14 decembrie 2014

Generatia anilor '90

   Si ca tot am vazut pe internet multe imagini si postari legate de "Amintirile din copilarie"ale generatiei " 90' ", clipe pe care la momentul repsectiv nu le prea indrageam, dar odata cu trecerea timpului si anilor, cei mai multi dintre noi le plangem...am sa descriu cateva lucruri de care imi aduc eu aminte din perioada respectiva...nu sunt lucruri comune, multi dintre voi poate nu ati facut la fel sau nu ati trait aceste momente.

- Suntem generatia care, la inceputul orelor de la scoala spuneam o rugaciune ("Doamne-Doamne, Ceresc Tata...") iar la sfarsitul orelor, inainte de a pleca acasa, din nou faceam o rugaciune (care nu mai tin minte cum se numea)

- Suntem generatia fara telefoane mobile, dar mereu ajungeam la timp, fara sa ne sunam sa intrebam: "Unde esti...?" la orele de la Scoala Duminicala...
- Suntem generatia care de multe ori adormeam in bratele parintilor la Adunare, in timp ce fratii si surorile cantau, fara instrumente.
- Suntem generatia care am vazut atatia frati batrani, rugandu-se mai cu foc si mai cu putere...
- Suntem generatia fara computere, fara tablete sau tehhnologie avansata, dar aveam caiete de cantari, pe care le duceam cu noi in fiecare duminica sa cantam...
- Suntem generatia care, au vazut batranii Bisericii mergand pe jos km intregi pana la Biserica, pentru ca nu erau prea multe masini.
- Suntem generatia care mergeam la Biserica pentru Dumnezeu si pentru a ne intalni cu alti copii, nu pentru a vedea cum se imbraca unul si altul...
- Suntem generatia care eram nerabdatori sa spunem o poezie sau un Psalm in fata...fara a ne arata ca suntem cineva.
- Suntem generatia care a trait mai mult in strada, socializand cu alti copii "pe viu" si nu pe facebook sau internet.
- Suntem generatia care, faceam schimb de casete cu muzica religioasa "pana peste o saptamana" pentru ca "nu o aveam si noi".
- Suntem generatia care au vazut caiete de cantari ale parintilor nostri.
- Suntem generatia care atunci cand mergeam la seri de evanghelizare, ne placea sa stam "gura-casca" uitandu-ne la cei din Biserica, cu Biblia deschisa undeva, nu acolo de unde se citea...dar citeam si noi...
- Suntem generatia care nu se uita la ceas, cat mai este pana se termina programul ca incepe filmul sau meciul, pt ca nu aveam televizoare...
- Suntem generatia care mergeau cu parintii in vizita, serile, la un frate sau la altul.
- Suntem generatia care ne placea sa ascultam ce se vorbeste in serile de iarna, reci si friguroase, stand in bratele parintilor nostri.
- Suntem generatia care am fost invatati sa ascultam si sa repsectam pe profesori si pe vecini...interzicanduni-se sa dam inapoi daca ne loveste cineva.
- Suntem generatia care ne jucam cu masinute din fier, sau din bucati de lemn...nu NFS, GTA...sau alte jocuri pe calculator.
- Suntem generatia care vedem astazi cum copiii nostri (cei care au copii) invata mai devreme sa umble la computer si la tablete decat sa spuna MAMA sau TATA.
- Suntem generatia care vedem cum copiii stau mai mult pe facebook decat cu parintii.
- Suntem generatia care spunem ca mai bine lasam pe cei mici in fata computerului decat sa "ne streseze".
- Suntem generatia care, peste cativa ani vom ajunge sa vorbim copiilor nostri despre copilarie si cum a fost copilaria noastra, iar ei sa isi imagineze ca ar fi ceva iesit din comun.

Un sfat, acorda-i copilului tau, o copilarie fericita, nu il trimite la calculator ca sa nu te "streseze" sau pentru ca doar asa tace, o sa isi aduca aminte candva de copilarie, la fel cum iti aduci tu aminte acum, si o sa se intrebe: "Oare am fost copil? Nu imi dau seama cand a trecut...a trecut prea repede, ce am facut cand am fost mic?" Nu vor mai avea "dubituri" in genunchi, nu vor mai avea zgarieturi, nu vor mai avea amintiri placute...Imi aduc aminte cu drag de "dubiturile" pe care le aveam cand cadeam cu bicicleta, sau cand ma impiedicam jucandu-ma cu copii vecini...Spunele Despre Dumnezeu mai mult decat le spui despre RAM-i de la computer, sau despre cati MEGAPIXELI are telefonul...spunele mai mult despre Biserica si unitate intre frati, decat despre miile de prieteni de pe facebook, pe care, pe unii nici nu ii cunoaste...

