Aud tot mai multi tineri care vorbesc de "POCAINTA VECHE", acea pocainta care in zilele noastre nu se prea mai gaseste intre noi, cu dor imi aduc aminte de vremurile din copilaria mea, cand nu aveam atata tehnologie, dar cat de fericiti eram cand mergeam la intalnire cu fratii batrani din adunare, imi placea cand povesteau despre vremurile de demult, cand , asa cum spun si versurile de mai jos, iubirea fata de aproape, era o iubire sincera si curata, era o pace sufleteasca, poate greu de inteles, tinand cont de "prigoana" care era...de acele momente de la apropierea sfarsitului programului de adunare, cand fratii abia asteptau sa se adune din nou la Casa Domnului...Cuvantul, spuneau ei, era un Cuvant plin de har si bucurie, foarte des se auzeau "ALELUIA" sau "OSANALE", te las sa citesti versurile urmatoare si sa te gandesti la pocainta din ziua de azi, cand tinerii merg la Biserica fie obligati de parinti, fie sa se intalneasca cu prietenul/a putini sunt aceia care se mai aduna ca sa simta cu adevarat prezenta lui Dumnezeu...a fost pusa odata o intrebare: "Oare cati din tinerii din ziua de azi ar renunta la Dumnezeu daca maine ar veni prigoana...?" Sau, ma intreb si eu, cati dintre crestini (fie tineri, fie batrani) ar mai astepta macar pana a doua zi, oare nu am renunta inca dinainte la Dumnezeu, o mare parte, doar la auzul a ceea ce ni s-ar putea intampla?
Versurile urmatoare pun un mare semn de intrebare pentru pocainta noastra...nu ma consider mai pocait ca voi, cei ce cititi asta, de aceea, un semn mare de intrebare si pentru mine, dragi cititori...haideti ca citind aceste versuri sa ne gandim serios la viata noastra..pentru ca daca la noapte Dumnezeu ar spune "GATA!", la pocainta noastra "second-hand", nu stiu cum am sta in Fata Aceluia care are tot pamantul in maini...
"O unde esti iubire, dintai de la inceput?
De ce nu este pace, ca-n vremea cea trecut?
Cand fratii cu caldura in suflet se adunau
Si cu nadejde vie pe Domnul laudau.
Asa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Si a noastre inimi ni s-au impietrit
O vino-n adunare mai fa o cercetare
Sa Te simtim ca si la inceput .
O unde e Cuvantul cel insotit de har ?
Vestit cu greutate, curat si plin de jar.
O Doamne unde-s fratii care stateau veghind
Mergand drept pe carare cuvantul Tau pastrand?
O unde e bolnavul, strigand m-a vindecat ?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat
O unde e Betesda cu acele cinci pridvoare
Sa se arunce fratii, bolnavii in scaldatoare .
O unde e proroocul ca sa vorbeasca drept ?
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i intelept.
Poporul sa asculte al Domnului cuvant
Sa nu dispretuiasca puterea Duhul Sfant.
Veniti cu staruinta sa cerem noi puteri
Ca lacrimi de cainta, veniti frati si surori
Caci Domnul bun din slavane va inviora
Si ploaia cea tarzie din plin va revarsa."
Versurile urmatoare pun un mare semn de intrebare pentru pocainta noastra...nu ma consider mai pocait ca voi, cei ce cititi asta, de aceea, un semn mare de intrebare si pentru mine, dragi cititori...haideti ca citind aceste versuri sa ne gandim serios la viata noastra..pentru ca daca la noapte Dumnezeu ar spune "GATA!", la pocainta noastra "second-hand", nu stiu cum am sta in Fata Aceluia care are tot pamantul in maini...
"O unde esti iubire, dintai de la inceput?
De ce nu este pace, ca-n vremea cea trecut?
Cand fratii cu caldura in suflet se adunau
Si cu nadejde vie pe Domnul laudau.
Asa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Si a noastre inimi ni s-au impietrit
O vino-n adunare mai fa o cercetare
Sa Te simtim ca si la inceput .
O unde e Cuvantul cel insotit de har ?
Vestit cu greutate, curat si plin de jar.
O Doamne unde-s fratii care stateau veghind
Mergand drept pe carare cuvantul Tau pastrand?
O unde e bolnavul, strigand m-a vindecat ?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat
O unde e Betesda cu acele cinci pridvoare
Sa se arunce fratii, bolnavii in scaldatoare .
O unde e proroocul ca sa vorbeasca drept ?
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i intelept.
Poporul sa asculte al Domnului cuvant
Sa nu dispretuiasca puterea Duhul Sfant.
Veniti cu staruinta sa cerem noi puteri
Ca lacrimi de cainta, veniti frati si surori
Caci Domnul bun din slavane va inviora
Si ploaia cea tarzie din plin va revarsa."
