31 decembrie 2012

Ai adus sau nu rod?

Luca 13:6-9
    El a spus si pilda aceasta: "Un om avea un smochin sadit in via sa. A venit sa caute rod in el, si n-a gasit.
   Atunci a zis vierului: "Iata ca sunt trei ani de zile, de cand vin si caut rod in smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda si pamantul degeaba?"
   "Doamne", i-a raspuns vierul, "mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur imprejur, si am sa-i pun gunoi la radacina.
   Poate ca de-acum inainte va face roada; daca nu, il vei taia."

    Am ajuns din nou la sfarsit de an, si din nou ne facem o cercetare interioara, sau cel putin ar trebui sa facem: Ce am facut bun, ce am facut rau, ce am fi putut sa facem bine si nu am facut, pe cati i-am vorbit de rau, pe cati i-am incurajat, sau mai nou descurajat, ca la asta, majoritatea suntem buni.
    Multi predicatori mari folosesc ca subiect principal in predica lucruri, care aparent nu au nicio semnificatie, ca exemplu, in textul de mai sus, rodul smochinului (stim cu totii ca rodul smochinului este smochina, nu poate face mere sau gutui); pamantul in care era sadit smochinul; si altele. Hai sa vedem impreuna ceea ce Dumnezeu vrea sa ne spuna prin aceasta pilda, dar la inceput sa vedem ce sunt pildele si de ce Isus le folosea in timpul vietii pe pamant...
PILDELE sunt intamplari care s-au petrecut pe pamant si prin care au trecut diferiti oameni, adica, intamplari pamantesti dar care au o semnificatie cereasca. Ele erau folosite de Isus pentru ca sa invete pe oameni ce e bine sa faca, dand astfel de exemple. In textul de mai sus, El a vrut sa arate celor prezenti ca noi, oamenii, suntem asemenea unui smochin, care a fost sadit de catre stapan in via sa in speranta ca va aduce si el rod, chiar daca pe pamantul respectiv era sadita si o vie.
   Intr-una din zile, stapanul viei a venit pe ogoarele sale si s-a uitat, probabil spunand: "Ma', e timpul sa mananc si eu din rodul smochinului, dupa trei ani de zile in care nu am gasit nimic, sper macar acum sa gasesc ceva..." Nu stiu ce s-o fi gandit stapanul viei, dar nu a gasit nimic, nici de data asta. Suparat, a spus vierului sa il taie (vs 7), ca nici in acest an nu a adus rod. Dar vierul nu a vrut, l-a rugat pe stapan sa mai tina smochinul, si sa il taie abia dupa anul respectiv, daca nu va aduce rod. Nu stim daca smochinul a adus rod in anul acela sau nu, dar stim ca daca a adus rod, a mai fost lasat, iar daca nu, a fost taiat.
   Vedeti, noi suntem asemanati cu acest smochin din pilda, iar acele "lucruri nesemnificative" care le-am enumerat mai sus, incep sa "prinda contur". Stapanul viei poate fi reprezentat de Dumnezeu; ...a venit sa caute rod poate sa fie reprezentata de judecata; Rodul pot fi considerate faptele noastre bune (chiar daca smochinul ar fi facut roade si ar fi fost rele, ar fi fost taiat) Taierea din gradina, moartea (fizica); Cel ce spune sa mai il lase si anul acesta poate fi Singurul Mijlocitor, Isus Hristos, care mijloceste pentru noi; Tratamentul pe care il face smochinului, am sa-l sap, am sa ii pun gunoi la radacina sunt incercarile prin care trecem de multe ori, si pe care nu le intelegem.
   Vedeti, Dumnezeu de multe ori, nu doar la sfarsit de an, vine si cauta rod, un an, doi, trei, zece, cincizeci de ani, tot vine si cauta rod, dar poate nu gaseste, se intristeaza si spune ca nu mai suntem buni, suntem "ofiliti" nu mai aducem rod, dar atunci intervine Isus si mijloceste pentru noi...mai lasa-l si anul acesta ca voi avea Eu grija de el, poate va aduce rod anul acesta...daca nu, il vei taia...poate vei spune, eu am rod, nu "ma va taia" Dumnezeu din gradina... mi-a placut tare mult o replica a unui tanar care a fost intrerupt din predica de un frate care spuse ca predica nu i se potriveste: "Da' ce-ai facut saptamana trecuta, ai fost un sfant? Cand la masa ai barfit pe pastor, cand ai privit si te-ai ingrijorat de ce ai sa mananci maine?" Haideti ca acum la inceput de an sa luam decizii noi, sa nu spuna Isus la sfarsit de an, TAIE-L, ca nu a adus rod...e la fel ca in anii trecuti. Am facut promisiuni ca vom aduce rod, am spus ca vom fi mai buni, dar am fost aceeasi, unii barfitori, mincinosi, am intristat fata lui Dumnezeu cu promisiuni pe care nu am fost in stare sa le ducem la indeplinire. Am spus, Doamne, scapa-ma si de data asta ca voi fi mai bun, si te voi urma toata viata...si in momentul imediat urmator am spus un lucru rau. Te simti vizat? Schimba-ti viata pana nu vine din nou "vierul" in control. Fa in asa fel incat sa spuna despre tine la "seceris" ca ai facut rod. Nu fa promisiuni fara ca inainte sa stai de vorba cu Dumnezeu. Vrei sa faci ceva? Asteapta pana Dumnezeu iti spune cand sa faci, nu fa niciun pas inainte ca Dumnezeu sa il porunceasca.

16 decembrie 2012

Ce sarbatoresti de craciun?

Si din nou sunt sarbatorile de iarna, din nou ne adunam in jurul unei mese pline cu bunatati si sarbatorim impreuna cu toata familia in jurul bradului cu cate o ciocolata calda in mana sorband cate o inghititura, in timp ce ne pierdem cu gandul in povestile despre mos craciun, care ii fac pe copii sa fie mai atenti decat la predica de azi dimineata de la Adunare, prin care Dumnezeu incerca sa ne spuna ce inseamna de fapt craciunul. Incercand sa lasam tot la o parte predica, incepem sa spunem povestea despre cum a aparut craciunul, povesti, din pacate, care ne pun in situatia sa ne mintim pe noi insine si pe urma sa ne mintim copiii (cei care ii au). Chiar atat de cruzi sa fim cu noi insine, sa Il punem pe Isus, Puncul Sfant, Sarbatoritul acestei perioade, pe locul doi ori mai jos de locul doi, daca s-ar putea nici sa fie pe podium...intai noi, familia, "spiritul sarbatorilor" si altele.
      Aproape toti am citit/auzit intamplarea aceea despre ziua de nastere a unui copilas, in care parintii au invitat o multime de oameni, rude si prieteni apropiati. Copilasul a fost pus in patutul lui, undeva mai la o margine. Cum toata lumea a intrat in "spiritul distractiei" unul dintre invitati a cautat un loc unde sa isi aseze haina, nu a gasit decat marginea patutuilui unde dormea copilasul de un an de zile. Un altl a vazut haina respectiva acolo, si-a pus-o si el, si tot asa, hainele erau puse una peste alta, pana a ajuns peste copilas, si "gramada" tot crestea. La un moment de "respiro", invitatii au cerut sa fie adus "sarbatoritul", mama vazand gramajoara de haine peste patut a inceput sa strige, a aruncat in graba hainele din patut, dar era prea tarziu, copilul era sufocat. Vedeti dumneavoastra, cand ne intreaba cineva, ce sarbatorim, noi ii raspundem ca sarbatorim Nasterea Mantuitorului, dar cand intram in casele oamenilor, ori in ale noastre, ale unora dintre noi, vedem bradul impodobit pana aproape se rup crengile, "boncacioii" sub geam sau in fata semineului, ca sa vina si la noi "mosu'" sa ne aduca ceva.
       Ne speriem ca vine sfarsitul lumi peste putin timp, dar ne pregatim de craciun cu bucate alese. Ne speriem si credem ceea ce se spune la televizor, ca mai sunt cateva zile si va veni sfarsitul omenirii. Oameni buni, nu stiu ce Biblie cititi voi, dar in Biblia pe care o citesc eu spune in MATEI 24:36, te las pe tine sa citesti cand va fi sfarsitul lumii.
      Va indemn sa sarbatorim in primul rand pe ISUS, in loc de cozonaci, sa vedem daca ne va fi mai rau sau mai bine.
      Acum va spun SARBATORI CU ISUS...

12 decembrie 2012

Gandeste inainte sa spui...

Citeam ieri o intamplare care mi-a aratat inca odata ca e mai bine sa GANDIM de 10 ori, inainte sa "dam drumul la gura" o data. Citeste si tu povestioara si gandeste-te ca inainte sa judecam pe unul sau pe altul dupa infatisare, e mai bine sa patrundem in mintea si gandirea lui. E o povestioara emotionanta, dar care spune multe. De adevarata, nu stiu cat e sau nu de adevarata.

Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la sala de operaţie. L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: 
- De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?” Medicul a zâmbit şi a spus: 
- Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba. 

- Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios. Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns: 
- Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă “Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă vi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului.” Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi rugati-va pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu. 

- A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor, a murmurat tatăl. Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit. 
- Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat! Si fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind. Dacă aveţii vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă! 

- De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase. Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă: 

- Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa baiatului tau, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.

26 noiembrie 2012

Dumnezeu este speranta noastra!

Rugaciunea de la finalul unui program dintr-o Biserica Crestina. Daca crezi ca ai o problema care "ti-a pus capac" si crezi ca nu mai gasesti scapare, NIMIC NU ESTE PREA GREU PENTRU DUMNEZEUL NOSTRU, trebuie doar sa te rogi ca Dumnezeu sa aiba mila de tine si sa te recunosti in fata Lui un neputincios, care depinde de Dumnezeu si care nu gaseste scapare decat la Dumnezeu. E ciudat cum ne amintim de Dumnezeu doar in probleme, pe cand El ne spune doar sa venim la inaintea Sa si sa aruncam toate problemele si grijile asupra Lui si El se va indura si ne va ajuta, dar noi, prea orgoliosi parca, alegem sa ne rezolvam problemele prin puterile noastre, iar cand vedem ca incepem sa ne scufundam spunem DOAMNE AI MILA...

16 noiembrie 2012

Eu pot sa-ti dau putere...

Nu-i asa ca ai avut momente in care ai spus ca nu mai poti, ca e prea grea Calea asta a Credintei pe care de multe ori o strabati tarandu-te? De multe ori spui ca Dumnezeu te-a uitat, ca esti descurajat si ca iti e prea greu sa te ridici cand esti cazut? Ei bine, multi dintre cei care pretind ca sunt POCAITI, cand dau de un greu, renunta la tot atat de usor. E adevarat ca uneori descurajarea vine, cand planurile pe care ti le-ai facut nu mai ajung la indeplinire, te gandesti, in primul rand la urmatoarele..."De ce Dumnezeu nu ma ajuta? De ce altii care nu-s pocaiti au atatea, iar eu nu am nimic...?" Te intreb acum, ESTI POCAIT? Daca esti pocait, de ce nu se vede asta in jur? De ce nu sunt oameni incurajati de tine? De ce nu vezi oameni ca zambesc mai mult atunci cand te vad? De ce nu se vede Numele de Dumnezeu in tine?
Un baietel, a intrebat pe tatal lui:
- Tata, e adevarat ca Dumnezeu e mare?
- Da, e mare, e foarte mare, a raspuns tatal...
- Si e adevarat ca Dumnezeu locuieste in om, a continuat copilul?
- Da, El locuieste in om...
- Si e mare Dumnezeu?
- Da e mare...si locuieste in om, a continuat tatal...
- Tata, daca Dumnezeu e asa de mare si locuieste in om, cum se face ca nu Il vad in tine, a dat copilul raspunsul taietor tatalui sau, care era pastor in Biserica?
     Vezi, daca noi spunem ca Dumnezeu e MARE si daca credem ca LOCUIESTE IN NOI, ar trebui sa se si vada lucrul acesta, nu doar sa spunem de pe buze. Ar trebui sa fim multumiti si daca avem un salariu mai mare si daca ne taie salariul seful, pentru ca "...si daca ar fi o paine 100 de lei, tot ne-o da noua Dumnezeu, ca e bogat..." (Vladimir Pustan)
     Citeste versurile urmatoare si lasa-le sa iti patrunda pana in adancul inimii, imagineaza-ti fiecare cuvant pe care il citesti ca in momentele in care spui ca Dumnezeu si-a intors fata de la tine.

De ce porti tu povara atator indoieli?
Cuvantul Meu e vesnic, si pe pamant si-n cer!
Eu pot sa-ti dau credinta chiar daca tu esti slab,
Dar nu privi la tine, copilul Meu cel drag.

Eu pot sa-ti dau putere cand tu esti in durere
Dar nu privi la valuri ci cheama-Ma degrab
Asteapta cu credinta, caci Eu dau biruinta
Da, Eu si nimeni altul Sunt izbavirea ta.

De ce porti povara atator deznadejdi,
De ce-ti pierzi tu rabdarea cand sti ca Eu veghez?
O, spune-Mi Mie totul, si jos la crucea Mea,
Te chem sa-ti lasi povara, oricare ar fi ea.

O, vino in lumina, odihna Mea-i deplina.
Eu pot sa-ti dau rabdare, Eu pot sa te-ntaresc,
Eu pot sa-ti dau vedere si sa revars putere,
Iar tu cu bucurie ai sa Ma proslavesti.

De ce cazi tu adesea invins de-ngrijorari
Si temeri dupa temeri cand esti in incercari?
Cand Eu sunt peste toate si totul e al Meu
Cand esti in a Mea mana, iar Eu sunt Dumnezeu?

Eu sunt Isus Mesia, Eu am invins robia,
Eu am invins si moartea, Eu pot sa te-ocrotesc,
Eu te-am ales din lume, Eu te-am chemat pe nume
Si de ramai in Mine, prin Mine biruiesti.

*Poate te intrebi: de ce spun versurile: "EU POT sa-ti dau ..." Pentru ca de atatea ori nu-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze. El poate sa faca asta, doar daca il lasam noi...

19 octombrie 2012

Ce faci cu timpul tau?

"Rascumparati vremea..." era tema de la emisiunea radio pe care am ascultat-o in dimineata asta. Am stat si m-am gandit, si mi-am adus aminte totodata, de timpul pe care Dumnezeu ni-l ofera in fiecare zi, El nu ne grabeste cu nimic, nu ne cere sa facem sacrificii atat de mari incat sa trebuiasca sa varsam sange pentru nimeni, ne lasa sa luam deciziile singuri. Ne invata prin Cartea Sfanta ce e bine, dar decizia e a noastra. 

