19 octombrie 2012

Ce faci cu timpul tau?

"Rascumparati vremea..." era tema de la emisiunea radio pe care am ascultat-o in dimineata asta. Am stat si m-am gandit, si mi-am adus aminte totodata, de timpul pe care Dumnezeu ni-l ofera in fiecare zi, El nu ne grabeste cu nimic, nu ne cere sa facem sacrificii atat de mari incat sa trebuiasca sa varsam sange pentru nimeni, ne lasa sa luam deciziile singuri. Ne invata prin Cartea Sfanta ce e bine, dar decizia e a noastra. 

Am mai avut articole legate de "timp" dar as vrea sa mai scriu una. In timp ce emisiunea se indrepta cu pasi repezi spre final, Madalina, prezentatoarea de la postul de radio, a dat citire unui citat de pe un website, in care spunea: "Pentru toti saptamana numara 7 zile, pentru toti ziua are 24 de ore, ora 60 de minute si minutul 60 de secunde...dar nu pentru toti valoreaza la fel..." Mi-a placut atat de mult, nu neaparat faptul ca e scris ceea ce e logic si ce nu poate fi altfel, ceea ce m-a facut sa privesc altfel acest subiect, a fost faptul ca noi toti traim in acelasi interval de timp, NASTERE-MOARTE, dar unii se comporta ca si cum ar urma sa traiasca o vesnicie. 

E putin ciudat gandesc unii, spun ca au doar o viata, au timp sa se distreze, sa traiasca in pacat sau alte lucruri cu care odata vor veni in fata scaunului de judecata si vor fi intrebati de timpul pe care l-au pierdut "degeaba..." cand puteau sa faca ceva folositor. 

Vine un moment in care minutul tau nu va mai avea 60 de secunde...ora pe care ai primit-o nu va mai avea cele 60 de minute sau anul 365 de zile, acel moment se numeste MOMENTUL FINAL AL VIETII, cum te vei infatisa inaintea lui Dumnezeu, ce vei raspunde cand te va intreba..."De ce nu ai ajutat pe cel ce e-n nevoie?" Vei putea atunci spune ca nu ai avut timp? 

Am ajuns sa nu mai avem timp de nimic ce e bun, alergam in stanga si in dreapta, ne  zbatem sa avem, sa ne facem un viitor, dar spune Biblia ca daca vom cauta pe Dumnezeu, TOATE lucrurile ni se vor da. 

,,In viata pierdem ani intregi si la moarte cersim clipe", facem si noi ca in pilda cu "bogatul si Lazar..." stiti ce a facut bogatul? Toata viata lui a stat imbracat in haine scumpe, cele mai scumpe poate, a mancat din cele mai gustoase mancaruri, a avut slujitori, traia bine, avea tot ce-si dorea el, doar ca intr-o zi a venit ceasul ca el sa plece din lumea asta. A murit, iar abia atunci si-a dat seama ca in fata "vilei" pe care o avea, a fost un om sarac, pe care Dumnezeu l-a pus acolo, el manca din faramiturile ce cadeau de la masa lui, cainii stateau cu el, ii erau prieteni, in timp ce el nu vedea pe nimeni, pentru ca era prea "ocupat". 

A ajuns, dupa cum stim, intr-un loc din care nu mai exista scapare. Cand s-a vazut acolo, a inceput sa strige, si sa planga spunand ca mai are cunostinte care nu stiu de iad si de rai, sa mearga cineva sa le spuna si lor sa se pocaiasca, ca nu cumva sa ajunga si ei in acel loc de chin. 

De multe ori ma intreb, oare nu a fost nimeni care sa le spuna ca de nu se vor intoarce catre Dumnezeu, vor ajunge in iad? Eu stiu ce vreau sa fac cu timpul meu, nu m-ar bucura nimic altceva decat sa stiu ca intr-o zi tu si cu mine vom fi in ceruri cu Dumnezeu, Acasa. Dar pentru asta trebuie sa nu mai fim atat de impietriti si sa nu mai facem ce vrem si cand vrem noi. 

Sa traim in timpul pe care l-am primit ca si cum fiecare clipa ar fi ultima, sa traim pregatiti mereu. De multe ori e greu, sau poate nu vrem, poate spunem ca mai mult ne place sa traim si cu "lumea" si cu Biserica. E decizia ta, dar nu uita ca odata vei fi judecat. 

Nimeni nu te obliga sa faci ce nu-ti place, e decizia ta, de timpul asta iti decizi vesnicia. Gandeste cu mintea, dar alege cu sufletul. Nu simti ca sufletul tau te indeamna si tanjeste dupa Imparatia lui Dunnezeu? Pentru tot ceea ce trupul tau face acum, sufletul va plati si tu vei simti o bucurie de neimaginat, sau o suferinta vesnica in locul in care va fi plansul si scrasnirea dintilor. 

Alegerea e a ta...