? Fa ca începând de astazi sa fi mai multumitor pentru ce ai si sa spui mai des un "multumesc" si pentru ce nu ai. Dumnezeu nu ti-a promis lucruri de care tu nu ai nevoie, ci iti da exact cat iti e suficient. In incheiere as vrea sa te rog sa te gandesti la cat de mare a fost jertfa Lui pentru tine, si la cat de important esti in ochii lui Dumnezeu, spunea cineva ca si daca ai fi fost tu singurul pacatos din lumea asta, tot ar fi murit Isus pentru pacatosi, atat de mare e iubirea Sa fata de noi.

23 aprilie 2017

Dumnezeu exista!

Am mai scris in urma cu cateva "postari" o intamplare pe care cred ca se merita sa o reamintesc: Se spune ca odata, un om mai batran, care nu credea in Dumnezeu, a fost intalnit de un frate credincios. Din vorba in vorba, acel domn, a intrebat pe frate de unde vine si incotro se indreapta? Drept raspuns, fratele a zis ca este student si se indreapta inspre facultate. Curios, omul respectiv a intrebat la ce este el student? A raspuns calm ca este student la teologie. Când a venit raspunsul, omul mirat, a intrebat razand: "Tu mai crezi in lucrurile astea? Mai crezi ca exista Dumnezeu, L-ai vazut cumva?" raspunsul fratelui nu a intarziat sa apara: "Da, mai cred, dar dvs ce profesor sunteti?" fu întrebarea adresata omului care deja ii spusese ca este profesor..."sunt profesor de istorie", veni raspunsul domnului respectiv. "Ah, dvs credeti ca a existat Mihai Viteazul?", intreba din nou fratele. "Cred, bineinteles, ca scrie istoria,e pomenit in toate cartile de istorie..." raspunse dl profesor. Iar ca sa intoarca situatia, fratele interveni din nou: "...dar l-ati vazut? Despre Mihai Viteazul scrie istoria, dar despre Dumnezeu scrie BIBLIA, care nu minte niciodata...".

"Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
Un lut de sine însuşi frământat.
Ci ne-a zidit o Forţă Creatoare,
O-nţelepciune fără de hotare,
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
Gonite de un bici ne-nduplecat.
Căci noi avem un duh şi-o libertate
Şi-o inimă ce pentru ceruri bate,
Există Dumnezeu cu adevărat!

N-ar fi simţit în veci de veci ţărâna
Surâsul unui crin imaculat.
De n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
Să umple-n noi de simţământ fântâna.
Există Dumnezeu cu adevărat!

Da, e cu noi Scriptura ca dovadă,
Avem minuni şi semne ne-ncetat,
Şi cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă,
Să stea în faţa Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu-i calea noastră veşnic însorită,
Nu-i viaţa totdeauna un palat,
Dar o trăim căci merită trăită,
Când, peste lumea asta mărginită
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem neant! - Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat!
Isus e-n noi Lumină şi Iubire,
Iar moartea-i doar un zbor spre nemurire,
Există Dumnezeu, ce minunat!"
(Costache Ioanid)

22 aprilie 2017

Viata - o plimbare spre...?


      Au trecut aproape 4 luni de la începutul noului an, 2017...nu stiu pt tine, cel care citesti asta, daca au treut la fel de repede ca si pt mine. Daca da, inseamna ca ne aflam in aceeasi situatie amândoi: aceea in care, ne apropiem, incet-incet de vesnicie, caci, pana la urma, ce este viata? Daca ar fi sa ne luam dupa spusele lui Blaga, marele nostru poet/filozof, etc: "Viata - o plimbare spre somn." Pivind din punctul de vedere pamantesc, nu e nimic altceva decat asta, o simpla si nevinovata "plimbare spre somn", in care facem ce vrem, mergem unde vrem, nu tinem cont de reguli, privim viata ca si cum noi nu vom pleca de aici niciodata. Dar privind din punct de vedere religios, din punctul de vedere al lui Dumnezeu (dupa cum scrie in Biblie), viata este cel mai pretios lucru prin care putem sa ii dovedim lui Dumnezeu ca il iubim. Dumnezeu, pt ca noi a traim, si-a trimis Singurul Fiu la moarte pt noi (Ioan 3:16; Ieremia 31:3...etc). Nu cu mult timp in urma am ascultat o predica legata de depresie. Din punct de vedere al Organizatiei Mondiala a Sanatatii (OMS), depresia este o stare de tristete care impiedica desfasurarea unei vieti normale, de ea suferind aproximativ 356 de milioane de oameni. Nu stiu care ar fi acea tristete din viata ta care a impiedicat desfasurarea unei vieti normale, dar gandeste-te ca Dumnezeu permite aceste lucruri, ca sa te modeleze pt ziua in care vom ajunge ACOLO SUS. Daca astazi nu esti acolo unde ti-ai propus sa fi, nu inseamna neaparat ca nu esti bun, ci unul din motive ar putea fi faptul ca sunt alti oameni acolo jos pe care esti pus sa ii ridici, sa ii impingi de la spate, care astazi ar putea sa renunte, dar Dumnezeu te-a vazut pe tine vrednic de a ajuta. Daca vreodata ai intentia de a te compara cu cei mai tari decat tine, iti dau un sfat: nu toti avem aceleasi calitati, gandeste-te ca la Judecata nu vei fi intrebat tu, care ajuti pe cei saraci, sau tu care ridici pe altii când sunt cazuti, sau tu care predici, sau tu care canti...tu cel cu cantatul, de ce nu ai predicat ca si "X" sau tu, "X" de ce nu ai cantat ca si "Y". Fiecare suntem pusi sa ne facem lucrul nostru, si impreuna sa lucram pt Dumnezeu. Atunci când esti pus in situatia de a te desconsiera, gandeste-te la chemarea pe care o ai, la lucrarea pe care trebuie sa o faci. Daca tu nu mergi mai departe, daca tu nu iti vei face datoria, daca vrei sa renunti, cine va lupta in locul tau? Esti responsabil de viata ta si esti responsabilsa spui despre El celor pe care Dumnezeu i-a asezat langa tine (colegi, sefi, vecini, etc)...Esti responsabil de lucrarea ta, du-o pana la capat si vei primi premiul, nu e usor sa ajungi la FINISH, nu a promis nimeni asta, dar merita sa lupti!



17 aprilie 2017

Va veni o zi...

"Oh, si va veni o zi,
Când tot ce-am strans vom parasi,
Si cata jale-atunci va fi,
Atunci când doar ne-om aminti
De vremea cea trecuta...

Oh, si va veni un timp,
Un timp de-amar si intristare.
Doar pentru cei ce-n al lor camp
Sunt numai spini si iarba mare...

Dar pentru cel ce a urmat
Poruncile Lui sfinte,
Si dupa Domnul a umblat,
La EL de-a luat aminte,

Acela fi-va fericit
Si fruntea si-o va tine sus,
Doar pentru Domnul de-a trait
Si-a implinit ce El a spus."
C o s m i n   F r i s a n
Luni, 17 aprilie
2017