Am mai avut articole legate de "timp" dar as vrea sa mai scriu una. In timp ce emisiunea se indrepta cu pasi repezi spre final, Madalina, prezentatoarea de la postul de radio, a dat citire unui citat de pe un website, in care spunea: "Pentru toti saptamana numara 7 zile, pentru toti ziua are 24 de ore, ora 60 de minute si minutul 60 de secunde...dar nu pentru toti valoreaza la fel..." Mi-a placut atat de mult, nu neaparat faptul ca e scris ceea ce e logic si ce nu poate fi altfel, ceea ce m-a facut sa privesc altfel acest subiect, a fost faptul ca noi toti traim in acelasi interval de timp, NASTERE-MOARTE, dar unii se comporta ca si cum ar urma sa traiasca o vesnicie. 

E putin ciudat gandesc unii, spun ca au doar o viata, au timp sa se distreze, sa traiasca in pacat sau alte lucruri cu care odata vor veni in fata scaunului de judecata si vor fi intrebati de timpul pe care l-au pierdut "degeaba..." cand puteau sa faca ceva folositor. 

Vine un moment in care minutul tau nu va mai avea 60 de secunde...ora pe care ai primit-o nu va mai avea cele 60 de minute sau anul 365 de zile, acel moment se numeste MOMENTUL FINAL AL VIETII, cum te vei infatisa inaintea lui Dumnezeu, ce vei raspunde cand te va intreba..."De ce nu ai ajutat pe cel ce e-n nevoie?" Vei putea atunci spune ca nu ai avut timp? 

Am ajuns sa nu mai avem timp de nimic ce e bun, alergam in stanga si in dreapta, ne  zbatem sa avem, sa ne facem un viitor, dar spune Biblia ca daca vom cauta pe Dumnezeu, TOATE lucrurile ni se vor da. 

,,In viata pierdem ani intregi si la moarte cersim clipe", facem si noi ca in pilda cu "bogatul si Lazar..." stiti ce a facut bogatul? Toata viata lui a stat imbracat in haine scumpe, cele mai scumpe poate, a mancat din cele mai gustoase mancaruri, a avut slujitori, traia bine, avea tot ce-si dorea el, doar ca intr-o zi a venit ceasul ca el sa plece din lumea asta. A murit, iar abia atunci si-a dat seama ca in fata "vilei" pe care o avea, a fost un om sarac, pe care Dumnezeu l-a pus acolo, el manca din faramiturile ce cadeau de la masa lui, cainii stateau cu el, ii erau prieteni, in timp ce el nu vedea pe nimeni, pentru ca era prea "ocupat". 

A ajuns, dupa cum stim, intr-un loc din care nu mai exista scapare. Cand s-a vazut acolo, a inceput sa strige, si sa planga spunand ca mai are cunostinte care nu stiu de iad si de rai, sa mearga cineva sa le spuna si lor sa se pocaiasca, ca nu cumva sa ajunga si ei in acel loc de chin. 

De multe ori ma intreb, oare nu a fost nimeni care sa le spuna ca de nu se vor intoarce catre Dumnezeu, vor ajunge in iad? Eu stiu ce vreau sa fac cu timpul meu, nu m-ar bucura nimic altceva decat sa stiu ca intr-o zi tu si cu mine vom fi in ceruri cu Dumnezeu, Acasa. Dar pentru asta trebuie sa nu mai fim atat de impietriti si sa nu mai facem ce vrem si cand vrem noi. 

Sa traim in timpul pe care l-am primit ca si cum fiecare clipa ar fi ultima, sa traim pregatiti mereu. De multe ori e greu, sau poate nu vrem, poate spunem ca mai mult ne place sa traim si cu "lumea" si cu Biserica. E decizia ta, dar nu uita ca odata vei fi judecat. 

Nimeni nu te obliga sa faci ce nu-ti place, e decizia ta, de timpul asta iti decizi vesnicia. Gandeste cu mintea, dar alege cu sufletul. Nu simti ca sufletul tau te indeamna si tanjeste dupa Imparatia lui Dunnezeu? Pentru tot ceea ce trupul tau face acum, sufletul va plati si tu vei simti o bucurie de neimaginat, sau o suferinta vesnica in locul in care va fi plansul si scrasnirea dintilor. 

Alegerea e a ta...

17 octombrie 2012

Ca sa ajungi la "finish"...

In urma cu exact 21 de ani, 9 luni, 3 saptamani, 5 zile, 15 ore, 51 de minute si cateva secunde, Dumnezeu mi-a poruncit sa incep viata pe pamant, poate A PORUNCI nu se potrieste prea bine, insa vreau ca tot ceea ce fac, sa fac sub porunca Marelui Stapan.

Cum spuneam, in urma cu cativa ani, mai multi, Dumnezeu mi-a spus ca trebuie sa incep viata in aceasta lume plina de pofte si pacate. Deci, nu a fost asa pentruca mi-am dorit eu sa fie, ci pentru ca Dumnezeu a spus. La inceput credeam ca totul va fi frumos, usor si placut: sa am libertatea de a alege cum vreau sa traiesc, sa am libertatea de a-mi alege prietenii, asa credeam.

Nu dupa mult timp insa, parerile mele s-au schimbat. Mi-am dat seama ca nu e asa de usor precum parea, Cel Rau a venit si el cu "propunerile" lui si ma amagea, spunand ca trebuie sa aleg intotdeuna partea mai usoara, chiar daca asta ar fi insemnat sa mint sau sa fac alte lucruri care erau contra a ceea ce am fost invatat. Totusi, am ales partea mai "grea" din punct de vedere omenesc, am ales sa raman pe placul Celui ce mi-a spus ca trebuie sa merg pe o cale ingusta, care nu are prea multe "beneficii" pamantesti, dar are un mare "premiu" la sfarsit.

Ma intrebam ades, oare de ce se tot vorbeste asa mult de acest "premiu" si de ce toata lumea il considera asa de "...MARE." Am inteles repede de ce, cand auzeam de frati si surori mai tineri sau mai batrani, cum renunta la a mai "concura" atunci cand Cel Rau vine cu alte propuneri si oferte. Am inteles ca premiul de la final e asa de mare, Viata Vesnica, pentru ca nu multi ajung "...la final." Am ajuns la o concluzie atunci, ca oricare ar fi ofertele Celui Rau, Dumnezeu are intotdeauna oferte care chiar sa ma motiveze sa lupt pt Premiul cel Mare. Si asa am facut.

Acum, chiar daca Cel Rau, vrasmasul, continua sa imi puna piedici, si obstacole, ca la cursa cu obstacole pe care o vedem la jocurile olimpice, eu trebuie sa sar peste ele.

Ma gandeam ca daca un sportiv care concureaza la cursa cu obstacole, se impiedica de un obstacol si cade, nu se ridica si continua a fost in zadar toti metri sau kilometri pe care i-a alergat pana atunci, daca renunta, nimeni nu ia in considerare ca pana la ultimul metru el a fost pe primul loc.

De aceea, te indemn si pe tine sa alergi in continuare, iar daca te-ai impiedicat de un obstacol si ai cazut, ridica-te si continua ca merita. Gandeste-te la toata viata ta, ce rost are o viata de pocainta daca la sfarsit, din cauza unei pofte sau al unui pacat, tu ajungi sa renunti, pentru ca sa ajungi in Rai, nu trebuie sa lupti sa fi pe primul loc, trebuie sa lupti sa fi curat. Ca sa ajungi acolo, nu exista locul doi sau trei.

Ori esti castigator, ori renunti. Decizia e a ta, dar ca un sfat, ridica-te si continua ca nu pierzi nimic. Daca pana astazi ai luptat cum ai putut, poate ti-ai spus ca nu mai poti sa continui, poate ai ajuns sa te tarasti spre "finish", te indemn: NU RENUNTA, RIDICA-TE SI MERGI MAI DEPARTE. Stiu ca e greu sa mergi, esti de multe ori prea apasat, dar nu uita ca mai tare ca toate e Dumnezeu, El stie prin ce treci si te ajuta daca si tu vrei sa fi ajutat. Dar nu uita...lasa-L sa te ajute.

Eu inchei, desi as mai vrea sa spun multe, dar nu inainte de a-ti mai spune atat: Ai luat candva o hotarare, nu renunta la ea, oridecateori esti cazut, ridica-te si priveste inainte, la tinta noastra, la tinta ta...VIATA VESNICA! Ma rog ca Dumnezeu sa te si sa ma ajute. Amin!

08 octombrie 2012

Esti la Dispozitia Domnului?




Atunci cand suntem LA DISPOZITIA LUI, spunem pacatului NU si pacatul pleaca, ispita pleaca, Cel Rau pleaca de la noi, indiferent cat de mare ar fi ispita. Ajuta-ne Doamne sa fim LA DISPOZITIA TA, oricare ar fi problema care o vom intalni in drumul nostru. Spunem de multe ori si am spus si eu ca vreau sa fac voia Domnului, insa...de multe ori, cand am fost pusi la un mic test, am cazut fara nicio problema.
     Ucenicii au spus ca sunt gata ogoarele de recolta, si nu au asteptat sa vada daca pot castiga mai multi bani stand si facand alte lucruri, au mers in Numele Domnului si au propovaduit Evanghelia pe strazi, au spus celor bolnavi ca Dumnezeu ii poate vindeca, si asa a fost, erau vindecati.
     Atunci cand suntem la dispozitia Domnului, respectam pe cei pusi in conducerea orasului/tarii. Nu sunt un politician, am mai spus asta, insa cred eu ca in loc sa iesim pe strazi sa strigam IMPOTRIVA celor de la conducerea tarii, ar trebui sa iesim pe strazi si sa strigam cat ne tine gura despre cat de mult Dumnezeu ne-a iubit. Spunea un frate ca: "...noi credem ca oamenii ii pun la conducere pe cei care sunt la conducere, dar adevarul e ca Dumnezeu ii pune acolo..." Si e adevarat, avem conducatorii pe care ii meritam, nu putem sa facem nimic sa schimbam asta, putem insa sa ne rugam pentru ei...Asta inseamna sa fi la dispozitia Domnului, sa ajuti oamenii de pe strazi. Sa fi multumitor. Sa taci cand esti nevoit sa spui ceva ce nu are niciun rost. Sa vi in Biserica si sa plangi pentru starea de pacat in care traiesti. Asta inseamna SUNT AICI LA DISPOZITIA TA. Sa spui altora despre Dumnezeu, sa ajuti pe cel ce e in nevoie...daca facem asa, atunci putem sa cantam cantarea asta. Doamne ajuta-ne pe toti, AMIN!

06 octombrie 2012

Nu fa promisiuni cand esti fericit...

Cand vi inaintea lui Dumnezeu si iti ceri iertare pentru viata ta pe care ai trait-o pana in acel moment, cel mai corect mod si normal ar fi acela de a cere iertare. Spun asta pentru ca nu cred ca am fost atat de sfinti incat sa spunem: "Doamne, ai vazut? Astazi am fost pocait, astazi nu am furat, nu am mintit, nici macar nu am avut un gand rau despre cel de langa mine care ma barfeste si ma face sa cred ca sunt cel mai pacatos om din lume, l-am iubit chiar si pe cel care m-a lovit cu pietre..." Spunem ca ne cerem iertare de pe buze, poate si plangem de multe ori, strigam la rugaciuni inspre Dumnezeu sa ne ierte, poate mai sunt si zile in care tinem post, doar ca sa fim iertati. Si suntem, pentru ca avem un Dumnezeu plin de mila si de indurare, care Si-a dat pana si Fiul sa moara pentru noi...iti poti imagina cat de mult ne iubeste Dumnezeu? Avem de multe ori tendinta sa facem promisiuni, atunci cand suntem bucurosi, atat de mari incat, atunci cand ne trece acel moment de bucurie, ni se pare ceva imposibil, si mai ne si intrebam..."Mai, oare am facut noi o asemenea promisiune?" Spunea cineva odata, si mare dreptate a avut :"Nu lua decizii cand esti trist si nu fa promisiuni cand esti fericit..." Si sti de ce? Gandeste-te ca si tu ai trecut prin momente fericite, cand ai un moment de bucurie, fara niciun motiv...ai fi in stare sa faci unele promisiuni, poate chiar ai facut unele promisiuni care, dupa ce "ti-a trecut momentul de bucurie", ti se pareau absurde. Sau invers, cand treci prin intristare, ai luat o decizie care pe urma s-a dovedit a fi nepotrivita. Asta e firea omului, dar te indemn acum sa te gandesti ca acele promisiuni si decizii ale tale vor afecta si pe altii, nu doar pe tine. Te asigur ca atunci cand ceva iti merge prost, nu e din cauza ca TU nu esti bun de nimic, cum spunem noi de multe ori, ci e asa pentru ca Dumnezeu a spus ca vom avea momente de tot felul, fericite sau triste, inconjurat de oameni sau singuri (cu Dumnezeu, pentru ca niciodata nu ne lasa singuri). Vreau sa ne dam seama ca Daca Dumnezeu se ingrijeste de acel fir de par care ne cade, cu niciun chip nu ne va lasa singuri intr-o problema prea grea, nu trebuie ca noi sa facem tot felul de promisiuni "ciudate". Nu trebuie sa luam decizii care ne vor afecta intr-un fel sau altul...Dumnezeu nu ne va cere niciodata sa ne facem de ras, sau sa ne "distrugem". Noi alegem asta. Pentru ca de multe ori suntem tentati sa complicam atat de mult lucrurile incat nici macar nu mai stim daca e bine sau nu ce vrem sa facem. Vreau ca prin aceste cuvinte, cei care citesc, sa isi dea seama ca noi suntem cei care complicam viata de credinta si calea Domnului. Ea e simpla, citind si implinind Scriptura nu avem cum sa gresim, o seara binecuvantata!

03 octombrie 2012

Doua date, o vesnicie!



