Ai fost tu sa plangi?

...de Cosmin Frisan
Ai fost tu sa plangi, acolo-n gradina,
Sa vezi cate lacrimi in urm-au ramas?
Ai fost tu sa simti cununa ce-nspina,
Si palmele sute si mii pe obraz?

Ai fost tu acolo sa stii ce-i durerea?
Mereu tu te plangi ca iti e prea greu.
Ai fost tu sa vezi ce este jertfirea,
Sau spui ca lasi totul in urma, mereu?

Ai fost tu acolo sa-I vezi coasta rupta,
De sulita groasa, cu varf ascutit?
Ori tu te plangi intr-una de lupta,
Ca este prea grea, mereu esti lovit?

Ai fost tu acolo, cand El isi da duhul,
Si ultimul suflu, din pieptu-I Divin?
Acesta e pretul, sa-ti stearga trecutul,
Si viata amara cu al ei venin.

Iar ultimul strop de sange ce-a curs,
Era pentru tine salvare,
Si mana, si coasta, piciorul strapuns,
Scria pentru mine iertare.

Tu nu te mai plange ca iti este greu,
Ca boala, necazul e mare,
Compara-te astazi cu Dumnezeu,
Si stai drept, in picioare.

Ca niciun necaz in lumea aceasta,
Nu va fi peste tie, crestine,
Nu te va-nfrange, cu Domnul de-i sta,
Alaturi de El iti va fi cel mai bine.

11 februarie 2013