Suntem generatia care nu am avut gresie sau marmura pe jos in Biserica, dar am vazut urme adancite in pamantul de sub covoare, urme de genunchi...

Suntem generatia care, vedeam cum fratii, atunci cand se intalneau pe strada, se salutau cu "PACE" fara sa le fie rusine ca ii aude cineva...

Suntem generatia care ne vom aminti mereu de cum a fost, si ne vom aduce aminte cu drag acele vremuri, fiindu-ne dor de ele...pentru ca nu ne vom mai intalni cu ele...

Sufletul meu trist

Suflet trist, scaldat in lacrimi
Plin de dor si ostenit
Azi te cheama, scump Isuse
"Vino, caci sunt obosit..."

Dor de cer, si dor de Tine
Dor de tot ce-i sus in Cer
Doar in gand eu pot a spune
Tot ce n-am curaj sa-Ti cer.

Suflet trist, din trup trantit
In a lumii gros noroi,
Striga-acum, cand e zdrobit
"Doamne, vino si la noi!"

Suflet gol si plin de-amar
Suflet singur si fugar
Sufletul ce-ti apartine
Striga astazi inspre Tine...

"Daca maine-ar fi sa plec
Doamne din aceasta lume,
Oare unde-am sa petrec
Vesnicia, Doamne, spune...?

(Cosmin Frisan
Decembrie, 14,
2014)

Ridica-te...Lupta...Invinge

Au fost momente cand ai spus ca Dumnezeu iti e totul, ai spus atunci ca nu vei renunta la El si la dragostea Lui orice ar veni peste tine si in viata ta...poate a fost un moment in care ai venit inainte altora, si a lui Dumnezeu imbracat in haine albe si ai declarat atunci ca te predai cu totul Lui. A fost poate o problema din care te-a scapat Dumnezeu, si asta te-a facut sa promiti ca vei fi a/al lui Dumnezeu pentru totdeauna...si nu dupa mult timp, a venit un moment de neatentie si ai cazut intr-o capcana intinsa de Cel Rau, iar acum regreti...acum te bati cu pumnii in piept si spui ca tu esti bun si ca nu meriti sa treci prin greutati, nu meriti sa suferi, esti cel mai bun...arati cu degetul inspre Dumnezeu, dand vina pe el si aruncand cu "mocirla" de pe hainele tale in sus, spunand ca Dumnezeu e Cel care nu e corect? Dar lasa-ma sa iti spun ceva: daca Dumnezeu ar fi corect cu tine si cu viata pe care o ai, oare unde erai acum? Oare ai mai avea putere sa stai in picioare, sa mergi pe strada, sa privesti ceea ce Dumnezeu a creeat pentru tine (si mine) cel mai mare pacatos? Ai curajul sa te asezi pe genunchi si sa ii spui lui Dumnezeu o rugaciune in care sa ii ceri sa iti dea ce meriti? Eu nu...As vrea atat de mult sa traim o pocainta reala si lipsita de ganduri care ne fac sa ne simtim "injositi" si lasati la o parte de Dumnezeu...as vrea sa nu mai avem atata curaj sa dam vina pe Dumnezeu pentru pacatele noastre, ca nu Dumnezeu ne pune sa mintim, nu El ne face sa furam, nu El ne face sa fim incorecti cu cel mai slab decat noi...de multe ori imi pun intrebarea, oare daca am trai in zilele din trecut (vremurile de pe timpul cand era Noe, sau Sodoma si Gomora...si alte vremuri in Care Dumnezeu vorbea direct cu oamenii...) Dumnezeu cum ne-ar pedepsi, daca atunci Dumnezeu a gasit atata pacat in omenire si in cei din jur, oare azi, cu internet, cu bani, cu atata inselatorie si nedreptate facuta de cei care sunt pusi in fruntea popoarelor si nu numai cei de la conducere ci si noi, ceilalti...atata minciuna, furt, droguri, alcool, si multe altele...te mai consideri nedreptatit? Te mai consideri nedreptatit cand tu iti minti aproapele, cand furi, cand dai bani cu imprumut si ceri inapoi mai mult decat ti se cuvine? Fi realist si accepta ceea ce Dumnezeu iti da, ca poate va veni o vreme cand ti se va lua si tot ce ai, din cauza faptului ca nu iti mai ajunge, ca esti nemultumit si ca vrei mai mult. Nu ai locul de munca pe care il au altii, trebuie sa faca cineva si ceea ce faci tu, esti un om important acolo unde esti, Dumnezeu nu trimite oamenii in cocina din lipsa locurilor de munca, ci pentru ca si cocina trebuie curatata, si cel care e pus acolo, are rolul lui, si e important...fiecare loc si lucru care il ai ITI E DEAJUNS...

