19 octombrie 2012

Ce faci cu timpul tau?

"Rascumparati vremea..." era tema de la emisiunea radio pe care am ascultat-o in dimineata asta. Am stat si m-am gandit, si mi-am adus aminte totodata, de timpul pe care Dumnezeu ni-l ofera in fiecare zi, El nu ne grabeste cu nimic, nu ne cere sa facem sacrificii atat de mari incat sa trebuiasca sa varsam sange pentru nimeni, ne lasa sa luam deciziile singuri. Ne invata prin Cartea Sfanta ce e bine, dar decizia e a noastra. 

Am mai avut articole legate de "timp" dar as vrea sa mai scriu una. In timp ce emisiunea se indrepta cu pasi repezi spre final, Madalina, prezentatoarea de la postul de radio, a dat citire unui citat de pe un website, in care spunea: "Pentru toti saptamana numara 7 zile, pentru toti ziua are 24 de ore, ora 60 de minute si minutul 60 de secunde...dar nu pentru toti valoreaza la fel..." Mi-a placut atat de mult, nu neaparat faptul ca e scris ceea ce e logic si ce nu poate fi altfel, ceea ce m-a facut sa privesc altfel acest subiect, a fost faptul ca noi toti traim in acelasi interval de timp, NASTERE-MOARTE, dar unii se comporta ca si cum ar urma sa traiasca o vesnicie. 

E putin ciudat gandesc unii, spun ca au doar o viata, au timp sa se distreze, sa traiasca in pacat sau alte lucruri cu care odata vor veni in fata scaunului de judecata si vor fi intrebati de timpul pe care l-au pierdut "degeaba..." cand puteau sa faca ceva folositor. 

Vine un moment in care minutul tau nu va mai avea 60 de secunde...ora pe care ai primit-o nu va mai avea cele 60 de minute sau anul 365 de zile, acel moment se numeste MOMENTUL FINAL AL VIETII, cum te vei infatisa inaintea lui Dumnezeu, ce vei raspunde cand te va intreba..."De ce nu ai ajutat pe cel ce e-n nevoie?" Vei putea atunci spune ca nu ai avut timp? 

Am ajuns sa nu mai avem timp de nimic ce e bun, alergam in stanga si in dreapta, ne  zbatem sa avem, sa ne facem un viitor, dar spune Biblia ca daca vom cauta pe Dumnezeu, TOATE lucrurile ni se vor da. 

,,In viata pierdem ani intregi si la moarte cersim clipe", facem si noi ca in pilda cu "bogatul si Lazar..." stiti ce a facut bogatul? Toata viata lui a stat imbracat in haine scumpe, cele mai scumpe poate, a mancat din cele mai gustoase mancaruri, a avut slujitori, traia bine, avea tot ce-si dorea el, doar ca intr-o zi a venit ceasul ca el sa plece din lumea asta. A murit, iar abia atunci si-a dat seama ca in fata "vilei" pe care o avea, a fost un om sarac, pe care Dumnezeu l-a pus acolo, el manca din faramiturile ce cadeau de la masa lui, cainii stateau cu el, ii erau prieteni, in timp ce el nu vedea pe nimeni, pentru ca era prea "ocupat". 

A ajuns, dupa cum stim, intr-un loc din care nu mai exista scapare. Cand s-a vazut acolo, a inceput sa strige, si sa planga spunand ca mai are cunostinte care nu stiu de iad si de rai, sa mearga cineva sa le spuna si lor sa se pocaiasca, ca nu cumva sa ajunga si ei in acel loc de chin. 

De multe ori ma intreb, oare nu a fost nimeni care sa le spuna ca de nu se vor intoarce catre Dumnezeu, vor ajunge in iad? Eu stiu ce vreau sa fac cu timpul meu, nu m-ar bucura nimic altceva decat sa stiu ca intr-o zi tu si cu mine vom fi in ceruri cu Dumnezeu, Acasa. Dar pentru asta trebuie sa nu mai fim atat de impietriti si sa nu mai facem ce vrem si cand vrem noi. 

Sa traim in timpul pe care l-am primit ca si cum fiecare clipa ar fi ultima, sa traim pregatiti mereu. De multe ori e greu, sau poate nu vrem, poate spunem ca mai mult ne place sa traim si cu "lumea" si cu Biserica. E decizia ta, dar nu uita ca odata vei fi judecat. 