Ascultam in aceasta dimineata la postul de radio crestin din orasul nostru o emisiune in care se vorbea despre viata si varsta. Mi-au placut anumite fraze, pe care as vrea sa vi le spun si voua.
      Nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai - Se spune ca un tanar ajuns la varsta la care putea sa ia singur deciziile (pe la 16-17 ani) a ales calea cea mai usoara, cea mai pe placul lui, a ales anturajul si prietenii, cluburile si discotecile, fara sa tina seama la insistentele parintilor si a celor mai in varsta decat el. Dupa multi ani de distractie a ajuns la concluzia ca ar trebui sa mearga acasa, la parinti si sa isi ceara iertare pentru ca nu i-a ascultat, si-a dat seama ca anii au trecut, si in toti acesti ani, poate zeci, parintii lui isi faceau griji pentru el si "se macinau" gandindu-se la el. Era o iarna rece, undeva prin anii '50, zapada era viscolita de un vant foarte puternic, nici macar cainii cand il vedeau nu se incumetau sa iasa din cusca lor sa latre. A ajuns in gara din satul unde crescuse pana la varsta la care a plecat de acasa si unde erau parintii lui cu o emotie foarte puternica, parca simtind ca in piept ii bat o mie de inimi in loc de una singura. Stia drumul acela ca in palma, chiar daca acum era un barbat de vreo 45-50 de ani, si fara sa stea prea mult pe ganduri, a iesit pe poarta garii si a inaintat cu repeziciune inspre casa parintilor. Doar ca acolo a vazut o poarta legata in lanturi, a descuiat usa si a intrat in casa, toate cele o mie de inimi care pana acum bateau cu putere, s-au oprit de-odata ca si cum au primit un ordin din partea cuiva. Nu gasise pe nimeni in casa, a gasit insa un bilet pe o masa rupta pe care scria: "Copile, cand vei veni inapoi, stiu ca vei veni, noi poate nu vom mai fi, insa, gandeste-te ca pe crucile din cimitir vor fi trecute doua date, data ta/mea de nastere ~ 15 septembrie 1899 - si o alta data, data cand ai plecat de pe pamant, vreau sa iti spun ca nu prima data, cea a nasterii tale, si nici cea de-a doua data, cea a mortii tale, nu e importanta, cea mai importanta e cratima dintre cele doua date...eu in acea cratima te-am asteptat pe tine..." Ochii barbatului se umplura cu lacrimi, dar acum era prea tarziu.
      Se spune ca nu conteaza cati ani ai trait pe acest pamant sau ce varsta ai, conteaza acea cratima care va fi gravata intr-o zi pe o piatra funerara din cimitir, in acea cratima va fi trecuta toata viata ta...CRATIMA poate reprezenta o carte in care este trecut tot ce ai trait, tot ceea ce tu ai facut, bine sau rau, si care intr-o zi se va deschide. Datele cele doua pot reprezenta COPERTILE cartii vietii tale...ceea ce e scris in ea te va mantui sau osandi, ce alegi? Alege sa traiesti o viata pe placul Domnului si atunci vei putea spune, la sfarsitul vietii tale, in timp ce iti e scrisa a doua data pe piatra, cea a mortii tale, DOAMNE ITI MULTUMESC CA M-AI MANTUIT...
      Vor fi trecute acolo doua date, dar o singura cratima si o singura vesnicie...

24 septembrie 2012

Un vis

Era un pod foarte inalt deasupra unei ape foarte mari. Nu stia ce sa fi fost cu acel vis pe care il avusese de prea multe ori (cel putin odata pe saptamana in ultimele cateva luni). Visul era asemanator de fiecare data, poate doar cateva persoane din acele imagini de noapte difereau, si peisajul, insa tot ceea ce se intampla in vis era asemanator: "Mergeam pe podul respectiv si dintr-o data am cazut in gol, fara ca podul sa se rupa, fara sa am vre-o sansa sa ma agat cu bratele de ceva, totul s-a intamplat atat de brusc incat m-am trezeit in aer indreptandu-ma cu viteza inspre apa infricosatoare...nu imi e frica deobicei de apa adanca, insa apa aceea era diferita, avea pe margini maluri din beton iar "picioarele" podului erau atat de inalte si subiri incat doar gandul ca podul poate fi luat de un vant nu prea puternic te facea sa renunti la gandul ca trebuie sa treci peste el, cautand un drum ocolitor. Dincolo de malurile din placi de beton care iti dadeau fiori cand te uitai la el, erau imense, parca trantite acolo cu o forta de neimaginat, se intindea o padure de buruieni si pietre la fel, de beton, singura salvare a caderii mele au fost cateva fire de liane atarnand din nicaieri, de obicei cand am astfel de visuri ma trezesc intr-un tresarit puternic care de multe ori ma amuza, insa in acest vis nu am putut sa fac nimic, nici macar acel tresarit nu a mai avut putere sa ma trezeasca. 
     Ajuns pe o parte foarte inalta din beton, care semana cu un cap de pod, am intalnit o persoana care semana leit cu vecinul meu mai mic, un tinerel de vreo 11 ani care s-a dezechilibrat si a cazut de pe capul de pod lovindu-se puternic la cap...Nu stiu ce semnificatie are acest vis, insa ce mi se pare ciudat e ca deja il am de prea multe ori iar gandul acelor ape cu maluri de beton sau a podului acela inalt ori senzatia aceea de cadere inca ma inspaimanta..." Ce sa fi fost nu intelegea, insa cu siguranta era un semn care inca-i mai dadeau fiori. Se prea poate ca aceste imagini sa fie un semnal de alarma pentru cineva, ca Dumnezeu nu are de gand sa lase pe nimeni in nestiinta, orice lucru, daca vrei sa il accepti e un semnal de alarma pentru toti. Poate ceea ce ai citit mai sus sa nu te fi miscat deloc, insa persoana care l-a avut, din surse sigure spun, cauta de mult timp raspuns la aceste visuri ale sale, ceea ce i se parea ciudat nu era faptul ca visul se repeta intr-una de multe luni (poate ani) ci mai degraba faptul ca nu intelegea ceea ce inseamna visul respectiv. Oricum, Dumnezeu ne vorbeste prin multe feluri, spune Biblia, poate sa faca din pietre care nu au grai slujitori...daca crezi ca faci ce vrei in viata ta, fa, nu te obliga nimeni sa mergi pe calea mantuirii, dar nu uita, asa cum am spus intr-o publicatie anterioara, nimeni nu va vedea pe masa JUDECATORULUI un cantar pe care vor fi puse faptele tale bune si cele rele...asadar, inainte sa cazi de pe drumul pe care mergi, nu uita sa te mai uiti si in sus si sa spui MULTUMESC! Tot ce ai, ai pentru ca Dumnezeu ti-a dat, nu pentru ca ai avea tu putere sa muncesti, o, nu...tu nu ai avea putere nici sa duci o lingura de mancare la gura daca nu ti-ar fi fost puterea data de sus. Daca esti cineva, esti pentru ca Dumnezeu a investit in tine nu ca sa TE DAI MARE ci sa te umilesti mai mult si mai mult in fiecare zi ca sa ai bogatii si mai mari in ceruri. Nu te plange cand ceilalti iti spun vorbe urate si rad de tine pentru ca te consideri un crestin, poate astazi ei rad de tine dar nu uita, tu sa nu razi niciodata de ei, ci CU ei. Tu astazi esti mantuit, botezat in apa, cu Duhul Sfant, dar nu uita ca asta nu inseamna ca poti face ce vrei cu viata ta, nu inseamna ca odata ce ai primit mantuirea ti-e pastrata si daca minti, barfesti, poftesti si alte lucruri. Nu stiu de ce scriu toate astea aici, nu are nicio legatura cu visul de mai sus, insa cred ca tu, cel care citesti randurile astea te simti poate incurajat nu de literele astea frumoase (ca poate de scriam cu mana nu aveai rabdare sa citesti pana la capat) ci de cuvintele care le citesti, stiu ca sunt tineri care zac in pacate care intr-o vreme erau considerate ca PACATE CE TE DUC LA O MOARTE TRUPEASCA GROAZNICA, ucis cu pietre si altele. Te rog uita-te in sus in orice moment si multumeste pentru ca NU AI bani, masini si fata pe care ti-ai dorit-o, Dumnezeu are alte planuri cu privire la viata ta, nu e greu de inteles deloc, e greu de acceptat...te indemn, dragul meu sa iei seama la cuvintele Domnului nostru si sa INCHIZI TU O USA si EL iti va deschide alta. Haideti sa nu mai lovim pe cel ce e cazut, sa nu mai batjocorim pe cel ce zace in pacat, sa nu mai respingem pe cel sarac ci sa facem ceea ce si Dumnezeu ar fi facut.

 Dumnezeu sa ne jute pe noi, pe toti...AMIN!

17 septembrie 2012

Ai motive sa fi multumitor...Esti?

Inainte de a viziona videoclipul urmator, citeste pana la capat...
De multe ori am facut publicari legate de faptul ca trebuie sa ne multumim cu ceea ce avem, nu stiu daca te-a incurajat intr-un fel sau altul ceea ce ai citit, insa priveste atent urmatorul clip, daca crezi ca acele cuvinte pe care le-ai citit pana acum nu ti-au fost de ajutor, acest clip cu siguranta te va face sa iti schimbi parerea. Vezi tu, suntem mereu tentati sa vrem mai mult, dar uita-te la acesti oameni care nu au maini sau picioare, ei nu au atatea motive de multumire, dar daca te vei uita atent, vei vedea zambetele fiecarora...VIZIONARE PLACUTA!
P.S. Daca tie ti se pare ca acest filmulet nu este de prea mare ajutor, nu descuraja si pe altii spunand ca nu iti e de ajutor, daca tu ai o inima atat de impietrita incat sa nu te miste macar putin imaginile de genul asta...uita-te la clip fara sa lasi comentariu, descurajand astfel si pe altii...

12 septembrie 2012

Pocait sau ceva de genul?

Pocainta, dupa cele mai multe definitii ale sale, este o intoarcere de la calea pacatoasa a omului, de la lucrurile rele pe care le facea, la o noua viata. Cel putin asta ar trebui sa insemne, dar din pacate, cei mai multi uita ca nu traim o POCAINTA ci "un fel de altceva" care se aseamana cu pocainta. Mai nou nu ne sunt interzise o gramada de lucruri, cum ar fi flirtul, minciuna, barfa, s.a.m.d. Multi considera ca au nevoie de pocainta doar atunci cand ni se cere de la amvoane sau cand vedem ca nu mai putem inainte pe cale datorita pacatelor noastre care ne afunda si mai mult in mocirla.
Dragi prieteni...noi nu avem nevoie de pocainta doar atunci cand ni se cere de la amvoane sau cand suntem cazuti, noi avem nevoie de pocainta atunci cand:
- Cand trecem pe langa un om cu mana intinsa pe strada fara sa facem nimic...
- Cand vedem ca aproapele nostru e descurajat sau cazut si noi in loc sa il ridicam sau sa il incurajam, aruncam si mai tare cu pietre in el...
- Cand in loc sa binecuvantam, blestemam/barfim...
- Cand in loc sa ascultam de sfaturile celor care ni le dau, nu le acceptam pentru ca spunem "ce, eu sa ascult de el?!?"
- Cand tratam Cuvantul Domnului ca pe un lucru lispit de importanta...
- Cand frecventam Casa Domnului doar ca sa nu ne ia comitetul la intrebari (daca ne mai ia)...
- Cand postul si rugaciunea le punem undeva pe "un raft" si le luam de acolo ca sa le folosim doar cand suntem in lipsuri, in necaz sau suferinta...
- Cand plangem la filme crestine, dar nu mai plangem cand ne gandim la starea noastra...
- Cand ne vedem mai buni decat cel mai sarac din lume, (vezi Bogatul si Lazar)...
- Cand in loc sa trecem PRIN incercari, incercam sa trecem PESTE ele...
- Cand nu mai ne bucuram cand ni se zice HAIDE LA CASA DOMNULUI...mergem parca dusi cu forta de trup, nu de Duh.
- Cand cadem in orice ispita atat de usor...
     Traim in Biserica atatia ani, 1, 15, 80 de ani si ni se pare ca daca avem VECHIME vom avea si o "pensie" candva. Repet, niciunde in Biblia pe care o am eu nu am citit ca daca vom trai in Penticostalism, ortodoxism sau orice alte denominatiuni, vom avea parte cu Dumnezeu de viata vesnica...Degeaba traim zeci de ani in BISERICA (cladire) daca nu traim in POCAINTA AUTENTICA.
   Este ciudat cum oamenii isi aduc aminte ca este Cineva acolo sus care ne-a promis ca va fi cu noi chiar si in cuptor, Cineva care e mai tare decat orice boala, doar atunci cand aajung la limita supravietuirii. Vrem raspunsuri la rugaciuni instantaneu, vrem poate rezolvare la probleme inca dinainte sa ajungem in ele.
   Mai auzeam pe altii spunand ca in ziua judecatii, pe masa Judecatorului va fi un cantar, pe un taler vor fi puse faptele noastre de pocainta iar pe celalalt taler vor fi puse faptele noastre rele, iar daca faptele bune vor fi mai grele decat cele rele, vom ajunge negresit in Rai, iar daca va fi invers, vom ajunge in iad...te asigur, dragul meu ca "plata PACATULUI este moartea" adica a unui singur pacat pe care nu l-ai marturisit (si te-ai pocait de el) este negresit MOARTEA. Deci, sa nu te astepti ca in ziua judecatii sa "traiesti cu sufletul la gura" si sa te gandesti: "...ma' am facut ieri un bine, am dat de mancare unui sarac, am vizitat la spital pe unu', si am imbracat pe cineva care nu a avut haine...gata, am mai multe fapte bune decat cele rele..."
   Imi inchei gandurile spunand doar atat, cu Dumnezeu de multe ori vei avea de primit palme, de multe ori vei fi dat la oparte, vei fi luat in ras, dar cu Dumnezeu nicicand nu vei fi dat de rusine.
Dumnezeu sa va binecuvinteze...AMIN!

11 septembrie 2012

Nu descuraja!

Cand inima-ti plange si drumu-i prea greu
Ori cazi in tristete amara,
Tu cheama-n tacere pe Dumnezeu
Si da-I Lui a ta grea povara.

Se poate sa-ntarzie raspunsul tau,
Se poate s-astepti pana maine
Dar nu dispera, caci Dumnezeu
Se uita si-atunci inspre tine.


(Cosmin Frisan, 11 septembrie 2012)


16 august 2012

Esti multumit?

Privind in jur, la tot ce ma-nconjoara,
La ce-Ai creeat, Stapan Iubit
Te cant in gand a cata oara,
Dar parca-s tot nemultumit.

Privesc natura, ploaia, vantul
Aud al pasarilor ciripit
Ele toate-si canta cantul
Dar eu sunt tot nemultumit.

Privesc de pe genunchi in sus
Si vad un cer nemarginit
Un soare care-i la apus
De ce sunt tot nemultumit?

