Cosmin Frisan

Aud tot mai multi tineri care vorbesc de "POCAINTA VECHE", acea pocainta care in zilele noastre nu se prea mai gaseste intre noi, cu dor imi aduc aminte de vremurile din copilaria mea, cand nu aveam atata tehnologie, dar cat de fericiti eram cand mergeam la intalnire cu fratii batrani din adunare, imi placea cand povesteau despre vremurile de demult, cand , asa cum spun si versurile de mai jos, iubirea fata de aproape, era o iubire sincera si curata, era o pace sufleteasca, poate greu de inteles, tinand cont de "prigoana" care era...de acele momente de la apropierea sfarsitului programului de adunare, cand fratii abia asteptau sa se adune din nou la Casa Domnului...Cuvantul, spuneau ei, era un Cuvant plin de har si bucurie, foarte des se auzeau "ALELUIA" sau "OSANALE", te las sa citesti versurile urmatoare si sa te gandesti la pocainta din ziua de azi, cand tinerii merg la Biserica fie obligati de parinti, fie sa se intalneasca cu prietenul/a put

  Spun versurile unei cantari, pe care de cateva zile o ascult fara oprire si pe care o am in minte atat in metrou, pe drum sau la locul de munca:  "Încă un an pe firul vieţii S-a înfăşurat acum complet  Bucuriile au trecut iute Dar tristeţi şi dureri s-au scurs încet. Cine poate şti ce-aduce anul, Care-n faţă stă ca un mister? Va aduce el o alinare Celor ce mereu o cer? Încă un an a smuls din inimi Pe unii dragi şi iubiţi din jurul nost´ Au plecat plini de n ădejde Sau de groază că au trăit fără rost. Cine poate şti ce-aduce anul Dacă-n el te vei putea trezi? Sau înfăşurat mai tare-n noapte Fără grijă vei trăi. Încă un an, ce înseamnă asta? E un nou, un nou tribut din viaţa ta. Cercetează-te, ce fel de lucruri Ai plătit şi care e valoare lor. Cine poate şti ce-aduce anul Câţi în el vor mai putea păşi. Va fi oare el o întâlnire Sau pe mulţi va despărţi. Încă un an e haina vieţii Nu lua în deşert cursul lor. Niciodată nu poţi a-i