Nimeni nu te obliga sa faci ce nu-ti place, e decizia ta, de timpul asta iti decizi vesnicia. Gandeste cu mintea, dar alege cu sufletul. Nu simti ca sufletul tau te indeamna si tanjeste dupa Imparatia lui Dunnezeu? Pentru tot ceea ce trupul tau face acum, sufletul va plati si tu vei simti o bucurie de neimaginat, sau o suferinta vesnica in locul in care va fi plansul si scrasnirea dintilor. 

Alegerea e a ta...

17 octombrie 2012

Ca sa ajungi la "finish"...

In urma cu exact 21 de ani, 9 luni, 3 saptamani, 5 zile, 15 ore, 51 de minute si cateva secunde, Dumnezeu mi-a poruncit sa incep viata pe pamant, poate A PORUNCI nu se potrieste prea bine, insa vreau ca tot ceea ce fac, sa fac sub porunca Marelui Stapan.

Cum spuneam, in urma cu cativa ani, mai multi, Dumnezeu mi-a spus ca trebuie sa incep viata in aceasta lume plina de pofte si pacate. Deci, nu a fost asa pentruca mi-am dorit eu sa fie, ci pentru ca Dumnezeu a spus. La inceput credeam ca totul va fi frumos, usor si placut: sa am libertatea de a alege cum vreau sa traiesc, sa am libertatea de a-mi alege prietenii, asa credeam.

Nu dupa mult timp insa, parerile mele s-au schimbat. Mi-am dat seama ca nu e asa de usor precum parea, Cel Rau a venit si el cu "propunerile" lui si ma amagea, spunand ca trebuie sa aleg intotdeuna partea mai usoara, chiar daca asta ar fi insemnat sa mint sau sa fac alte lucruri care erau contra a ceea ce am fost invatat. Totusi, am ales partea mai "grea" din punct de vedere omenesc, am ales sa raman pe placul Celui ce mi-a spus ca trebuie sa merg pe o cale ingusta, care nu are prea multe "beneficii" pamantesti, dar are un mare "premiu" la sfarsit.

Ma intrebam ades, oare de ce se tot vorbeste asa mult de acest "premiu" si de ce toata lumea il considera asa de "...MARE." Am inteles repede de ce, cand auzeam de frati si surori mai tineri sau mai batrani, cum renunta la a mai "concura" atunci cand Cel Rau vine cu alte propuneri si oferte. Am inteles ca premiul de la final e asa de mare, Viata Vesnica, pentru ca nu multi ajung "...la final." Am ajuns la o concluzie atunci, ca oricare ar fi ofertele Celui Rau, Dumnezeu are intotdeauna oferte care chiar sa ma motiveze sa lupt pt Premiul cel Mare. Si asa am facut.

Acum, chiar daca Cel Rau, vrasmasul, continua sa imi puna piedici, si obstacole, ca la cursa cu obstacole pe care o vedem la jocurile olimpice, eu trebuie sa sar peste ele.

Ma gandeam ca daca un sportiv care concureaza la cursa cu obstacole, se impiedica de un obstacol si cade, nu se ridica si continua a fost in zadar toti metri sau kilometri pe care i-a alergat pana atunci, daca renunta, nimeni nu ia in considerare ca pana la ultimul metru el a fost pe primul loc.

De aceea, te indemn si pe tine sa alergi in continuare, iar daca te-ai impiedicat de un obstacol si ai cazut, ridica-te si continua ca merita. Gandeste-te la toata viata ta, ce rost are o viata de pocainta daca la sfarsit, din cauza unei pofte sau al unui pacat, tu ajungi sa renunti, pentru ca sa ajungi in Rai, nu trebuie sa lupti sa fi pe primul loc, trebuie sa lupti sa fi curat. Ca sa ajungi acolo, nu exista locul doi sau trei.

Ori esti castigator, ori renunti. Decizia e a ta, dar ca un sfat, ridica-te si continua ca nu pierzi nimic. Daca pana astazi ai luptat cum ai putut, poate ti-ai spus ca nu mai poti sa continui, poate ai ajuns sa te tarasti spre "finish", te indemn: NU RENUNTA, RIDICA-TE SI MERGI MAI DEPARTE. Stiu ca e greu sa mergi, esti de multe ori prea apasat, dar nu uita ca mai tare ca toate e Dumnezeu, El stie prin ce treci si te ajuta daca si tu vrei sa fi ajutat. Dar nu uita...lasa-L sa te ajute.

Eu inchei, desi as mai vrea sa spun multe, dar nu inainte de a-ti mai spune atat: Ai luat candva o hotarare, nu renunta la ea, oridecateori esti cazut, ridica-te si priveste inainte, la tinta noastra, la tinta ta...VIATA VESNICA! Ma rog ca Dumnezeu sa te si sa ma ajute. Amin!