Am harul ca sa vad, sa merg,
Sa spun, s-aud, sa cant, sa strig
Trecutul meu murdar Tu-l stergi,
Dar eu sunt oare multumit?

Privesc la marea-nvolburata
Cand valuri cresc necontenit
Eu sunt ferit inca odata,
Pot atunci fi multumit?

Astept raspuns la rugaciune
Sa pot fi cel mai fericit,
Raspunsul parca nu mai vine
De ce? Pt c-am fost nemultumit.

Iar cand trec prin incercare
De cel rau aspru lovit,
Vreau ca Tu sa-mi dai scapare
Uit am fost nemultumit.

Ma-ntreb in gand a cata oara,
De ce nu-mi vi in ajutor,
De ce ma lasi sa zac in boala
De ce nu-mi mai esti Salvator?

Si-atunci cu-o dragoste de Tata
Printr-un vis Tu mi-ai vorbit
Mi-ai vorbit usor, in soapta
"Findc-ai fost nemultumit..."

Poezia asta mi-a pus-o Dumnezeu in minte in timp ce ma uitam pe fereastra si vedeam copacii care erau batuti in stanga si in dreapta de vantul puternic. Ma uitam sus pe cer, vedeam pasarele care zburau, care chiar daca "e criza", sunt tot acolo pe cer si canta asa frumos. Ma uitam la iarba care era miscata de acel vant puternic dar care nu murmura, asa cum facem noi de multe ori. Nu ni se pare un lucru ciudat asta? Nu ni se pare ca traim intr-o lume plina de nemultumire si suntem inconjurati de oameni care oricat au de mult, vor tot mai mult? Mi e mi se pare ca nu stim sa apreciem ce e cu adevarat important. De exemplu, vrem sa avem parte in viata doar de bucurii, fara sa trecem prin incercari, vrem sa intalnim doar oameni celebri, fara sa ne uitam ca langa noi avem persoane care sunt mult mai importante decat oricine altcineva? Stim noi sa apreciem cu adevarat ce ne-a dat Dumnezeu? Multumeste-te cu ce ai ca pana la urma asta conteaza cu adevarat...O zi binecuvantata la toti.

30 iulie 2012

Cum sa scap de un viciu?

 Mi-am adus aminte de aceasta istorioara ieri in timpul programului de dupa-masa din Adunare, unde fratele Ioan Giurgiu a spus acest exemplu in inceputul predicii.

Se spune ca un tanar american pe nume Tommy Hyx a fost robit de bautura chiar daca odata el a ridicat mana cand a intrebat evanghelistul cine vrea sa isi predea viata in mana Domnului. In drumul spre casa in fiecare zi avea de trecut prin fata a sapte baruri, in care intra si consuma diferite bauturi acoolice, facandu-l astfel sa ajunga acasa "pe sapte carari" (cate una pentru fiecare bar). Intr-o seara, insa, pe cand se pregatea sa mearga acasa de la servici, cautand un post de radio care sa ii dea o stare de "energie" pentru ca sa poata bea mai mult, a dat si peste postul de radio crestin din acel stat, exact cand cel care vorbea la microfon spunea: "...daca tu crezi ca esti mantuit pentru ca ai cunostinte care sunt mantuite, te inseli, in iad vor ajunge atat cei care au fost robiti in viata lor de anumite vicii/pacate, cat si unii din cei care Imi spun Doamne-Doamne. " Tommy a schimbat rapid postul de radio incercand sa nu se mai gandeasca la cele auzite, dar in zadar, in minte ii rasunau intr-una cuvintele acelea. Ar fi vrut sa se lase de acest viciu, mai ales ca in urma cu cativa ani mai avusese o astfel de tentativa, dar fara succes. Cu tot cu aceste ganduri, el a intrat in primul bar, al doilea, al treilea...si tot asa pana a iesit si din al saptelea bar. Intr-o zi insa, dupa alte cateva saptamani in care mintea ii zbura la MANTUIRE, a decis sa stea si el de vorba cu Dumnezeu, cum stia. Intr-o seara a ocolit cele sapte baruri ca sa nu mai ajunga din nou in ele. A mers pe alte strazi facand astfel ca drumul lui inspre casa sa fie mai lung cu aproape o ora. Ajuns acasa treaz, ceea ce nu se mai intamplase de ceva vreme, s-a trantit in pat fara ca macar sa isi schimbe hainele, sa faca un dus sau sa manance, adormind aproape instantaneu din cauza oboselii. Nu dupa mult timp Tommy a avut un vis. Se facea ca sta pe genunchi intr-un loc unde nu era nimeni si a pus doar o intrebare: "Doamne, cum ce trebuie sa fac ca sa scap de bautura?" Si Domnul i-a raspuns, Daca vrei cu adevarat trebuie sa crezi ca se poate, tot ce trebuie sa faci este ca atunci cand treci prin fata barurilor, sa te asezi in genunchi si sa parcurgi acea distanta cu capul plecat. Tommy s-a trezit dimineata cu gandul la acel vis dar cu mintea la bautura, primele saptamani au fost in zadar, pentru ca din nou a intrat in baruri imbatandu-se. Dar intr-o zi, cand a intrat pe strada cu cele sapte baruri, Tommy si-a adus aminte de visul respectiv si s-a gandit sa incerce, pt ca banii abia ii mai ajungeau de pe o zi pe alta, chiar daca lucra intr-o firma de foarte mare succes. S-a asezat in genunchi, a plecat capul si a inceput sa mearga. A trecut de primul bar, a trecut de al doilea, al treilea, si tot asa, fara sa auda si sa vada nimic, dar cand a ajuns la al cincilea ba, a intors privirea in spate si a vazut niste oameni care il cunosteau prea bine pe Tommy, erau "prietenii" lui de pahar, care radeau de el, ba unii s-au asezat si ei in genunchi si au inceput sa isi bata joc de el, incepand sa "latre". Tommy a intors din nou privirea si a continuat sa mearga inainte, trecand si de al cincilea bar, punandu-si intrebarea, "Doamne de ce  ii lasi sa rada de mine, fac asta ca sa scap de bautura si...ma fac de ras?" Dar a continuat sa mearga. Iar cand a ajuns in dreptul celui de-al saptelea bar, s-a uitat la intrare unde erau oameni care radeau de el, dar din nou a plecat capul si a trecut de bar. Cand a juns dincolo, Dumnezeu a turnat Duhul Sfant peste el si l-a eliberat de sub puterea celui rau care il tinea legat. Din acea zi Tommy Hyx a decis sa nu mai ocoleasca acea strada ci sa treaca prin fata lor spunandu-le si altora cum Dumnezeu l-a eliberat.

Vedeti dumneavoastra, daca vrem sa scapam de anumite vicii si pacate de care suntem robiti, uneori nu este chiar usor, poate va trebui sa "fim dati de rusine" in anumite situatii, nu ne-a promis nimeni ca daca Il vom urma pe Dumnezeu nu vom avea probleme in viata, nu vom avea lipsuri, nu ne-a promis cineva ca daca vom fi cu Dumnezeu pe acest pamant vom avea tot ce ne trebuie, nu ne-a promis nimeni ca daca suntem botezati in apa, vom ajunge in ceruri, sau chiar si daca suntem botezati cu Duhul Sfant nu inseamna ca suntem si mantuiti, trebuie sa pastram Duhul Sfant. Spune un cuvant ca nu e deajuns sa spunem lui Dumnezeu, Doamn-Doamne, ca sa ajungem in imparatia Lui. Duhul Sfant e o putere (care ne ajuta sa pastram mantuirea), nu e MANTUIRE, sunt multi care au primit Duhul Sfant dar care au ajuns in Iad pentru ca faptele lor nu au fost corecte, deci ATENTIE la faptele noastre si la ceea ce credem. Ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune,  AMIN!

27 iulie 2012

Dumnezeu = 112 ?!?

"Dumnezeu nu e 112 sa apelam doar in caz de urgenta..." asa incepea un SMS pe care l-am primit zilele astea de la un prieten. Am stat si m-am gandit, uitandu-ma in jur la ce se intampla, oameni foarte instariti care au ajuns sus pe "culmile gloriei" dar care la un moment dat au fost trantiti la pamant. Oameni care erau atat de siguri de puterea lor sociala care au ajuns sa fie "batjocoriti" de cei care nu au ce sa manance. Oameni care au spus ca tot ceea ce au, au datorita puterii lor, dar au ajuns sa nu mai fie iubiti de nimeni. Oare nu asa se intampla si cu noi "oamenii de rand"? Oare nu tot asa Il consideram pe Dumnezeu, CINEVA care este acolo doar ca sa ne ajute pe noi sa trecem peste probleme, neajunsuri, necaz sau suferinta? O, ba da, de multe ori, din pacate, ne aducem aminte de Dumnezeu doaar atunci cand sotul/sotia este pe patul de suferinta, cand copii sunt in pragul repetentiei/corigentei, doar atunci cand nu ne ajung banii. De ce sa asteptam ca Dumnezeu sa ne treaca prin incercari ca sa ne deschidem ochii? De ce sa trebuiasca sa fim nemultumiti pana atunci cand Dumnezeu ne spune ca defapt El ne-a dat, dar noi am uitat sa Ii multumim. De multe ori vrem sa avem totul pe tava, sa nu trebuiasca sa facem nimic in schimb. Am auzit cazuri in care unii din prietenii mei spuneau ca au renuntat la "visurile" lor pt ca atunci cand au primit ce au cerut, au venit si oameni saraci care au cerut sa ii ajute, au spus ca decat sa ii ajute pe "aia" mai bine se lipsesc si ei. Am spus toate astea pt ca eu poate sunt mai "invechit" chiar daca sunt tanar, nu vreau sa mai aud spunandu-se despre vremurile de demult in care bunicii si parintii mei, inainte de '89 se ascundeau punand perne in geamuri ca sa se poata ruga, sa nu ii auda cei ce trec pe strada. Sa nu mai se  vorbeasca la trecut, dragii mei, noi traim IN PREZENT ce a fost in trecut a fost, trebuie sa luam de acolo ce a fost bun, sa nu spunem CE FAIN A FOST, ci sa spunem HAIDE SA FACEM SI NOI ACUM LA FEL. Indemn pe toti cei care cititi randurile astea acum sa ne rugam mai mult si sa barfim mai putin, sa cerem mai mult pt NOI si mai putin pt MINE. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa deschida ochii si mintea noastra sa putem sa facem voia Lui in toate.

22 iulie 2012

Am invatat

Am invatat ca oricat de frumos ar fi un lucru, s-ar putea ca totusi sa nu fie pt mine.
Am invatat ca degeaba sunt pe placul celor din jurul meu daca nu sunt pe placul lui Dumnezeu.
Am invatat sa tac cand altii vor sa vorbesc ce nu trebuie.
Am invatat sa vorbesc cand altii imi spuneau sa tac, cand era vorba despre bunatatea lui Dumnezeu.
Am invatat ca daca am de suferit in unele momente, nu inseamna ca Dumnezeu Si-a intors fata de la mine.
Am invatat ca oricate valuri si oricat de mari ar fi ar veni peste mine, Dumnezeu este Stapanul lor care le porunceste sa se linisteasca
Am invatat ca Dumnezeu ne da orice lucru pe care il cerem CA in somn, nu in timp ce eu lenevesc, ma trezesc cu salariul/alocatia/bursa/etc langa noptiera.
Am invatat sa am rabdare cat timp este nevoie pt ca Dumnezeu lucreaza intr-un chip asa de minunat.
Am invatat ca atunci cand cer un lucru cu credinta cu siguranta il primesc (daca am rabdare).
Am invatat ca este in zadar sa fac un bine daca pe urma "trambitez".
Am invatat sa nu imi doresc un viitor stralucit, ci sa accept ceea ce Dumnezeu imi va da.
Am invatat ca atunci cand un prieten are nevoie de mine, sa nu astept sa "se planga" el, ci sa il intreb de ce are nevoie.
Am invatat ca zambetul este mai valoros decat orice masura de aur. Aurul poate sa te faca bogat pe plan material, dar nu poate sa ridice o inima zdrobita datorita pierderii celui mai bun prieten. Zambetul poate sa il ofere pana si cel mai sarac om.
Am invatat sa multumesc lui Dumnezeu pt fiecare clipa, pt ca maine e un mister iar astazi e un dar din partea lui Dumnezeu pt mine.
Am invatat ca daca nu uit trecutul, el poate sa imi ruineze viitorul, de aceea te indemn sa faci la fel.
Am invatat ca pot sa fiu o incurajare pt cineva doar daca Dumnezeu a turnat in mine acest dar de a incuraja.
Am invatat imi doresc pe zi ce trece tot mai mult imparatia lui Dumnezeu.
Am invatat ca daca imi place o persoana, nu inseamna ca si acea persoana ma place. Tot ce pot sa fac este, ca prin ceea ce sunt sa o fac sa ma placa.
Am invatat ca nu pot sa fiu un om de incredere daca de fiecare data cand fac o promisiune, o incalc.
Am invatat sa ma comport frumos cu cei care nu se comporta frumos cu mine si sa ii iubesc.
Am invatat sa fug de pacat pt ca depinde de mine cat de repede voi ajunge ACASA, fugind de pacat cu o viteza mai mare, ma voi apropia tot mai repede de CASA.
Am invatat ca nimic din ce am nu pot sa duc sus.
Am invatat ca pot sa fac pe cineva fericit abia atunci cand sunt si eu fericit.
Am invatat ca pot cere cuiva sa fie POCAIT abia atunci cand sunt si eu pocait.
Am invatat ca pot sa cer cuiva sa zambeasca doar atunci cand si eu zambesc.
Am invatat ca nimeni nu poate sa ma schimbe decat daca eu ma las schimbat. 
Am invatat multe, dar le-am invatat degeaba daca nu le pun in practica.
Sper sa fi invatat si tu ceva din ceea ce ai citit. As fi vrut sa mai adaug mai multe, dar cred ca ajung deocamdata atatea "invataturi".

19 iunie 2012

Al tau pentru totdeauna



      Cateva sfaturi pentru mireasa de la tatal ei si pentru mire de la mama lui, in ziua nuntii.
      Tineri dragi, inainte sa va ganditi la casatorie trebuie sa stiti unde va este locul fiecaruia in familie. Cititi randurile urmatoare si luati aminte...IUBITI-VA SOTIILE CUM DUMNEZEU ISI IUBESTE BISERICA.
      In prima parte tatal vorbeste miresei, iar in a doua parte mama vorbeste mirelui. Merita citite aceste sfaturi si puse in practica inca dinainte de a ne intemeia o familie.

