14 decembrie 2014

Generatia anilor '90

   Si ca tot am vazut pe internet multe imagini si postari legate de "Amintirile din copilarie"ale generatiei " 90' ", clipe pe care la momentul repsectiv nu le prea indrageam, dar odata cu trecerea timpului si anilor, cei mai multi dintre noi le plangem...am sa descriu cateva lucruri de care imi aduc eu aminte din perioada respectiva...nu sunt lucruri comune, multi dintre voi poate nu ati facut la fel sau nu ati trait aceste momente.

- Suntem generatia care, la inceputul orelor de la scoala spuneam o rugaciune ("Doamne-Doamne, Ceresc Tata...") iar la sfarsitul orelor, inainte de a pleca acasa, din nou faceam o rugaciune (care nu mai tin minte cum se numea)

- Suntem generatia fara telefoane mobile, dar mereu ajungeam la timp, fara sa ne sunam sa intrebam: "Unde esti...?" la orele de la Scoala Duminicala...
- Suntem generatia care de multe ori adormeam in bratele parintilor la Adunare, in timp ce fratii si surorile cantau, fara instrumente.
- Suntem generatia care am vazut atatia frati batrani, rugandu-se mai cu foc si mai cu putere...
- Suntem generatia fara computere, fara tablete sau tehhnologie avansata, dar aveam caiete de cantari, pe care le duceam cu noi in fiecare duminica sa cantam...
- Suntem generatia care, au vazut batranii Bisericii mergand pe jos km intregi pana la Biserica, pentru ca nu erau prea multe masini.
- Suntem generatia care mergeam la Biserica pentru Dumnezeu si pentru a ne intalni cu alti copii, nu pentru a vedea cum se imbraca unul si altul...
- Suntem generatia care eram nerabdatori sa spunem o poezie sau un Psalm in fata...fara a ne arata ca suntem cineva.
- Suntem generatia care a trait mai mult in strada, socializand cu alti copii "pe viu" si nu pe facebook sau internet.
- Suntem generatia care, faceam schimb de casete cu muzica religioasa "pana peste o saptamana" pentru ca "nu o aveam si noi".
- Suntem generatia care au vazut caiete de cantari ale parintilor nostri.
- Suntem generatia care atunci cand mergeam la seri de evanghelizare, ne placea sa stam "gura-casca" uitandu-ne la cei din Biserica, cu Biblia deschisa undeva, nu acolo de unde se citea...dar citeam si noi...
- Suntem generatia care nu se uita la ceas, cat mai este pana se termina programul ca incepe filmul sau meciul, pt ca nu aveam televizoare...
- Suntem generatia care mergeau cu parintii in vizita, serile, la un frate sau la altul.
- Suntem generatia care ne placea sa ascultam ce se vorbeste in serile de iarna, reci si friguroase, stand in bratele parintilor nostri.
- Suntem generatia care am fost invatati sa ascultam si sa repsectam pe profesori si pe vecini...interzicanduni-se sa dam inapoi daca ne loveste cineva.
- Suntem generatia care ne jucam cu masinute din fier, sau din bucati de lemn...nu NFS, GTA...sau alte jocuri pe calculator.
- Suntem generatia care vedem astazi cum copiii nostri (cei care au copii) invata mai devreme sa umble la computer si la tablete decat sa spuna MAMA sau TATA.
- Suntem generatia care vedem cum copiii stau mai mult pe facebook decat cu parintii.
- Suntem generatia care spunem ca mai bine lasam pe cei mici in fata computerului decat sa "ne streseze".
- Suntem generatia care, peste cativa ani vom ajunge sa vorbim copiilor nostri despre copilarie si cum a fost copilaria noastra, iar ei sa isi imagineze ca ar fi ceva iesit din comun.

Un sfat, acorda-i copilului tau, o copilarie fericita, nu il trimite la calculator ca sa nu te "streseze" sau pentru ca doar asa tace, o sa isi aduca aminte candva de copilarie, la fel cum iti aduci tu aminte acum, si o sa se intrebe: "Oare am fost copil? Nu imi dau seama cand a trecut...a trecut prea repede, ce am facut cand am fost mic?" Nu vor mai avea "dubituri" in genunchi, nu vor mai avea zgarieturi, nu vor mai avea amintiri placute...Imi aduc aminte cu drag de "dubiturile" pe care le aveam cand cadeam cu bicicleta, sau cand ma impiedicam jucandu-ma cu copii vecini...Spunele Despre Dumnezeu mai mult decat le spui despre RAM-i de la computer, sau despre cati MEGAPIXELI are telefonul...spunele mai mult despre Biserica si unitate intre frati, decat despre miile de prieteni de pe facebook, pe care, pe unii nici nu ii cunoaste...