08 octombrie 2012

Esti la Dispozitia Domnului?




Atunci cand suntem LA DISPOZITIA LUI, spunem pacatului NU si pacatul pleaca, ispita pleaca, Cel Rau pleaca de la noi, indiferent cat de mare ar fi ispita. Ajuta-ne Doamne sa fim LA DISPOZITIA TA, oricare ar fi problema care o vom intalni in drumul nostru. Spunem de multe ori si am spus si eu ca vreau sa fac voia Domnului, insa...de multe ori, cand am fost pusi la un mic test, am cazut fara nicio problema.
     Ucenicii au spus ca sunt gata ogoarele de recolta, si nu au asteptat sa vada daca pot castiga mai multi bani stand si facand alte lucruri, au mers in Numele Domnului si au propovaduit Evanghelia pe strazi, au spus celor bolnavi ca Dumnezeu ii poate vindeca, si asa a fost, erau vindecati.
     Atunci cand suntem la dispozitia Domnului, respectam pe cei pusi in conducerea orasului/tarii. Nu sunt un politician, am mai spus asta, insa cred eu ca in loc sa iesim pe strazi sa strigam IMPOTRIVA celor de la conducerea tarii, ar trebui sa iesim pe strazi si sa strigam cat ne tine gura despre cat de mult Dumnezeu ne-a iubit. Spunea un frate ca: "...noi credem ca oamenii ii pun la conducere pe cei care sunt la conducere, dar adevarul e ca Dumnezeu ii pune acolo..." Si e adevarat, avem conducatorii pe care ii meritam, nu putem sa facem nimic sa schimbam asta, putem insa sa ne rugam pentru ei...Asta inseamna sa fi la dispozitia Domnului, sa ajuti oamenii de pe strazi. Sa fi multumitor. Sa taci cand esti nevoit sa spui ceva ce nu are niciun rost. Sa vi in Biserica si sa plangi pentru starea de pacat in care traiesti. Asta inseamna SUNT AICI LA DISPOZITIA TA. Sa spui altora despre Dumnezeu, sa ajuti pe cel ce e in nevoie...daca facem asa, atunci putem sa cantam cantarea asta. Doamne ajuta-ne pe toti, AMIN!

06 octombrie 2012

Nu fa promisiuni cand esti fericit...

Cand vi inaintea lui Dumnezeu si iti ceri iertare pentru viata ta pe care ai trait-o pana in acel moment, cel mai corect mod si normal ar fi acela de a cere iertare. Spun asta pentru ca nu cred ca am fost atat de sfinti incat sa spunem: "Doamne, ai vazut? Astazi am fost pocait, astazi nu am furat, nu am mintit, nici macar nu am avut un gand rau despre cel de langa mine care ma barfeste si ma face sa cred ca sunt cel mai pacatos om din lume, l-am iubit chiar si pe cel care m-a lovit cu pietre..." Spunem ca ne cerem iertare de pe buze, poate si plangem de multe ori, strigam la rugaciuni inspre Dumnezeu sa ne ierte, poate mai sunt si zile in care tinem post, doar ca sa fim iertati. Si suntem, pentru ca avem un Dumnezeu plin de mila si de indurare, care Si-a dat pana si Fiul sa moara pentru noi...iti poti imagina cat de mult ne iubeste Dumnezeu? Avem de multe ori tendinta sa facem promisiuni, atunci cand suntem bucurosi, atat de mari incat, atunci cand ne trece acel moment de bucurie, ni se pare ceva imposibil, si mai ne si intrebam..."Mai, oare am facut noi o asemenea promisiune?" Spunea cineva odata, si mare dreptate a avut :"Nu lua decizii cand esti trist si nu fa promisiuni cand esti fericit..." Si sti de ce? Gandeste-te ca si tu ai trecut prin momente fericite, cand ai un moment de bucurie, fara niciun motiv...ai fi in stare sa faci unele promisiuni, poate chiar ai facut unele promisiuni care, dupa ce "ti-a trecut momentul de bucurie", ti se pareau absurde. Sau invers, cand treci prin intristare, ai luat o decizie care pe urma s-a dovedit a fi nepotrivita. Asta e firea omului, dar te indemn acum sa te gandesti ca acele promisiuni si decizii ale tale vor afecta si pe altii, nu doar pe tine. Te asigur ca atunci cand ceva iti merge prost, nu e din cauza ca TU nu esti bun de nimic, cum spunem noi de multe ori, ci e asa pentru ca Dumnezeu a spus ca vom avea momente de tot felul, fericite sau triste, inconjurat de oameni sau singuri (cu Dumnezeu, pentru ca niciodata nu ne lasa singuri). Vreau sa ne dam seama ca Daca Dumnezeu se ingrijeste de acel fir de par care ne cade, cu niciun chip nu ne va lasa singuri intr-o problema prea grea, nu trebuie ca noi sa facem tot felul de promisiuni "ciudate". Nu trebuie sa luam decizii care ne vor afecta intr-un fel sau altul...Dumnezeu nu ne va cere niciodata sa ne facem de ras, sau sa ne "distrugem". Noi alegem asta. Pentru ca de multe ori suntem tentati sa complicam atat de mult lucrurile incat nici macar nu mai stim daca e bine sau nu ce vrem sa facem. Vreau ca prin aceste cuvinte, cei care citesc, sa isi dea seama ca noi suntem cei care complicam viata de credinta si calea Domnului. Ea e simpla, citind si implinind Scriptura nu avem cum sa gresim, o seara binecuvantata!