13 decembrie 2014

Crestin de forma sau REAL



Crestin de frica iadului sau de dragul Domnului?

      E din nou craciun, putin a mai ramas si din nou strazile vor fi pline de copii care vestesc "ceva"...unii merg ca asa e traditia, altii merg ca sa primeasca, unii ca sa nu stea acasa...sunt multe persoane care, daca le intrebi pe cine colinda, sau DE CE, nu au idee ca in ziua de craciun noi, crestinii sarbatorim Nasterea Mantuitorului nostru. 
      Ma intreb, oare cati din noi vom merge la Biserici in acele zile dedicate lui Isus Cristos, doar ca sa vedem ce musafiri vin sau ca sa facem economie la lemne sau caldura. Ma intreb, cati dintre noi care ar trebui sa fim in Biserica sa ne "incarcam bateriile" pentru a da mai departe din bunatatea pe care o primim NUMAI in prezenta Domnului, vom merge pe strazi ca sa dam si celor care nu au o casa, o masa, un loc unde sa se ascunda de frig.
      E placut cand suntem toti adunati in jurul mesei incarcate, in jurul unui brad luminat frumos, incarcat si el cu tot felul de luminite, beculete si cate-si-mai-cate lucruri...dar haideti sa privim si de partea cealalta, la oamenii strazii...mergand zilnic cu trenurile si cu metrourile, vad oameni tristi si suparati, oameni care isi "inneaca" amarul in diferite lichide pe care le beau, alcoolice sau expirate...ma intrebam mereu, oare de ce au ajuns in astfel de situatii oamenii aceia...de ce au ajuns sa cerseasca, de ce nu au un loc unde sa se incalzeasca, de ce Dumnezeu ii lasa asa...si mi-a dat Dumnezeu raspunsul...ca noi crestinii sa avem de lucru in ogorul Sau...oare cum ar fi daca toti ar avea unde sta, cum vom mai putea implini cuvantul din Matei 25:35-36 (Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
Am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine.") Nu intelegem noi multe, dar va veni o zi in care, omul acela pe langa care am trecut de atatea ori sau doar odata, va muri, si poate va fi chemat la judecata...poate el a trait o viata sincera, nu a stiut el prea multe aici jos, dar acolo sus nu se tine cont de asta, tu poate stai la masa si mananci bunatati, fara sa te gandesti ca el nu are ce manca...cum spuneam, poate el va ajunge in rai pentru sinceritatea si simplitatea cu care a trait...iar tu, pentru zgarcenie si impietrirea inimii ajungi in celalalt loc, "unde este plansul si scrasnirea dintilor". Nu e "batut in cuie" faptul ca daca mergi la Biserica zilnic vei ajunge in Rai, nu e deajuns, poti sa faci parte din cealalalta categorie, categoria despre care Dumnezeu va zice:
"41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine."
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?"
45. Si El, drept raspuns, le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut."
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica."
       Nu scriu lucrurile astea ca sa ofensez pe nimeni, nici sa facem lucruri bune de craciun doar de frica iadului, ci de dragul lui Dumnezeu. Nu spun nimic din toate astea ca sa dam de mancare doar de mila ci din drag...vrem multi sa ajungem undeva departe, dar din pacate nu suntem in stare sa ajutam pe cel de langa noi...inchei acum cu spusele unei cantari crestine care spune atat de frumos:

"Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!


Dacă-n ceasul de temut
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-I acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ca vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acuma haina ta ,
cât îi rupt veşmântul ;
căci în cer nu-i va fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea el fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!


Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
“Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!”


Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.

Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!"

(Costache Ioanid)

19 octombrie 2014

Amintiri


AMINTIRI 

"A fost candva, a fost demult
In viata asta trecatoare..."
Asa spun toti, si-atat de mult
Ar vrea din nou sa fie...

A fost candva, cum nu a fost
Si nici n-o sa mai fie...
Trecut-au toate cu un rost:
Mereu spre vesnicie...

A fost candva, si nici nu sti
Cat au trecut de iute anii,
Vroiai sa scapi de greutati
Si ai uitat de ei, sarmanii...

A fost odat', si te-amagesti
Crezand c-asa e bine,
Trecutul sa il rascolesti...
Te rascolesti pe tine.

A fost odata...dar...a fost...
Si nici n-o sa mai fie,
Dar tu sa stii ca ai un rost
Te duci spre vesnicie.

~(Cosmin Frisan 20/10/2014)~

18 mai 2014

Florin Ianovici - Cum sa fii un om folosit de Dumnezeu

Te-ai intrebat vreodata cum poti sa fii un om de care Dumnezeu se poate folosi?

      Videoclipul de mai sus iti da raspunsul la aceasta intrebare...nu stiu cat de mult te-a sensibilizat sau cat de mult te-a facut sa realizezi importanta vietii traite cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu, dar atunci cand vrei cu adevarat sa traiesti pentru Dumnezeu nu vei lasa niciun gand sa te departeze de El...de multe ori cand iti curg lacrimi la o anumita predica sau cand crezi ca esti miscat de un mesaj atat de tare, pana acolo incat sa iti curga lacrimi, de fapt nu esti miscat de mesajul predicii ci de melodia de fundal sau de tonul cu care predicatorul iti transmite mesajul...dar lasa ca muzica de fundal si tonul predicatorului sa intre pe o ureche si sa iasa pe cealalta, iar mesajul, care e mai important, pastreaza-l in interiorul tau si cerceteaza-l...

06 aprilie 2014

Lucrarea ta care e?

      Cateva lucruri care ar trebui sa ne faca sa ne schimbam gandirea despre cei care predica si sa ne faca sa apreciem mai mult pe cei care slujesc in fata...


      Stiai ca si tu trebuie sa ai o lucrare in Biserica, chiar daca stai in banca si spui ca nu sti sa reciti, spui ca nu ai voce pentru a canta, spui ca nu esti bun la predica sau la dat indemnuri pentru rugaciune...? Lucrarea ta este aceea de a te ruga pentru cei care o sunt in fata, nu sa arunci in ei cu vorbe urate, cu prviri care ii indeamna mai degraba sa se aseze iar jos, nu sa te ridice pe tine cand ai nevoie de ridicare, nu sa ii judeci ca au cravata sau papion, sau sa iesi afara din Biserica atunci cand un frate care tie nu iti place se ridica sa cante, sa predice sau sa spuna o poezie...ROAGA-TE pentru el, nu il descuraja, incurajeaza-l chiar daca nu te vede, ca esti ascuns acolo in spate...

      Stiai ca de multe ori, ei se roaga pentru problema ta, chiar daca nu iti spun asta, ei se roaga pentru tine, iar atunci cand copilul, sotul/sotia, sunt bolnavi, ei vin cu zile de post si rugaciuni si se roaga cu lacrimi pentru tine ca Dumnezeu sa te atinga, pe tine sau pe cei din familia ta? Nu le mai intoarce spatele cand ei sunt acolo in fata ci lasa fiecare cuvant pe care Dumnezeu vrea sa il transmita prin ei, sa iti patrunda in inima si in suflet, iar atunci cand ai o intrebare, ai o nedumerire, sa iti aduci aminte ca Dumnezeu ti-a vorbit printr-o poezie pe care fratele "X" a recitat-o, iar tu ai luat aminte la cuvintele ei mai mult decat la imbracamintea fratelui, ai ascultat o predica mai cu inima deschisa si nu ai tinut cont ca predicatorul a trecut cu 5 minute peste program...
      Esti de atatia ani in Biserica, iar daca merg in Biserica respectiva sa te caut, poate fratii imi vor spune, "Mai, dar asta e membru la noi?" Nici macar nu te cunosc, de facut o slujba in Casa Domnului, nu faci, de ajutat cand se anunta ca o familie are nevoie de o masina de lemne, nu isi poate plati facturile la curent sau gaz, nu ajuti...banii pe care trebuie sa ii dai Domnului, nu ii dai pentru ca, zici tu, fratii isi cumpara masini pe banii tai...nu te teme, nu dai tu atatia bani incat sa isi cumpere ei masini, si in plus, tu ii dai pentru Domnul, nu te mai intreba ce se intampla cu banii tai, daca ii dai Domnului, are El grija de ei, poate ca vrea sa ii dea mai departe cuiva care are nevoie de bani, tu i-ai dat Lui, nu te mai gandi ce se intampla, nu esti un contabil mai corect ca si Dumnezeu, si in plus, nu esti un crestin mai bun sau nu te pocaiesti ca mergi si dai de stire altora ca "fratii din comitet/conducere ti-au luat banii..." nu e treaba ta asta, banii ce ii dai Domnului, sunt ai Lui, El face ce vrea cu ei...nu trage concluzii gresite, daca nu esti sigur de o problema, nu te amesteca, lasa-L pe El sa lucreze ca e mai bine. 