Suntem generatia care nu am avut gresie sau marmura pe jos in Biserica, dar am vazut urme adancite in pamantul de sub covoare, urme de genunchi...

Suntem generatia care, vedeam cum fratii, atunci cand se intalneau pe strada, se salutau cu "PACE" fara sa le fie rusine ca ii aude cineva...

Suntem generatia care ne vom aminti mereu de cum a fost, si ne vom aduce aminte cu drag acele vremuri, fiindu-ne dor de ele...pentru ca nu ne vom mai intalni cu ele...

Sufletul meu trist

Suflet trist, scaldat in lacrimi
Plin de dor si ostenit
Azi te cheama, scump Isuse
"Vino, caci sunt obosit..."

Dor de cer, si dor de Tine
Dor de tot ce-i sus in Cer
Doar in gand eu pot a spune
Tot ce n-am curaj sa-Ti cer.

Suflet trist, din trup trantit
In a lumii gros noroi,
Striga-acum, cand e zdrobit
"Doamne, vino si la noi!"

Suflet gol si plin de-amar
Suflet singur si fugar
Sufletul ce-ti apartine
Striga astazi inspre Tine...

"Daca maine-ar fi sa plec
Doamne din aceasta lume,
Oare unde-am sa petrec
Vesnicia, Doamne, spune...?

(Cosmin Frisan
Decembrie, 14,
2014)

Ridica-te...Lupta...Invinge

Au fost momente cand ai spus ca Dumnezeu iti e totul, ai spus atunci ca nu vei renunta la El si la dragostea Lui orice ar veni peste tine si in viata ta...poate a fost un moment in care ai venit inainte altora, si a lui Dumnezeu imbracat in haine albe si ai declarat atunci ca te predai cu totul Lui. A fost poate o problema din care te-a scapat Dumnezeu, si asta te-a facut sa promiti ca vei fi a/al lui Dumnezeu pentru totdeauna...si nu dupa mult timp, a venit un moment de neatentie si ai cazut intr-o capcana intinsa de Cel Rau, iar acum regreti...acum te bati cu pumnii in piept si spui ca tu esti bun si ca nu meriti sa treci prin greutati, nu meriti sa suferi, esti cel mai bun...arati cu degetul inspre Dumnezeu, dand vina pe el si aruncand cu "mocirla" de pe hainele tale in sus, spunand ca Dumnezeu e Cel care nu e corect? Dar lasa-ma sa iti spun ceva: daca Dumnezeu ar fi corect cu tine si cu viata pe care o ai, oare unde erai acum? Oare ai mai avea putere sa stai in picioare, sa mergi pe strada, sa privesti ceea ce Dumnezeu a creeat pentru tine (si mine) cel mai mare pacatos? Ai curajul sa te asezi pe genunchi si sa ii spui lui Dumnezeu o rugaciune in care sa ii ceri sa iti dea ce meriti? Eu nu...As vrea atat de mult sa traim o pocainta reala si lipsita de ganduri care ne fac sa ne simtim "injositi" si lasati la o parte de Dumnezeu...as vrea sa nu mai avem atata curaj sa dam vina pe Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca nu Dumnezeu ne pune sa mintim, nu El ne face sa furam, nu El ne face sa fim incorecti cu cel mai slab decat noi...de multe ori imi pun intrebarea, oare daca am trai in zilele din trecut (vremurile de pe timpul cand era Noe, sau Sodoma si Gomora...si alte vremuri in Care Dumnezeu vorbea direct cu oamenii...) Dumnezeu cum ne-ar pedepsi, daca atunci Dumnezeu a gasit atata pacat in omenire si in cei din jur, oare azi, cu internet, cu bani, cu atata inselatorie si nedreptate facuta de cei care sunt pusi in fruntea popoarelor si nu numai cei de la conducere ci si noi, ceilalti...atata minciuna, furt, droguri, alcool, si multe altele...te mai consideri nedreptatit? Te mai consideri nedreptatit cand tu iti minti aproapele, cand furi, cand dai bani cu imprumut si ceri inapoi mai mult decat ti se cuvine? Fi realist si accepta ceea ce Dumnezeu iti da, ca poate va veni o vreme cand ti se va lua si tot ce ai, din cauza faptului ca nu iti mai ajunge, ca esti nemultumit si ca vrei mai mult. Nu ai locul de munca pe care il au altii, trebuie sa faca cineva si ceea ce faci tu, esti un om important acolo unde esti, Dumnezeu nu trimite oamenii in cocina din lipsa locurilor de munca, ci pentru ca si cocina trebuie curatata, si cel care e pus acolo, are rolul lui, si e important...fiecare loc si lucru care il ai ITI E DEAJUNS...