03 octombrie 2012

Doua date, o vesnicie!



Ascultam in aceasta dimineata la postul de radio crestin din orasul nostru o emisiune in care se vorbea despre viata si varsta. Mi-au placut anumite fraze, pe care as vrea sa vi le spun si voua.
      Nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai - Se spune ca un tanar ajuns la varsta la care putea sa ia singur deciziile (pe la 16-17 ani) a ales calea cea mai usoara, cea mai pe placul lui, a ales anturajul si prietenii, cluburile si discotecile, fara sa tina seama la insistentele parintilor si a celor mai in varsta decat el. Dupa multi ani de distractie a ajuns la concluzia ca ar trebui sa mearga acasa, la parinti si sa isi ceara iertare pentru ca nu i-a ascultat, si-a dat seama ca anii au trecut, si in toti acesti ani, poate zeci, parintii lui isi faceau griji pentru el si "se macinau" gandindu-se la el. Era o iarna rece, undeva prin anii '50, zapada era viscolita de un vant foarte puternic, nici macar cainii cand il vedeau nu se incumetau sa iasa din cusca lor sa latre. A ajuns in gara din satul unde crescuse pana la varsta la care a plecat de acasa si unde erau parintii lui cu o emotie foarte puternica, parca simtind ca in piept ii bat o mie de inimi in loc de una singura. Stia drumul acela ca in palma, chiar daca acum era un barbat de vreo 45-50 de ani, si fara sa stea prea mult pe ganduri, a iesit pe poarta garii si a inaintat cu repeziciune inspre casa parintilor. Doar ca acolo a vazut o poarta legata in lanturi, a descuiat usa si a intrat in casa, toate cele o mie de inimi care pana acum bateau cu putere, s-au oprit de-odata ca si cum au primit un ordin din partea cuiva. Nu gasise pe nimeni in casa, a gasit insa un bilet pe o masa rupta pe care scria: "Copile, cand vei veni inapoi, stiu ca vei veni, noi poate nu vom mai fi, insa, gandeste-te ca pe crucile din cimitir vor fi trecute doua date, data ta/mea de nastere ~ 15 septembrie 1899 - si o alta data, data cand ai plecat de pe pamant, vreau sa iti spun ca nu prima data, cea a nasterii tale, si nici cea de-a doua data, cea a mortii tale, nu e importanta, cea mai importanta e cratima dintre cele doua date...eu in acea cratima te-am asteptat pe tine..." Ochii barbatului se umplura cu lacrimi, dar acum era prea tarziu.
      Se spune ca nu conteaza cati ani ai trait pe acest pamant sau ce varsta ai, conteaza acea cratima care va fi gravata intr-o zi pe o piatra funerara din cimitir, in acea cratima va fi trecuta toata viata ta...CRATIMA poate reprezenta o carte in care este trecut tot ce ai trait, tot ceea ce tu ai facut, bine sau rau, si care intr-o zi se va deschide. Datele cele doua pot reprezenta COPERTILE cartii vietii tale...ceea ce e scris in ea te va mantui sau osandi, ce alegi? Alege sa traiesti o viata pe placul Domnului si atunci vei putea spune, la sfarsitul vietii tale, in timp ce iti e scrisa a doua data pe piatra, cea a mortii tale, DOAMNE ITI MULTUMESC CA M-AI MANTUIT...
      Vor fi trecute acolo doua date, dar o singura cratima si o singura vesnicie...