      Lucrarea ta conteaza mai mult decat crezi tu, poate prin acea rugaciune a ta, Dumnezeu va vorbi unei persoane si acea persoana scapa de probleme, si datorita lucrarii tale, ca te rogi pentru cel din fata...continua sa faci asta. 
      Daca tu nu iti faci lucrarea, nu impiedica si pe altul sa o faca pe a lui.

16 februarie 2014

Cu un minut inainte de moarte



De multe ori punem "problema" NEpocaintei in felul urmator:
*Nu ma pocaiesc pentru ca inca sunt prea tanar si sunt multe lucruri pe care le am de facut;
*Nu ma pocaiesc pentru ca e pacat sa iti schimbi religia;
*Nu ma pocaiesc pentru ca nu ma lasa parintii sa o fac;
*Nu ma pocaiesc pentru ca nu stiu cum sa o fac;
*Nu ma pocaiesc pentru ca sunt bine asa cum sunt;
*Nu ma pocaiesc pentru ca  mai am timp, o sa ma pocaiesc la batranete...ca pana la urma, si talharul de pe cruce s-a pocait la fel, in ultimul minut de viata...deci...am si eu timp.
      Dar vreau sa iti pun cateva intrebari:
*De ce spui ca esti inca prea tanar? Biblia spune ca noi trebuie sa fim ca si Isus, ei bine, Isus la varsta de 12 ani, era in templu, nu a asteptat ca parintii sa Ii spuna ca trebuie sa mearga acolo, El inainte de a-I spune parintii a facut asta.Nu esti prea tanar, s-ar putea sa nu ajungi varsta la care sa spui ca esti pregatit sa te pocaiesti.
*Ai multe de facut, si care, o mare parte din aceste lucruri, te vor trimite pana in adancul iadului, gandeste-te putin, la cate din lucrurile pe care tu le faci ca si tanar, ai avea curajul sa inviti si pe un frate din comitetul Bisericii (chiar daca nu ar trebui sa inviti pe cineva din comitet, Insusi Dumnezeu e langa tine in fiecare moment) sa ia parte la lucrurile pe care tu le faci? Dar de ce nu te gandesti ca ai atatea de  facut, ca si tanar, dar cu care poti sa il faci pe Dumnezeu sa ii placa de tine...
*Spui ca e pacat sa iti schimbi religia...dar cerceii pe care ii porti ca sa arati altora cat de bogata esti tu, nu e pacat? Sa iti schimbi partenerii de viata din saptamana in saptamana, nu e pacat? Sa schimbi pachetele de tigari si sticlele goale cu cele pline nu e pacat?
*Nu te lasa parintii sau sotul/sotia, dar de cand viata vesnica o decide altcineva pentru tine? De cand alege altcineva unde iti petreci vesnicia?
*Nu stii cum sa o faci...? Cauta o Biserica, un pastor sau un preot...cu siguranta te va ajuta, dar mai mult decat ei, te ajuta o Biblie, care, daca o citesti, cu siguranta te va ajuta...
*Mai ai timp? De unde stii? Auzi atatea salvari, ziarele sau televiziunile spun despre accidente si oameni care mor in ele, oameni care spun ca maine vor incepe o noua zi si vor face "cu tare" sau "cu tare" lucru, si in clipa urmatoare sunt chemate salvari, descarcerari sau chiar masinile care ii vor duce acoperiti cu un cearsaf. Nu sti ca viata de multe ori este asa cum este, scurta pentru unii, si de multe ori credem noi ca e nedrepta...insa e asa cum e...noi trebuie sa ne schimbam, nu sa incercam sa schimbam timpul sau viata...cand crezi ca e ultimul tau minut? Nu ai de unde sa stii cand e...deci, nu astepta sa te pocaiesti in ultimul minut, nu ai de unde sa stii cand e...