13 decembrie 2014

Crestin de forma sau REAL



Crestin de frica iadului sau de dragul Domnului?

      E din nou craciun, putin a mai ramas si din nou strazile vor fi pline de copii care vestesc "ceva"...unii merg ca asa e traditia, altii merg ca sa primeasca, unii ca sa nu stea acasa...sunt multe persoane care, daca le intrebi pe cine colinda, sau DE CE, nu au idee ca in ziua de craciun noi, crestinii sarbatorim Nasterea Mantuitorului nostru. 
      Ma intreb, oare cati din noi vom merge la Biserici in acele zile dedicate lui Isus Cristos, doar ca sa vedem ce musafiri vin sau ca sa facem economie la lemne sau caldura. Ma intreb, cati dintre noi care ar trebui sa fim in Biserica sa ne "incarcam bateriile" pentru a da mai departe din bunatatea pe care o primim NUMAI in prezenta Domnului, vom merge pe strazi ca sa dam si celor care nu au o casa, o masa, un loc unde sa se ascunda de frig.
      E placut cand suntem toti adunati in jurul mesei incarcate, in jurul unui brad luminat frumos, incarcat si el cu tot felul de luminite, beculete si cate-si-mai-cate lucruri...dar haideti sa privim si de partea cealalta, la oamenii strazii...mergand zilnic cu trenurile si cu metrourile, vad oameni tristi si suparati, oameni care isi "inneaca" amarul in diferite lichide pe care le beau, alcoolice sau expirate...ma intrebam mereu, oare de ce au ajuns in astfel de situatii oamenii aceia...de ce au ajuns sa cerseasca, de ce nu au un loc unde sa se incalzeasca, de ce Dumnezeu ii lasa asa...si mi-a dat Dumnezeu raspunsul...ca noi crestinii sa avem de lucru in ogorul Sau...oare cum ar fi daca toti ar avea unde sta, cum vom mai putea implini cuvantul din Matei 25:35-36 (Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
Am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.") Nu intelegem noi multe, dar va veni o zi in care, omul acela pe langa care am trecut de atatea ori sau doar odata, va muri, si poate va fi chemat la judecata...poate el a trait o viata sincera, nu a stiut el prea multe aici jos, dar acolo sus nu se tine cont de asta, tu poate stai la masa si mananci bunatati, fara sa te gandesti ca el nu are ce manca...cum spuneam, poate el va ajunge in rai pentru sinceritatea si simplitatea cu care a trait...iar tu, pentru zgarcenie si impietrirea inimii ajungi in celalalt loc, "unde este plansul si scrasnirea dintilor". Nu e "batut in cuie" faptul ca daca mergi la Biserica zilnic vei ajunge in Rai, nu e deajuns, poti sa faci parte din cealalalta categorie, categoria despre care Dumnezeu va zice:
"41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine."
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?"
45. Si El, drept raspuns, le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut."
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica."
       Nu scriu lucrurile astea ca sa ofensez pe nimeni, nici sa facem lucruri bune de craciun doar de frica iadului, ci de dragul lui Dumnezeu. Nu spun nimic din toate astea ca sa dam de mancare doar de mila ci din drag...vrem multi sa ajungem undeva departe, dar din pacate nu suntem in stare sa ajutam pe cel de langa noi...inchei acum cu spusele unei cantari crestine care spune atat de frumos:

"Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!


Dacă-n ceasul de temut
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-I acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ca vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acuma haina ta ,
cât îi rupt veşmântul ;
căci în cer nu-i va fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea el fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!


Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
“Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!”


Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.

Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!"

(Costache Ioanid)