15 februarie 2014

Fetita si batranelul

      Se spune ca o mama, intr-o noapte geroasa, poate cea mai geroasa din ultimii ani, si-a lasat copilasul de aproape un anisor pe treptele unei brutarii de pe o strada din partea de vest a orasului New York. Nu avea cu ce sa il creasca asa ca, s-a gandit ea, il va lasa afara in frig si in zapada ca sa nu il vada cum se va chinui sa isi dea ultima rasuflare.
      Singur si infirgurat, copilasul, parca simtind ca mama se indeparteaza tot mai mult, a inceput sa planga. Nu trecu mult timp si iata ca plansul si strigatele lui au alarmat pe vecinii acelei brutarii si au iesit fiecare la ferestre, la usi sau pe balcon sa vada ce se intampla cu acest copilas. Era tarziu, doar cainii se mai auzeau pe strada si scartaitul pasilor unui "om al strazii", tocind zapada care inca crestea, parca vazand cu ochii.Ninse toata dupa-amiaza de ieri, si toata ziua de astazi, iar norii de deasupra blocurilor, cat si vantul ce viscolea zapada incoace si incolo, nu dadea nici macar unui gand loc ca vremea se va imbunatatii prea curand.
      Batranul om al strazii, vazand copilasul acolo jos in zapada, aproape inghetat, a intins un paharel cu ceai fierbinte, pe care si el, la randul lui, l-a primit de la cuplul de tineri care tocmai venea de la Biserica din apropiere, unde, cel mai probabil, au fost "...obligati sa faca asta, ca altfel vor ajunge in iad", se gandea batranul...copilasul a inceput sa bea din ceaiul cald, iar batranul il privea, cu ochii lui micuti si tristi, iar barba, care acum ii era albita, nu doar de la zapada si viscolul cu care deja era obisnuit de cateva ierni, ci si de trecerea anilor...se uita batranul inspre el iar ochii incepura sa i se umezeasca.
      Vecinii au alergat repede la copilas sa il ia de langa batranel, pentru ca, se gandeau ei, ii dea sa bea cine stie ce bautura gasita la container, ba mai mult, expirata de cateva luni...ajunsi langa caruciorul unde copilasul statea intins, au vazut cum, mainile tremurande ale batranului, care altadata, pareau a fi maini muncite din greu, acum erau innegrite de la frig, iar unghiile abia se mai zareau din cauza degeraturilor, toti au ramas insa inmarmuriti cand au vazut ca el a renuntat la ceaiul cel fierbinte, pe care poate din doua inghitituri l-ar fi baut, si i l-a dat copilasului.
      In timp ce toata lumea era atenta la copilas, daca mai traieste sau respira, batranelul se facu nevazut in viscolul de afara, nimeni nu a observat asta.
      A doua zi, o stire la PROGRAMUL 1 de televiziune a intristat o mare parte de oameni: "Un barbat in varsta de 57 de ani a fost gasit fara suflare, langa o banca de pe strada 3741 din New York...cel mai probabil, acesta era un om fara locuinta, iar el a fost rapus de frig..." Imaginile filmate de la fata locului, au aratat exact la cativa metri langa locul unde aseara a fost gasit copilasul, iar mainile care se zarira in imaginile cu targa pe care criminalistii o suira in ambulanta pentru a fi dus la morga, aratau exact ca si mainile acelui batran...cu adevarat, era batranul care a dat acel flacon de ceai fierbinte, care poate l-ar fi tinut in viata, copilasului de nici macar un an, iar sticla ce a pus-o langa el, dupa ce a intins paharul sa bea, a pus-o ca sa ii tina de cald...nimeni insa nu a observat ca batranul, a cazut jos la cativa metri de ei, ascuns dupa un container. 
      Au trecut anii, iar fetita care a fost gasita pe strada, a fost infiiata de o familie instarita din oras. Acum fiind in varsta de 18 ani, a decis sa faca ceva pentru cei care nu au locuinta. Parintii ei mereu o certau pentru ca oricati bani ii da, ea mereu nu are bani. Intr-o zi, tatal ei vitreg decise sa o urmareasca, si, ca deobicei, imediat dupa ce iesi din casa, fata mergea inspre magazin cu pasi iuti, intra in magazin, statu cateva minute si iesi cu o sacosa plina de mancare. Tatal ei, curios, a urmarit-o mai departe. A ajuns la un loc de langa un pod si cobora, acolo erau adunati mai multi oameni ai strazii, care se incalzeau la o soba improvizata, iar micuta domnisoara, le pregatea o masa calda in fiecare zi.
      Tatal ei, fiind un om mai aspru, a ramas cu gura inclestata si s-a intors inapoi inspre masina, aproape cu ochii inlacrimati. Fata, care auzise povestea despre cum acel batranel i-a dat ei ultimul paharel de ceai fierbinte, a decis ca de atunci inainte sa ii ajute.
      Nu dura mult timp si iata ca parintii ei adoptivi coborara jos, sub pod...aducand cu ei paturi, haine si...un butoi mare de ceai fierbinte...Amilly, fetita care nu avea nici macar un anisor, a inteles ca asta e chemarea ei...si a decis sa asculte...atat pe parinti, cat si de chemarea lui Dumnezeu. A renuntat la banii ei de buzunar pentru a cumpara o conserva si putina supa pentru a ajuta niste oameni care, spunem noi, sunt neinsemnati...

Chemarea ta care e...?
      



Cosmin Frisan
februarie 15,
2014

27 ianuarie 2014

Unde esti, crestine?!?

Aud tot mai multi tineri care vorbesc de "POCAINTA VECHE", acea pocainta care in zilele noastre nu se prea mai gaseste intre noi, cu dor imi aduc aminte de vremurile din copilaria mea, cand nu aveam atata tehnologie, dar cat de fericiti eram cand mergeam la intalnire cu fratii batrani din adunare, imi placea cand povesteau despre vremurile de demult, cand , asa cum spun si versurile de mai jos, iubirea fata de aproape, era o iubire sincera si curata, era o pace sufleteasca, poate greu de inteles, tinand cont de "prigoana" care era...de acele momente de la apropierea sfarsitului programului de adunare, cand fratii abia asteptau sa se adune din nou la Casa Domnului...Cuvantul, spuneau ei, era un Cuvant plin de har si bucurie, foarte des se auzeau "ALELUIA" sau "OSANALE", te las sa citesti versurile urmatoare si sa te gandesti la pocainta din ziua de azi, cand tinerii merg la Biserica fie obligati de parinti, fie sa se intalneasca cu prietenul/a putini sunt aceia care se mai aduna ca sa simta cu adevarat prezenta lui Dumnezeu...a fost pusa odata o intrebare: "Oare cati din tinerii din ziua de azi ar renunta la Dumnezeu daca maine ar veni prigoana...?" Sau, ma intreb si eu, cati dintre crestini (fie tineri, fie batrani) ar mai astepta macar pana a doua zi, oare nu am renunta inca dinainte la Dumnezeu, o mare parte, doar la auzul a ceea ce ni s-ar putea intampla?
Versurile urmatoare pun un mare semn de intrebare pentru pocainta noastra...nu ma consider mai pocait ca voi, cei ce cititi asta, de aceea, un semn mare de intrebare si pentru mine, dragi cititori...haideti ca citind aceste versuri sa ne gandim serios la viata noastra..pentru ca daca la noapte Dumnezeu ar spune "GATA!", la pocainta noastra "second-hand", nu stiu cum am sta in Fata Aceluia care are tot pamantul in maini...


"O unde esti iubire, dintai de la inceput?
De ce nu este pace, ca-n vremea cea trecut?
Cand fratii cu caldura in suflet se adunau
Si cu nadejde vie pe Domnul laudau.

Asa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Si a noastre inimi ni s-au impietrit
O vino-n adunare mai fa o cercetare
Sa Te simtim ca si la inceput .

O unde e Cuvantul cel insotit de har ?
Vestit cu greutate, curat si plin de jar.
O Doamne unde-s fratii care stateau veghind
Mergand drept pe carare cuvantul Tau pastrand?

O unde e bolnavul, strigand m-a vindecat ?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat
O unde e Betesda cu acele cinci pridvoare
Sa se arunce fratii, bolnavii in scaldatoare .

O unde e proroocul ca sa vorbeasca drept ?
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i intelept.
Poporul sa asculte al Domnului cuvant
Sa nu dispretuiasca puterea Duhul Sfant.

Veniti cu staruinta sa cerem noi puteri
Ca lacrimi de cainta, veniti frati si surori
Caci Domnul bun din slavane va inviora
Si ploaia cea tarzie din plin va revarsa."

25 ianuarie 2014

La inceput de an 2014


 
Spun versurile unei cantari, pe care de cateva zile o ascult fara oprire si pe care o am in minte atat in metrou, pe drum sau la locul de munca: 

"Încă un an pe firul vieţii
S-a înfăşurat acum complet 
Bucuriile au trecut iute
Dar tristeţi şi dureri s-au scurs încet.

Cine poate şti ce-aduce anul,
Care-n faţă stă ca un mister?
Va aduce el o alinare
Celor ce mereu o cer?

Încă un an a smuls din inimi
Pe unii dragi şi iubiţi din jurul nost´
Au plecat plini de n
ădejde
Sau de groază că au trăit fără rost.

Cine poate şti ce-aduce anul
Dacă-n el te vei putea trezi?
Sau înfăşurat mai tare-n noapte
Fără grijă vei trăi.

Încă un an, ce înseamnă asta?
E un nou, un nou tribut din viaţa ta.
Cercetează-te, ce fel de lucruri
Ai plătit şi care e valoare lor.

Cine poate şti ce-aduce anul
Câţi în el vor mai putea păşi.
Va fi oare el o întâlnire
Sau pe mulţi va despărţi.

Încă un an e haina vieţii
Nu lua în deşert cursul lor.
Niciodată nu poţi a-i întoarce
O, grăbeşte-te să fi în pasul lor.

Cine poate şti ce-aduce anul
Ce sfâşie inima cu-amar
Vei găsi în anii ce-au să vie
De-ţi pierzi timpul în zadar.

Încă un an, pricepe-acuma
Nu te înşela cu vorbe dulci
Scoală-te, priveşte bine
Ce-ai făcut, ce-ai adus, ce poţi s-aduci?

Dacă pe Isus păstrezi în viaţă
Barca ta îţi va pluti uşor
Şi atuncea când e în pericol
El te apără din nou."

Suntem din nou la inceput de an, ca si anul trecut, in care poate multi am promis ca ne vom tine mai mult sa cautam Fata Domnului. Multi promitem si azi ca anul acesta vom fi mai pocaiti, mai buni, mai placuti lui Dumnezeu...Inca un an s-a scurs si ne aducem aminte de cei dragi, care au plecat de langa noi si pe care poate inca ii plangem. Vedem atatea cazuri in care tineri mor in accidente si pentru care multi plang acum, dar mai peste putina vreme uita...nu uita ca ziua de astazi pt tine e un dar, nu astepta sa mai treaca si anul acesta, nici macar ziua asta nu esti in stare sa o termini fara ajutorul lui Dumnezeu, nu astepta sa fi mai bun anul acesta, incepe sa fi mai bun ACUM.
Nu te consola tu singur, spunand ca nu e nicio graba sa te pocaiesti, ca mai ai vreme si ca maine va fi mai bine, pentru ca nu sti daca maine mai te trezesti.
Poti tu sa stii ce aduce anul acesta, o alinare sau o viata mai buna?
Gandeste-te la aceste cuvinte si nu te considera tu singur intelept, crezand ca viata ta e una care nu se sfarseste asa usor, ca nu ai cum sa pleci de pe acest pamant asa, din senin...(daca crezi asta, nu uita ca moartea nu intreaba, la fel ma va lua si pe mine, si la fel te va lua si pe tine..."din senin") Sau Dumnezeu nu iti va cere permisiunea sa te ia...te va  lua cand va stii El ca trebuie sa te ia...Dumnezeu are planuri cu noi, depinde cum te pregatesti...viata oricum trece, dar depinde cum trece ea.