I. Ce spune un tată fiicei lui în ziua nunții
Iubita mea fiică, a sosit ziua pe care ai așteptat-o cu bucurie, dar și cu teamă, ziua în care
vrei să spui „da“ bărbatului pe care ți l-a dat Dumnezeu, cuvânt care te va lega de el pentru
toată viața. Pentru această zi mare și pentru următoarea etapă nouă din viața ta, doresc să-ți
dau câteva sfaturi.
De astăzi pleci departe pentru a trăi ca soția lui în propria voastră casă. Cine știe dacă ne
vom mai vedea și când. De aceea, te rog, ia aminte la cuvintele mele ca și cum ar fi cele din
urmă! Privește-le ca pe testamentul meu pentru tine! O, de le-ar binecuvânta Domnul Isus
Hristos!
Ziua de nuntă nu înseamnă, în nici un caz, numai o oarecare zi de sărbătoare, așa cum
există multe altele. Nu; acum începe o viață nouă pentru tine. Această zi, alături de experiența
ta spirituală a întoarcerii la Dumnezeu și a nașterii din nou, înseamnă într-adevăr adevărata
schimbare a vieții tale! De aceea ia cu tine câteva gânduri care te pot ajuta să te orientezi mai
bine în țara necunoscută a căsniciei în care pășești acum!

O adevărată căsnicie este o frântură de rai pe pământ!
Când cei dintâi oameni au fost alungați din paradis, au lăsat acolo multe lucruri: au pierdut
pacea în care au trăit cu Dumnezeu, au pierdut părtășia fericită cu Dumnezeu. Dar un lucru le-a
rămas, o bucată de paradis a plecat cu ei: căsnicia! Adam nu a ieșit singur din paradis pentru a
purta lupta aspră cu pământul blestemat de Dumnezeu; Eva era cu el. Ce binecuvântare pentru
Adam! Dacă, după fericirea de care a avut parte o vreme acolo, ar fi fost nevoit să iasă singur,
s-ar fi prăbușit în nenorocire. Dar Eva era cu el, era tovarășa lui, ca să poarte împreună
durerea. Ce bine că a fost așa!
Da, nu mă sfiesc să spun: căsnicia este o bucată de rai pe pământ. De aceea și diavolul
caută să se atingă de acest bun ceresc. El face tot ce-i stă în putință pentru a nu se ajunge la o
căsnicie fericită. Departe de a fi o bucată de rai pe pământ, căsnicia este mai degrabă, deseori,
o bucată de iad pe pământ. Ce chin când două persoane sunt legate una de alta pentru toată
viața și totuși nu se înțeleg, nu sunt una!
Dar ce frumos când o căsătorie este încheiată în cer! Mă bucur că așa stau lucrurile cu voi.
Căsătoria voastră nu a făcut-o omul, ci Domnul. Ce liniște și ce siguranță ai, când știi: căsnicia
în care mă găsesc a încheiat-o Dumnezeu; soțul pe care-l am mi l-a dat Dumnezeu. Așa a fost
și cu noi, părinții tăi, și așa este și cu voi. Nu în toate căsniciile este așa și de aceea avem motiv
deosebit de a-i mulțumi Domnului.
Dar să nu gândești, că dacă este după voia lui Dumnezeu, dacă este o bucată de rai,
căsnicia ta va trebui să și rămână așa în mod obligatoriu și necondiționat întotdeauna. Prin voia
proprie, prin vină și păcat, poate fi pierdută foarte repede starea paradisiacă. Acest lucru l-au
experimentat Adam și Eva. Câți n-au început căsnicia în rai, dar după câteva săptămâni sau luni sau ani au pierdut-o din vina lor. Ei nu și-au ocrotit Edenul. Doresc să vă ajut să vă feriți de
acest lucru. De aceea caut să-ți vorbesc astăzi încă o dată cu toată dragostea, dar și cu toată
seriozitatea.
Păstrează și ocrotește paradisul căsniciei! Nu uita ce spune Scriptura: Eva a fost vinovată că
Adam a fost izgonit din paradis. De aceea veghează și roagă-te, pentru ca să vă găsiți
împreună, în orice timp, în prezența și în părtășia lui Dumnezeu, iar căsnicia voastră să fie și să
rămână o bucată de rai!

Fă-ți timp pentru citirea Bibliei și pentru rugăciune!
Aceasta este cea dintâi rugăminte a mea. De acest lucru atârnă foarte mult fericirea în
căsnicie. Mulțimea treburilor casnice să nu te oprească niciodată de la clipele de liniște! Începe
ziua cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu rugăciune! Ba chiar în mijlocul treburilor, fă-ți timp ca să
mai respiri puțin în rugăciune! Numai în felul acesta, treburile nu te vor invada. Nu uita acest
lucru chiar în ziua când ai foarte multe lucruri de făcut! Da, cu cât ziua este mai plină de treburi,
cu atât este mai mare nevoie ca printre ele să ridici privirea și să primești putere de sus. Altfel te
pierzi în vălmășagul treburilor și al ocupațiilor. Câte femei nu s-au ruinat în felul acesta! Cine nu
are timp pentru rugăciune să nu se mire când treburile îl năpădesc. Să nu fie așa la tine! Ca să
nu ajungi acolo, fă-ți timp în fiecare zi pentru Biblie și pentru rugăciune!
Citește și roagă-te și împreună cu soțul tău! Vrăjmașul nu va izbuti să pună între voi ceva,
dacă veți citi Biblia și vă veți ruga împreună. Noi, părinții tăi, am experimentat și am probat în
toți acești ani ce lucru prețios, întăritor și unificator este citirea Bibliei, apoi rugăciunea
împreună. Dacă viața de fiecare zi vrea să aducă praf pe sufletele voastre, el va fi înlăturat și
scuturat îndată ce veți veni în aerul de sus al legăturii cu Domnul. Chiar dacă se vor ivi vreodată
păreri deosebite între voi, ele nu vă vor face rău, dacă vă veți apropia mereu în rugăciune de
Domnul. De aceea cel dintâi sfat al meu este: Fă-ți timp pentru Biblie și pentru rugăciune!
Numai așa, căsnicia ta se va asemăna exemplului biblic pe care ni-l prezintă apostolul Pavel.



Exemplul biblic al căsniciei
În epistola către Efeseni, capitolul 5, apostolul Pavel folosește căsnicia ca imagine a legăturii
dintre Hristos și Adunarea Sa. Acesta este idealul a cărui împlinire trebuie să fie ținta voastră.
Soțul și soția trebuie să fie unul față de altul cum este Hristos față de Adunarea Sa. Ce
exemplu! Cum a iubit Hristos Adunarea și S-a dat pe Sine pentru ea, tot așa să-și iubească și
soțul soția, cu aceeași dragoste altruistă, iar soția să fie supusă soțului ei cum se supune lui
Hristos Adunarea.
În Biblia mea am un semn de carte făcut de mama mea. Pe acest semn sunt scrise cuvintele:
„ca și Hristos“. Acesta mi-a fost deseori un îndemn și m-a făcut să mă întreb: Iubesc eu pe soția
mea cum iubește Hristos Adunarea Sa? Ah, noi am fost în starea veche niște creaturi egoiste!
Dar chiar și ca oameni noi, născuți din nou, ne aflăm în pericolul de a ne iubi pe noi înșine, de a
trăi pentru noi înșine, de a ne realiza pe noi înșine. De aceea este necesar să contăm mereu pe
victoria dăruită de Domnul și să ne considerăm ca unii care nu mai trăim pentru noi înșine, ci
pentru Hristos. Cu privire la căsnicie ne putem aminti de exemplul nostru divin, minunat: ca și
Hristos!
Iar soțiilor, apostolul le dă sfatul să fie supuse bărbaților lor, așa cum se supune lui Hristos
Adunarea Sa. Acest aspect pare, la prima vedere, să nu fie actual, dar este veșnic! În ziua de
astăzi se vorbește mult de egalitatea sexelor. Cu aceasta, oamenii vor să arate că ei știu mai
bine decât a știut și a dorit Dumnezeu. El a pus în ființa femeii simțământul că trebuie să se
sprijine, că are nevoie de ajutor.
Să privim încă o dată ceea ce spune apostolul Pavel în Efeseni 5, versetele 22-33 despre
legătura dintre soț și soție: „Soțiilor, supuneți-vă soților voștri ca Domnului, pentru că soțul este
cap al soției, după cum și Hristos este cap al Adunării. El este Mântuitorul trupului. Dar, după
cum Adunarea este supusă lui Hristos, așa și soțiile soților lor, în toate. Soților, iubiți-vă soțiile,
după cum și Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca s-o sfințească,
după ce a curățit-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, ca să-Și înfățișeze Lui Însuși Adunarea
glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă și fără cusur. Astfel sunt datori și soții să-și iubească soțiile, ca pe propriile trupuri. Cine își iubește
soția, se iubește pe sine însuși. Pentru că nimeni nu și-a urât vreodată propria sa carne, ci o
hrănește și o îngrijește cu drag, ca și Hristos Adunarea; pentru că suntem mădulare ale trupului
Său, din carnea Sa și din oasele Sale. De aceea va lăsa omul pe tată și pe mamă și se va lipi
de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la
Hristos și la Adunare. Însă și voi, fiecare, așa să-și iubească soția, ca pe sine însuși; și soția să
se teamă de soț.“
Astfel de reguli nu se abandonează fără a nu fi pedepsit. Cât de nefeminine sunt femeile
care caută să fie în toate la fel ca bărbații. Tocmai prin aceasta, ele pierd ceea ce reprezintă
feminitatea lor nobilă. Oricât de neactual ar părea să ceri, în înțeles biblic, unei soții să fie
supusă, totuși aceasta rămâne cheia unei căsnicii fericite și binecuvântate!
De aceea îți dau astăzi un sfat foarte serios: Cedează mereu, mereu! Desigur, presupun că
soțul tău nu-ți va cere niciodată ceva ce ar fi împotriva Cuvântului și voii lui Dumnezeu. Nu cred
că va face un astfel de lucru, pentru că este un om credincios. De aceea, fiica mea dragă, îți
zic: Nu te impune niciodată! Cedează mereu! Nu tu porți răspunderea. Responsabilitatea o
poartă soțul tău.
Cât de bine este să lași toată răspunderea pe seama soțului! Cât de bine este să te poți
sprijini pe el cu simțământul că ești la adăpost! De aceea lasă-i lui toată răspunderea pe care o
are fiindu-ți cap. Fii deci supusă lui! Dacă într-un lucru sau altul ești de altă părere, lasă cu
încredere ca soțul tău să hotărască. De obicei, femeile judecă mai mult conform simțurilor, pe
când bărbații cercetează mai adânc lucrurile. Femeile sunt gata să ia toate subiectiv, pe când
bărbații judecă mai obiectiv. Faptul acesta este demonstrat în viața de toate zilele. Iată de ce se
cade să lași hotărârea pe seama soțului tău și să-ți aduci aminte de vorba pe care ți-o spun
astăzi: Cedează mereu, mereu!
Dacă auzi vorbindu-se despre drepturile femeii, lucru de care lumea este astăzi plină, lasămă
să-ți spun în legătură cu aceasta o vorbă a mamei tale. Ea a zis adeseori: „O, eu sunt o
adeptă a drepturilor femeii! Nici nu mă gândesc să mă lipsesc de drepturile mele de femeie.
Dimpotrivă, sunt o înfocată apărătoare a drepturilor femeii. Am dreptul să mă las iubită de soțul
meu și am dreptul să-i las lui toată răspunderea. Cât de bine mă simt eu cu aceste drepturi ale
femeii! Dacă ar trebui să am grijă de toate și să mă gândesc la toate, aș fi foarte nefericită. Dar
am dreptul de a mă sprijini pe soțul meu și de a-l lăsa pe el să acționeze. Nu îngădui să mi se ia
nici unul din drepturile mele de femeie“.
Da, acestea sunt drepturile biblice, adevăratele drepturi ale femeilor la care te rog să ții
mereu și să nu le uiți. Din aceasta nu vei avea decât de câștigat. Întreab-o pe mama ta și-ți va
spune că a fost fericită profitând de aceste drepturi ale femeii.
Fii supusă! Aș dori să-ți subliniez în mod deosebit acest cuvânt. Cunoști povestea cu acea
femeie care a venit la un evanghelist, ca să se plângă de necazurile ei. Căsnicia ei era
amenințată să se destrame. Din ce cauză? Soțul voia ca cizmele lui să stea sub masă. Ea însă
nu voia cu nici un chip. Soțul ținea cu orice preț la dreptul lui. Supărată, femeia a venit să se
plângă de soțul ei gândind că evanghelistul îi va da dreptate și va arăta milă față de ea. Dar acela
nu i-a dat dreptate, ci i-a zis: „Dacă soțul dumneavoastră ține atât de mult ca cizmele să-i stea
în cameră sub masă, de ce nu? Faceți-i această plăcere!“ Gândul acesta, că ar putea ceda, nu-i
venise în minte până atunci. Ea voia să-și impună voința ei, iar el dorea să-și impună voința lui.
„Ce contează“, i-a zis evanghelistul, „unde stau cizmele? Ceea ce cere soțul dumneavoastră nu
este un păcat. Mai bine faceți-i pe voie, decât să nimiciți fericirea căsniciei“.
Aceste cuvinte „de ce nu?“ sunt cuvinte de aur. Întipărește-ți-le bine în minte! Dacă soțul tău
dorește un lucru care poate ție nu-ți place, care nu ți se pare drept, să-ți zici și tu aceste cuvinte:
„de ce nu?“ Să îți spui că a ceda nu este nedrept, iar a fi supusă este poruncit în Cuvântul lui
Dumnezeu. Poate îți amintești aici de cuvintele apostolului Pavel din epistola sa către Efeseni.
Cu aceste cuvinte vei trece pe lângă prăpastii în care multe căsnicii s-au prăbușit.
Vreau să-ți arăt o altă stâncă de care s-au lovit multe căsnicii. Sfatul pe care vreau să ți-l dau
în acest următor punct este:

Să nu fii geloasă niciodată!
Dacă Dumnezeu ți-a dat un soț, trebuie să fii încredințată că el te iubește și că îți este
credincios. Nimic nu este mai chinuitor și mai înjositor pentru un soț decât să vadă că soția lui
nu se încrede în el. Se întâmplă oricărui om, și mai ales oricui lucrează pentru împărăția lui
Dumnezeu, să vină la el femei ca să-i ceară un sfat și să stea de vorbă cu el. Dacă după aceea
soția lui începe să spună: „A ținut cam mult această stare de vorbă. Te simți bine când primești
astfel de vizite“, atunci se rupe ceva în inima soțului și acest ceva cu anevoie se vindecă.
Ferește-te, fiica mea, să-ți chinui soțul în felul acesta! Calea geloziei este calea cea mai scurtă
și cea mai sigură, ca să facă o căsnicie nefericită. Ia seama!
Dacă ești geloasă, te nefericești și pe tine, și pe el. Gândește-te la vorba aceea: „Gelozia
este o patimă care caută cu râvnă ceea ce produce suferință“. Iată o vorbă adevărată! Gelozia
pune la îndoială iubirea și cinstea altuia, îngroapă încrederea și înstrăinează inimile. Amarul
acesta l-au gustat destui oameni căsătoriți. De aceea îți spun cu toată seriozitatea: Ferește-te
de gelozie!
Poate te întrebi cum te poți păzi practic de gelozie. Desigur, nu ești imună față de ispită. Dar
tu ți-ai dăruit Domnului Isus inima și viața. De aceea întreaga Sa lucrare de salvare are
valabilitate și pentru tine. Când Și-a dat viața și a murit pe cruce, atunci te-a luat cu El. Tu ai
murit împreună cu El. De aceea, când vine ispita spre gelozie, poți să te bizui plină de bucurie
pe realitatea că ești răstignită împreună cu Hristos, că omul tău cel vechi și păcătos a murit.
Isus ți-a dăruit viață nouă, de aceea nu mai ești datoare geloziei! Da, Isus Hristos și dragostea
Lui trăiesc în tine, iar în 1 Corinteni 13, versetul 4 citim: „Dragostea este îndelung-răbdătoare,
plină de bunătate; dragostea nu invidiază!“
Iată, în acest mod simplu poți lupta și poți fi stăpână pe situație! Și pentru alte ispite, poți
apela în acest mod la victoria săvârșită de Domnul pentru tine.
Dar dacă tocmai m-am gândit la gelozie, ce s-ar fi ales de chemarea mea de vestitor al
Cuvântului lui Dumnezeu, dacă mama ta m-ar fi chinuit cu gelozia? În fiecare zi vin la mine
femei, ca să mă întrebe câte ceva. Deci, prilejuri de a fi geloasă sunt destule. Cât de mult m-am
bucurat și cât de recunoscător am fost întotdeauna că mama ta nu m-a chinuit niciodată cu
gelozia. Fă și tu la fel!
Dacă gelozia este o cale scurtă de a face căsnicia nefericită, vreau să îți arăt o cale simplă
care ține de fericirea căsniciei.

Fii tandră la salutul de întâmpinare și la cel de rămas-bun!
Lucrul acesta este mult mai însemnat decât își închipuie cineva. El reprezintă parfumul și
farmecul căsniciei. Cu câtă tandrețe obișnuiesc logodnicii să se salute când se întâlnesc sau se
despart! Ei fac lucrul acesta de parcă nu s-ar fi văzut de cine știe câtă vreme sau ca și cum ar
trebui să se despartă pentru mult timp. Însă, după ce s-au căsătorit, această tandrețe este
curând uitată. Soțul pleacă de acasă fără să-i zică soției „la revedere“, iar când se întoarce
acasă, vine tot atât de nepăsător cum a plecat. Ea îl lasă să plece fără un salut de despărțire și,
când acesta se întoarce, nu îl întâmpină cu dragoste.
Să nu fie așa la tine! Orice ai avea de făcut, fă-ți timp să-i urezi cu tandrețe și din inimă
„drum bun“ când pleacă și să-i zici „bine ai venit“ când s-a întors acasă. Nu-l lăsa să plece
niciodată fără un astfel de salut! Dacă vei urma acest sfat, cu siguranță soțul tău își va mări
pasul când va fi în drum spre casă. El se va bucura dinainte de primirea ce i-o vei face când se
va întoarce acasă. Nu-i așa că nu costă cine știe ce lucru să urmezi acest sfat? Dar urmările lui
vor fi binecuvântate, dacă-l vei împlini. Nu-l uita!
Gândește-te și la faptul că poate soțul tău a avut probleme la serviciu și pe fruntea lui sunt
încă nori grei. Încearcă în astfel de cazuri să-i urezi bun venit cu o dragoste deosebită. Vei
vedea ce repede se va risipi orice indispoziție și cum îți va mulțumi că l-ai ajutat să uite acasă
tot ceea ce îl apăsa și îl supăra la serviciu. Dacă neglijezi acest lucru sau chiar îl cerți când vine
acasă cu o față posomorâtă, atunci nu contribui cu nimic ca soțul tău să se simtă bine acasă.
Atunci el poate ajunge în ispita de a merge acolo unde este întâmpinat cu mai multă înțelegere,
unde crede că își va putea destăinui necazul său.
De câteva ori am fost în case în care soția nu s-a trezit dimineața, când soțul a plecat
devreme la serviciu și astfel el a trebuit să plece fără un salut de despărțire din partea soției
sale. Nu fă și tu așa! O soție tânără și sănătoasă poate să se trezească cu soțul ei, dacă acesta
trebuie să plece devreme. După aceea ea poate să se mai odihnească puțin. Dar ea nu trebuie
să-l lase pe soțul ei să se trezească singur și să plece fără să-l salute.
Alt sfat pe care doresc să ți-l dau este:

Călătorește mereu numai în clasa a patra!
Îți voi explica la ce mă refer prin acest cuvânt. Știi că în călătoriile mele încoace și încolo
sunt găzduit într-o casă sau alta pentru mai multe zile. În felul acesta am prilejul să cunosc ceva
mai bine cum stau lucrurile în acele case. Am constatat că sunt patru feluri de căsnicii, patru
clase; negreșit, vorbesc de căsnicii de credincioși, pentru că numai acolo sunt găzduit de obicei.
În cea dintâi clasă, pe care nu rareori am întâlnit-o, se trăiește unul contra altuia. În fața
lumii însă, căsnicia lor nu este o căsnicie nefericită. Dimpotrivă, lumea îi crede foarte fericiți. Dar
cine privește mai adânc, observă că cei doi trăiesc unul contra altuia.
El zice către ea:
- Știi foarte bine că nu-mi place lucrul acesta! Știi că îmi place să-mi fac singur bagajul.
- Da, zice ea, știu bine, dar asta este o nebunie din partea ta. Ar trebui să te bucuri că te
ajut. S-ar cădea mai degrabă să aud o mulțumire din partea ta.
- O mulțumire, când știi bine că nu îmi place să se amestece cineva în treburile mele! zice el.
- Cineva? zice ea și lacrimile se ivesc.
- Ah, această sclifoseală! zice el. Nu poți să-mi faci puțin pe plac?
- Tocmai asta vreau s-o fac, zice ea.
- Se vede, zice el amărât.
Iată, cei doi sunt unul contra altuia! Negreșit, ea îi vrea binele. După părerea ei, este un
serviciu pe care vrea să i-l facă. După părerea lui, este un amestec în lucruri care n-o privesc.
S-ar cuveni ca ea să-l lase în pace să-și facă singur bagajul. Dar atât de departe ea nu poate să
meargă, adică să se lase de plăcerea de a-l ajuta. Iar el nu poate să meargă atât de departe,
încât să vadă iubire în purtarea ei. Fiecare rămâne la dorința și la voința sa. Cei doi sunt unul
contra altuia.
Sunt oare rare astfel de căsnicii? Ce bine ar fi să fie rare! Din nefericire însă, sunt destul de
dese. El ține la dreptul lui, ea la al ei. Și așa se ivesc mereu certuri și neînțelegeri. El este brutal
față de ea; ea este ironică față de el. O jale, nu altceva! Și totuși, amândoi sunt oameni
credincioși. Ia seama, copila mea, să nu faci parte niciodată din această primă clasă! Nu este
bine să fii acolo!
Te întrebi cum se merge cu clasa a doua? În clasa a doua se trăiește unul lângă altul.
Acolo, amândoi și-au dat seama că fiecare își are voința sa. S-au ironizat de multe ori unul pe
altul. Ca să înlăture cearta, fiecare s-a dat la o parte din drumul celuilalt. Fiecare știe despre
celălalt: asta nu-i place, deci să nu dau prilejul să vadă acest lucru. În felul acesta, ei au ajuns la
încredințarea că în căsnicie nu există o adevărată fericire. Trăiesc deci unul lângă altul. El
merge la treburile lui, ea la bucătăria ei. El nu-i spune mai nimic din lucrurile la care se
gândește și din grija lui, fiindcă își zice: „acest lucru n-o interesează“. Ea nu-i spune mai nimic
din micile ei greutăți, pentru că își zice: „este nepăsător față de ceea ce mă interesează pe
mine“. La început era altfel. Atunci, el i-a spus câte ceva. Dar ea părea lipsită de interes.
- Nu te interesează?
- Drept să-ți spun, nu mă interesează.
În felul acesta, el s-a obișnuit să-și țină pentru sine grijile și gândurile sale sau să le
împărtășească prietenilor. Soția lui l-a adus în această stare. Ei merg unul lângă altul, fără ca
între ei să fie o strânsă legătură interioară. La rândul lui, și el a făcut la fel. Nu a arătat nici un
interes pentru micile ei nevoi. Atunci, ea s-a retras în sine. Astfel au ajuns reci unul față de altul.
Lumea nu vede nimic din toate acestea. Poate că nici ei înșiși nu își dau seama ce lipsește
căsniciei lor. Nici nu bănuiesc că poate să fie și altfel. Se cred destul de fericiți! Dar sub acest
„fericit“ eu înțeleg ceva mai mult!
Ia seama, să nu ajungi în această tristă stare de a fi numai unul lângă altul. Participă la ceea ce-l interesează pe el! Fă din cele ce-l privesc pe el lucruri care să te privească și pe tine: atunci nevoile tale vor fi nevoile lui. Ai grijă să nu apară această stare rece și rezervată de unul lângă
altul!
A treia clasă este cu totul altfel. În clasa a treia se trăiește unul cu altul. Soțul se sfătuiește
cu soția lui și își împărtășesc gândurile și dorințele. Este o părtășie de gânduri și de simțiri. El
nu stăpânește asupra ei, nici ea asupra lui, ci el domnește cu ea. Dacă el este capul, ea este
coroana acestui cap. Ce frumos să trăiești unul cu altul! Soția este un adevărat ajutor pentru
soțul ei; ei poartă astfel totul împreună și discută totul împreună.
Dar există ceva și mai frumos, când se trăiește nu numai unul cu altul, ci unul pentru altul.
Am găsit și din aceștia, chiar dacă nu prea mulți. Dar aceasta este de fapt căsnicia corectă,
biblică.
Hristos S-a dat pe Sine pentru Adunare și trăiește pentru ea și Se roagă pentru ea. Așa
poate și trebuie să fie viața de căsnicie: o trăire unul pentru altul.
Atunci, fiecare are dorința de a trăi în așa fel, încât să facă bucurie celuilalt. Nu ține fiecare la
părerea și la voința lui, ci se întreabă ce place celuilalt. „Cum pot să-i fac o bucurie?“ El însuși
rămâne în urmă, pentru că vrea să facă plăcere celuilalt. Atunci învață altfel de cum au învățat
odată la școală. Acolo au învățat că persoana întâi se numește: eu, a doua: tu, a treia: el. Acest
lucru se potrivește cu firea egoistă a omului: eu - persoana întâi. Dar într-o adevărată căsnicie,
„tu“ devine persoana întâi, iar „eu“ trece în planul al doilea.
Cu siguranță, și Domnul Isus S-a referit la aceasta când a zis: „Să iubești pe aproapele tău
ca pe tine însuți“. Prin aceasta, El nu a spus să îl iubim pe aproapele nostru cum ne iubim pe
noi înșine. A-unci n-ar mai rămâne, desigur, nimic pentru aproapele, dacă mai întâi ne iubim pe
noi înșine și apoi îl iubim pe aproapele la fel ca pe noi înșine. Atunci nu mai terminăm cu iubirea
de sine și nu mai ajungem niciodată la iubirea de aproapele. Nu, Domnul Isus ne-a spus: Să
iubești pe aproapele tău ca pe eul tău. Aproapele trebuie să fie persoana ta întâi. Lucrul acesta
are valabilitate în primul rând în căsnicie. Dacă soțul tău devine persoana întâi pentru tine,
atunci atingi idealul apostolului Pavel care, în definitiv, nu exprimă altceva decât voia cea
dreaptă și sfântă a lui Dumnezeu.
Atunci a îngriji de el, a te osteni pentru el nu este o povară, ci o plăcere. Pentru el! Aceasta
este bucuria și plăcerea ta.
În orice femeie adevărată este, ca un dar al lui Dumnezeu, o inimă de mamă. Chiar la fetițe
se poate vedea acest lucru. Câtă grijă au ele de păpușile lor! Cu câtă grijă le îmbracă! Cum
trăiesc ele pentru păpuși! Dumnezeu a pus în femei această trăsătură și acest imbold, încât ele
pot ușor să trăiască pentru alții. Ar fi deci de la sine înțeles ca toate soțiile să trăiască pentru
soții lor. Realitatea este însă cu totul alta. Vrăjmașul a făcut acest lucru. El a semănat neghina
între grâu. Acest dar al lui Dumnezeu este înăbușit de spinii și de pălămida egoismului și a
dorinței de a stăpâni. E mișcător cât necaz se găsește în multe căsnicii!
Unul pentru altul - aceasta este fericirea căsniciei. De aceea, te rog, să ai grijă de acest
lucru, ca tu și soțul tău să folosiți numai această clasă! Te uiți la mine ca și cum ai vrea să zici:
Aceasta se înțelege de la sine, tată! Ei bine, fiica mea, tocmai de la sine nu se înțelege!
Probabil, ești hotărâtă să începi căsnicia în clasa a patra. Totuși, după câteva luni, s-ar putea
să nu mai fii în clasa aceasta. Ca să rămâi în această clasă, ai nevoie de har. Da, pentru
aceasta este nevoie zilnic și ceas de ceas de harul ocrotitor. Cunoști versurile care au devenit
pentru mine așa de importante și pe care le subliniez mereu:
„Pe această cale-ngustă
nu ne reușește nici un pas,
dacă nu ne însoțește harul Său,
până la sfârșit!“
Nu aștepta nimic de la tine însuți, așteaptă totul numai de la Domnul!
Aceasta este greșeala pe care o fac mulți: ei așteaptă ceva de la ei înșiși, de la puterea lor.
Martin Luther spunea: „Cu puterea noastră nu putem face nimic“. Și totuși, cât de puțin este
crezut lucrul acesta și cât de puțin este înfăptuit! Omul își supraestimează puterea, întocmai ca
Petru care se lăuda: „Chiar dacă ceilalți vor fi infideli, eu îți voi rămâne credincios!“ Dar chiar în aceeași noapte a fost dat de rușine cu lăudăroșenia sa. Cât de bine ne este cunoscută tuturor
această istorisire! Totuși, ea se repetă mereu!
Am spus odată unei tinere perechi: „Oricât de mult v-ați iubi unul pe altul, aceasta nu vă este
de ajuns pentru toată viața. Cine își zidește casa fericirii lui pe iubirea și pe înclinațiile inimii lui
zidește pe nisip. Trebuie să cereți și să primiți întotdeauna de la Domnul ceea ce aveți nevoie“.
Dar n-au ascultat. Tinerii mi-au spus că nu este nevoie să li se spună astfel de cuvinte, fiindcă
ei se iubesc așa de mult, încât n-au nici o grijă în această privință. În aceeași dimineață însă am
văzut ce păreri diferite aveau în legătură cu oaspeții poftiți la nuntă și m-am gândit cât de greu
se vor înțelege, dacă nu vor aștepta totul numai de la Domnul. Mai târziu m-am aflat iarăși în
casa acelei tinere familii. Dar cât m-am întristat! Cum se mai înțepau unul pe altul, chiar în fața
oaspeților! Cât de aspru îi vorbea el și cât de ironic îi răspundea ea! Și totuși, ei crezuseră că o
vor duce până la capăt cu iubirea lor.
Nu aștepta nimic de la tine însuți! Nu avem în noi puterea aceea prin care să putem face pe
altul fericit. Cu puterea noastră nu putem realiza nimic. Dar ce nu avem noi, are Domnul, și ce
nu putem noi, poate El. De aceea nu uita: în loc să te bizui pe tine însuți, mai bine să te cufunzi
în marea iubirii Sale.
La El este o mare de iubire; aceasta este de ajuns pentru tine și pentru soțul tău. Du-te acolo
în fiecare dimineață și scoate iubire din oceanul nesecat al iubirii Sale! Ioan spune: „ ...iubindu-i
pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“. El l-a iubit chiar și pe Petru cel pripit, chiar
și pe Toma cel necredincios, chiar și pe Iuda cel iubitor de bani. Da, El i-a iubit chiar și pe
vrăjmașii Săi. Când era pe cruce, S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac“. Da,
Domnul Isus a iubit. Toată ființa Lui a fost iubire. De aceea vino la El și ia de la El mereu iubire!
Ce nu ai tu are El.
Să-ți povestesc ceva despre mama ta. De multe ori ea mi-a spus că, înainte de a sosi eu din
vreo călătorie mai lungă și înainte de a veni la gară să mă întâmpine, cerea în rugăciune iubire.
Pot să-ți spun că tot așa fac și eu. Dacă încă nu ne-ai auzit niciodată certându-ne, aceasta se
datorează faptului că suntem adânc încredințați de lipsa noastră de putere de a iubi și de a face
pe altul fericit. Din această pricină cerem mereu Domnului iubire și ne lăsăm dăruiți permanent
cu dragoste din bogăția Lui. El o are în măsură împărătească, nesfârșită. El poate să vă
păzească de cea dintâi ceartă. El poate să vă umple de iubire.
Nu te făli cu iubirea ta! Nu mă îndoiesc deloc că-ți iubești foarte mult soțul, că ești gata să
faci orice și să suferi pentru el, dar, totuși, nu este în aceasta garanția unei căsnicii fericite și
binecuvântate. Crede-mă! Îți spun acest lucru dintr-o lungă experiență. Câte soții nu fac de
parcă ar fi gata să-și dea viața pentru soțul lor, dar nu pot să-și supună dorințele lor voii lui!
Iată de ce îți spun cu multă tărie: Nu aștepta nimic de la tine, ci așteaptă totul de la Domnul!
Dacă aștepți ceva de la tine, în curând va trebui să-ți vezi falimentul, dar dacă aștepți totul de la
Domnul, atunci îți stă la îndemână bogăția Sa. „Râul lui Dumnezeu este plin cu apă“. Vino și ia!
Vino mereu! Vino în fiecare zi! Atunci vei putea spune ca apostolul Ioan: „ ...noi toți am primit
din plinătatea Lui, și har peste har“.
Acest lucru este pentru mine atât de important, încât aș vrea să-l fac important și pentru tine,
deoarece știu bine că pe el se întemeiază fericirea căsniciei. Aceasta mă face să-ți dau și sfatul
pe care l-am auzit odată de la un predicator bătrân. El zicea: „A iubi înseamnă a privi lucrurile
din punctul de vedere al celuilalt“. Acest cuvânt este foarte limpede și poate să-ți fie de foarte
mare ajutor. De unde vine lipsa de iubire în atâtea căsnicii? Din faptul că n-au învățat să
privească lucrurile din punctul de vedere al celuilalt. Fiecare privește lucrurile numai din punctul
său de vedere.
Vreau să-ți explic la ce mă refer. Să presupunem că soțul tău vine odată acasă, după ce a
avut o mare neplăcere la serviciu. Grijile acelea pun stăpânire pe el, încât nu poate să scape de
ele nici măcar când a deschis ușa și a intrat în casă. Este îngândurat și nu te salută cu dragoste
ca întotdeauna. Acum totul atârnă de tine: dacă tu privești lucrurile din punctul lui de vedere sau
nu.
Să presupunem că nu privești lucrurile din punctul lui de vedere, ci din punctul tău de
vedere. Atunci îți zici în inima ta: „Ce o fi având azi? Doar nu i-am făcut nici un rău. Mă
străduiesc, mă obosesc toată ziua pentru el și acum, iată-l, ce față are!“ Te îmbufnezi și taci.
Aștepți ceva pentru tine: atenție, iubire, bunătate; și, pentru că nu ți se dau, ți-ai pierdut buna
dispoziție.
Să ne închipuim însă celălalt caz: ca și înainte, sfatul meu este să știi că a iubi înseamnă a
privi lucrurile din punctul de vedere al celuilalt. Atunci îți zici: „Ah, soțul meu a avut astăzi
neplăceri la serviciu; i s-a întâmplat ceva grav. De aceea trebuie să fiu deosebit de iubitoare și
de bună“. Dacă te porți așa, atunci vei avea o seară frumoasă, binecuvântată. Soțul îți va spune
despre ce este vorba, își va ușura astfel inima și după aceea va zice: „Ce colț de rai este o
căsnicie dorită de Dumnezeu. Cât de minunat este când poți sta de vorbă unul cu altul și să te
unești în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Îți mulțumesc pentru iubirea și pentru ajutorul ce mi-l
dai“. Cât de repede sunt alungați, într-un astfel de caz, norii negri care stăteau pe cerul
căsniciei!
Dacă însă nu judeci lucrurile din punctul de vedere al celuilalt, dacă te superi și te amărăști,
atunci pui în joc fericirea căsniciei tale. De aceea învață că a iubi înseamnă a privi lucrurile din
punctul de vedere al celuilalt.
Pe lângă aceasta, cred că tu nu vei face niciodată ceva ce nu trebuie să știe soțul tău.
Desigur, nu mă refer la surprizele pe care i le vei face din când în când. Încolo, peste tot în
căsnicie, regula este: să nu faci niciodată ceva pe ascuns! Nu face nici un lucru pe care nu ai
dori să-l afle soțul tău.
Soțul și soția alcătuiesc o unitate dumnezeiască. Nimeni nu trebuie să se pună între ei, nici
chiar tatăl, mama sau sora. El să știe tot ce faci. Fii încredințată că dacă faci ceva pe ascuns,
vrăjmașul va descoperi acel lucru și va ruina încrederea soțului tău în tine. Deci, nici un secret!
Nu vorbi niciodată cu o prietenă, nici chiar cu sora ta sau cu oricine altcineva lucruri pe care
soțul tău nu trebuie să le știe sau lucruri care i-ar produce durere dacă le-ar cunoaște.
Câte căsătorii nu s-au distrus prin faptul că soțul s-a destăinuit unei „prietene“ sau soția s-a
încrezut într-un „prieten“. Nu ai nevoie de nici un alt prieten decât de soțul tău. El îți este soțul
dat de Dumnezeu, și acesta înseamnă de fapt mai mult decât un prieten. Ferește-te de orice
altă prietenie! Există astăzi așa de multe căsnicii în trei, în care prietenul soțului sau prietena
soției stau între cei doi. Cât necaz produce acest lucru!
Ia seama și la prietenele pe care le ai din vremea când erai necăsătorită! În cercul
prietenelor de altădată, cu ușurință se poate spune o vorbă pe care după aceea ai dori să nu o
fi spus. Dacă vrei să te destăinui, atunci vorbește cu soțul tău.
Dacă vreodată se va ivi vreo neînțelegere între tine și soțul tău, atunci îți spun nu o dată, ci
de zece ori: să nu spui la nimeni despre acest lucru. Nu te lăsa influențată de vreo supărare
trecătoare ca să zici ceva rău despre soțul tău. Supărarea trece repede. Dacă însă ai spus-o
altuia, atunci o gură spune către alta: „Fericirea lor este cam zdruncinată“. Și în cele din urmă,
lucrul ajunge iarăși la tine, desigur denaturat. Atunci vei observa ce ai făcut și câtă dezonoare ai
adus soțului tău în fața oamenilor. De aceea să nu spui niciodată nici o vorbă rea despre el!
Niciodată, nimănui!
Și mai întâi de toate, nici o vorbă din viața voastră intimă! Acesta este un loc sfânt între tine
și el. Acolo aveți de-a face numai cu Dumnezeu! În intimitatea voastră nu trebuie să privească
nici un ochi curios, de partea aceea nu trebuie să se atingă nici o mână omenească. Nu uita
niciodată că soția și soțul aparțin unul altuia și alcătuiesc o unitate. Dacă nu vrei să se
vorbească despre tine tot felul de lucruri, atunci cu atât mai mult să nu faci tu lucrul acesta cu
privire la soțul tău. Să se adeverească în viața voastră cuvântul Scripturii: dragostea acoperă.
Vorbind rău despre el, sapi între voi o prăpastie care după aceea nu se mai poate acoperi,
fiindcă este prea întinsă și prea adâncă, și astfel nu veți mai fi una. Îți atrag atenția, copil iubit,
asupra acestui lucru, fiindcă unii și-au pierdut fericirea vieții lor din pricină că nu s-au ferit de
vorbirea ușuratică și ascunsă.
Poți să-ți închipui că eu am vorbit-o vreodată de rău pe mama ta? Nu-i așa, un astfel de
lucru nici nu-ți trece prin minte? Tot așa trebuie să fie și cu voi. Mă doare mult când aud pe câte
o soție vorbindu-l de rău pe soțul ei sau vreun soț vorbind-o de rău pe soția lui. Ce tristă trebuie
să fie starea unor astfel de căsnicii, în care soții vorbesc altora despre lucruri care nu-i privesc
decât pe ei, soț și soție, și de care răspund numai în fața lui Dumnezeu!
Așadar, să-ți rămână în minte sfatul meu: să nu ai secrete față de soțul tău și să nu spui
niciodată o vorbă rea despre el! Auzi? Niciodată!
Încă un sfat părintesc, foarte serios și foarte însemnat cu privire la viața voastră conjugală.
Precum toată viața trebuie pusă sub călăuzirea Duhului Sfânt, tot așa și viața conjugală trebuie
pusă sub călăuzirea și disciplina Duhului Sfânt. În privința aceasta am auzit odată o vorbă de la un binecuvântat vestitor al Cuvântului, generalul von Viebahn: „Copiii lui Dumnezeu concep
copiii lor cu rugăciune!“ Cu acest cuvânt este spus totul. Exprimă clar că pe terenul vieții
conjugale nu trebuie să se îngăduie totul pentru a-ți satisface poftele. Și acest domeniu trebuie
pus sub disciplina Duhului.
În 1 Corinteni 7. 3-5, apostolul Pavel scrie: „Soțul să-i dea soției ce îi datorează și, tot astfel, și
soția, soțului. Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul; de asemenea, nici soțul nu este stăpân
peste trupul lui, ci soția. Nu vă lipsiți unul de altul decât, poate, prin înțelegere, pentru un timp, ca
să vă dedicați rugăciunii; și fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească satan, din cauza
neînfrânării voastre“.
Da, copiii lui Dumnezeu concep copiii lor cu rugăciune! Știu foarte bine că nu aceasta este
regula. Știu din experiențele mele că cei mai mulți spun: „Aceasta nu se poate și aceasta nu se
face!“ Dar cât de frumos este când cineva poate să spună despre fiecare copil al său: „A fost
cerut și primit de la Domnul“.
Dar pe de altă parte, cât de trist este când în familiile credincioșilor se aude spunându-se:
„Iarăși un copil! Ar putea să fie de ajuns cu binecuvântarea Lui!“ Ce stări triste domnesc în
multe, ah, aș putea spune, în cele mai multe căsnicii ale credincioșilor! De ce? Pentru că
această parte din viața lor nu o pun sub disciplina Duhului lui Dumnezeu. Trăiesc după firea
pământească, nu după Duh. Și totuși se numesc credincioși, predică probabil chiar Evanghelia,
dar sunt oameni firești! Dacă în general în viață se spune că dragostea nu pune condiții, că
dragostea adevărată se pune la dispoziția celuilalt, atunci aceasta are valabilitate în mod deosebit
în acest domeniu.
Puneți și acest ținut sfânt sub călăuzirea Domnului, pentru că este, într-adevăr, un ținut
sfânt! Este cel mai sfânt lucru într-o legătură de căsnicie. Ce lucru nobil este acesta: noi
oamenii dăm viața celor ce au suflete nemuritoare, care sunt chemați să fie copii ai lui
Dumnezeu și moștenitori ai slavei veșnice! Și tocmai pentru că acest ținut este așa de măreț și
de sfânt, diavolul își întinde așa de mult stăpânirea asupra lui. Trebuie să-l punem deci sub
stăpânirea lui Dumnezeu, să-l închinăm lui Dumnezeu. Și peste viața conjugală trebuie să stea
scris: „Sfânt Domnului!“
Mai mult nu doresc să spun acum. Dar dacă urmezi întocmai acest cuvânt, ai în el o
îndrumare pentru toată viața ta de căsnicie și ea va fi și va rămâne o căsnicie sfântă, plăcută lui
Dumnezeu, peste care se va odihni binecuvântarea lui Dumnezeu, cum stă scris în Psalmii 127
și 128.
Ca încheiere, am încă un sfat și o dorință, copila mea! Trebuie să ne despărțim. Ora
aceasta, pe care am pus-o deoparte pentru această stare de vorbă, a trecut așa de repede. Nu
veți face o călătorie de nuntă. Împrejurările momentane nu vă îngăduie acest lucru. Totuși:

Împarte întreaga călătorie de nuntă pe parcursul întregii vieți!
Ce înseamnă aceasta? Îți voi spune din viața mea și a mamei tale. Nici noi n-am făcut la
rândul nostru o călătorie de nuntă, dar noi am împărțit-o pe parcursul întregii vieți. Noi suntem
mereu în călătorie de nuntă. După munca obositoare timp de săptămâni de zile, ne punem
deoparte o zi și facem din ea o zi de călătorie de nuntă. Acestea sunt zilele noastre alese, zile
pe care mama ta le notează cu scumpătate într-un caiet. Mergem singuri o zi în pădure sau pe
munte. Acolo ne așezăm pe iarba verde și citim Cuvântul lui Dumnezeu și ne rugăm împreună.
Acolo stăm de vorbă despre toate întrebările din timp și din veșnicie. Acolo ne facem timp să
fim unul pentru altul. Arborii foșnesc duios, păsările cântă frumos. Seara ne întoarcem acasă
îmbogățiți cu o amintire frumoasă și binecuvântată. Sau mergem undeva cu trenul, nu foarte
departe. Sau mergem iarna prin zăpadă. Atunci ne plimbăm prin pădure, apoi mergem într-o
cofetărie și bem o cafea. Numai noi doi, în liniște. Acestea sunt zile frumoase. Nu le uităm. Ele
fac ca viața să-și păstreze parfumul ei. Altfel te îneci în lucru și te sufoci în treburi.
Așa trebuie să faceți și voi. Din când în când să vă faceți câte o zi liberă din cele de lucru și
să fiți în totală liniște pentru voi înșivă, fără ocupație și fără oameni. Este nevoie de acest lucru.
Mergeți în pădure, mergeți în singurătate și stați acolo o zi întreagă, în bucurie tăcută ca niște
copii. Vă spun că așa își păstrează viața parfumul și frăgezimea ei și nu te afunzi în treburile
vieții de toate zilele.
Există niște versuri frumoase de Gellert, foarte prețioase pentru mine; ți le scriu aici la sfârșit.
Se merită să le înveți pe de rost:
O căsnicie este atunci fericită
când unul se acomodează cu celălalt,
când unul iubește și se teme de celălalt.
El nu poruncește, ea nu se apleacă
și amândoi sunt precauți
de parcă acum vor să se cunune.
În aceste versuri prețioase se ascunde multă înțelepciune și mult adevăr, și anume în
ultimele două rânduri. Dar asupra lor nu mai am ce să spun. Sunt destule sfaturile și îndrumările
care ți le-am dat. Lucrul principal este:
Te încredințez în seama lui Dumnezeu și a harului Său. El, care a făcut din tine un copil al
Său, care te-a crescut și te-a adus până în clipa aceasta când începi să trăiești cu soțul tău, va
veghea și mai departe asupra căilor tale și te va binecuvânta. El este credincios și va face acest
lucru. Mergi cu Dumnezeu, fiica mea! Dumnezeu să te binecuvânteze, copilul meu iubit, da, El
să te binecuvânteze!

II. Ce spune o mamă fiului ei în ziua nunții
Scumpul meu fiu, astăzi a sosit ziua la care ai visat mult, zi în care vrei să-ți duci acasă soția
și să-ți întemeiezi căminul. În această zi însemnată aș vrea să stau câteva clipe de vorbă cu
tine, să te privesc adânc în ochi și să-ți spun ce mă mișcă pe mine, mama ta, în ziua nunții tale.
Ziua de astăzi îți va dărui multe lucruri bune și plăcute, fiul meu! Ani de zile ai dus o viață
mai mult sau mai puțin singuratică. De la anii de școală și în tot timpul studiilor tale, apoi prima
perioadă de după angajarea ta și până acum, ai trăit în singurătate, atât în interior, cât și în
exterior. Pe unde ai locuit, ai avut parte de iubire și de prietenie din partea oamenilor, lucru pe
care n-ai să-l uiți; dar nu era casa ta. Nu îndrăzneai să-ți exprimi nici o dorință. Vacanțele și
concediile pe care le-ai petrecut în casa părintească, erau totdeauna așa de scurte, treceau așa
de repede!
De acum încolo va fi altfel, cu totul altfel. De acum vei avea căminul tău în care vei fi
înconjurat de iubirea soției tale, care va căuta să-ți împlinească dorințele. Ce mare deosebire
față de viața ta de până acum! Acum vei deveni stăpânul casei. De acum vei fi întrebat cum
dorești să fie un lucru sau altul. Acum o vei duce tot atât de bine ca și în casa părintească, nu,
mult mai bine.
Ziua aceasta îți va dărui o mare fericire. Ia-o din mâna lui Dumnezeu cu mulțumire, fiul meu
iubit! Mă bucur mult că ai ajuns cu bine la punctul acesta, că perioada de singurătate a trecut și
că începi viața în doi.
Nu uita însă că această zi înseamnă o jertfă pentru soția ta. Desigur, ea face cu bucurie
pasul de a te urma ca soție în căminul vostru nou întemeiat. Totuși, ce face ea este o jertfă. Ea
își părăsește părinții sub a căror ocrotire a crescut și se desparte de frații ei cu care a trăit
atâtea ceasuri de bucurie. Ea părăsește totodată și casa noastră, în care i-am urat bun venit ca
unei fiice iubite și pe care am îndrăgit-o. Toate acestea țin acum de trecutul ei. Viața i-a fost
până acum aproape fără griji, așa cum este viața tinerilor; de acum încolo, ea începe o viață de
responsabilitate. În comparație cu viața din casa părintească și chiar cu cea din casa noastră,
va fi, cel puțin pentru început, o viață singuratică. De aceea, fiul meu, te rog din inimă:

Să fii delicat față de soția ta!
Să ai față de ea o iubire nobilă, gingașă, pentru ca să-i ușurezi începutul, nu tocmai ușor, și
să o faci fericită cât stă în puterea ta. Gândește-te mereu că lucrul de căpetenie nu este să fii tu
fericit, ci să faci pe altul fericit. Aceasta este calea cea mai sigură și cea mai bună, ca tu însuți
să fii fericit. Te rog să mă crezi!
Știi bine că multe căsnicii nu sunt fericite. Din ce cauză? Cred că din două motive. Primul
este că fiecare se bizuie pe sine și crede că iubirea lui este așa de mare, că îi va ajunge toată viața. Dar nu este așa. Noi nu avem nimic în noi înșine. „Un om nu poate primi nimic, dacă nu-i
este dat din cer“ (Ioan 3.27).
Tu poate îți zici: Părinții mei au avut o mare iubire unul față de altul, care a fost suficientă
pentru ani de zile. Nu, te înșeli; dacă am avut o căsnicie fericită, aceasta din cauză că amândoi
am fost adânc încredințați că în noi înșine nu aveam nimic bun și că nu putem face nimic prin
noi. De aceea ne-am dus mereu înaintea Domnului și i-am cerut să ne dea iubire unul față de
altul. Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. Din acest izvor, care nu seacă niciodată, putem lua
întotdeauna, dacă așteptăm și cerem totul de la El. Cuvântul psalmistului este adevărat:
„Încredințează Domnului calea ta și încrede-te în El; și El va lucra“ (Psalm 37.5). Da, dacă-i
încredințăm calea noastră, dacă ne încredem în El, adică dacă așteptăm și cerem totul de la El,
atunci El va lucra! Așa a lucrat El în viața noastră, a părinților tăi, și astfel nu ați auzit niciodată
un cuvânt rău de la tatăl vostru față de mine, încât s-a putut spune: iată o căsnicie fericită și
binecuvântată de Dumnezeu! Slavă Domnului, așa a fost ani, zeci de ani, și este! Dar aceasta
nu a fost din cauză că noi am fi avut atât de multă iubire unul față de altul, ci numai din cauză
că, dându-ne seama de neputința noastră, ne-am dus mereu înaintea Domnului Isus și L-am
rugat să ne dea iubire unul față de altul, iubire pe care am primit-o mereu din plinătatea Sa.
Faceți și voi la fel, și atunci căsnicia voastră va rămâne păzită prin harul lui Dumnezeu, așa
cum a ocrotit-o El pe a noastră! Se spune că în orice căsnicie sunt zile cu soare și zile cu ploaie.
Dacă prin aceasta vrea să se spună că în căsnicie treci și prin zile bune - de sănătate și de
odihnă - , și prin zile grele - de boală și de greutăți - , atunci sunt de acord, pentru că în orice viață
vin și bucurii, și dureri. Dacă însă prin aceste cuvinte vrea să se spună - și așa sunt interpretate
cuvintele de unii - că în căsnicie trebuie să fie și zile cu soare, adică de bună dispoziție, și zile cu
ploaie, adică de lacrimi, de certuri și de neînțelegeri, atunci eu nu mai sunt de acord cu aceste
cuvinte. Dintr-o fericită experiență știu că Domnul poate să păzească de astfel de „căderi“. Nu,
căsnicia nu este un câmp cu cartofi care are nevoie și de soare, și de ploaie. Totuși, numai prin
har poate fi păstrată. De aceea îți spun: nu aștepta nimic de la tine și de la marea ta iubire, nu
aștepta nici de la soția ta, ci așteaptă totul numai de la Domnul. El poate, El are, El vrea și El va
face!
Al doilea motiv pentru care atâtea căsnicii sunt nefericite, este că cei doi au intrat în căsnicie
cu iluzii. În timpul logodnei s-au văzut în general numai în haine de sărbătoare. Când erau
împreună, mirele nu avea alte interese decât pentru mireasa lui. El își îndrepta toate gândurile
către ea și nu se mai gândea și la ocupația lui; iar ea făcea la fel. În zilele când era vizitată, nu
se mai gândea la gătit și la spălat, sau la serviciul ei, ci era numai pentru mirele ei. În căsnicie
este însă cu totul altfel. Soțul merge la serviciul lui. Lipsește de acasă multe ore, iar când vine
acasă, chiar și acolo îl stăpânesc gânduri cu privire la serviciul lui și vrea să vorbească cu soția
sa despre planurile și preocupările lui, despre grijile și temerile lui. Atunci, unele soții se
gândesc: „Ah, el nu mă mai iubește! Mereu îmi vorbește numai de problemele serviciului lui.
Este așa de plictisitor! Mi-am închipuit altfel căsnicia.“
Cum și-a închipuit-o? A gândit că viața de căsnicie ar fi o prelungire a stării de logodnă. Dar
în căsnicie nu este ca în perioada logodnei, deoarece pentru un bărbat meseria este lucrul cel
mai important în viața exterioară. Lucrul acesta nu este bine lămurit pentru unele fete și pentru
unele tinere soții. Un bărbat poate să uite durerea pricinuită de orice pierdere mult mai repede
decât pierderea serviciului lui. Când își pierde serviciul, viața lui nu mai are aproape nici un rost.
De aceea este o dovadă de lipsă de pricepere, când o soție este egoistă și nu înțelege
însemnătatea pe care o are pentru soțul ei serviciul lui, care îi răpește atât timp și îi stăpânește
atât de mult gândurile. Tocmai aceasta este chemarea soției, ca să fie un ajutor pentru soțul ei,
pentru ca el să poată să facă ceva de seamă în meseria lui, și să-l ajute să-și găsească în
aceasta mulțumirea.
Desigur, tot așa de greșit este când soțul nu manifestă nici un interes pentru lucrările soției
lui, lucrări pe care ea trebuie să le facă toată ziua. Aceste lucrări nu sunt ușoare. Să faci mereu
paturile, să ștergi mereu praful, să gătești, să speli, să faci curățenie și să calci sunt lucrări care,
în repetarea lor monotonă, trec peste priceperea bărbatului. Se cade însă să prețuiască aceste
lucrări mici de fiecare zi și să se arate mulțumitor pentru aceste tăcute și mărunte griji. Știi când
tatăl tău, mergând undeva în Danemarca, a auzit cum danezii mulțumesc soțiilor lor pentru
mâncare. El a adus și în casa noastră acest obicei și după fiecare masă spune: „Mulțumesc
pentru mâncarea bună.“ Îți spun că dacă este nevoie de mult timp lângă mașina de gătit, în timp ce bărbatul stă în biroul său răcoros, un astfel de cuvânt de mulțumire și de recunoștință face
mult bine. Este ca o picătură de ulei care unge roțile mașinii, pentru ca acestea să funcționeze
bine, fără să scârțâie.
În căsnicie pot să apară și alte dezamăgiri. În timpul logodnei, fiecare a putut să-și facă
despre celălalt o imagine care nu corespunde tocmai cu realitatea. Fiecare a văzut în celălalt
o ființă ideală, în care nu se găsesc greșeli și slăbiciuni. Iar acum, în traiul lor împreună, unul
vede că celălalt nu este decât un om plin de slăbiciuni. „Nu mi-aș fi putut închipui niciodată că
ai putea să te comporți așa față de mine. Îmi făcusem altă părere despre tine.“ Dacă la aceste
cuvinte se mai adaugă și câteva lacrimi, atunci soțul este scos din sărite și nu este de mirare
că va zice:
- Nu mai umbla cu prostii! Lasă că nici tu nu ești un înger!
- Ah, de nu m-aș fi măritat și aș fi rămas mai bine la mama acasă!
- Dacă-ți place mai bine la mama ta, n-ai decât să pleci la ea. Cine te ține să faci chiar acum
acest lucru?
- Așadar, mă izgonești de acasă? O, ce nenorocită sunt!
În unele case se petrec astfel de scene. Ele pot să primejduiască foarte mult fericirea
căsniciei, ba chiar să o nimicească. Care este cauza? Fiecare și-a făcut o idee greșită despre
celălalt, și-a închipuit că are de-a face cu o ființă ideală, care de fapt nu există.
Dumnezeu să te ferească și pe tine și pe soția ta de astfel de dezamăgiri! Oricât de drăguță
este soția ta, totuși ea nu este decât un om, tot așa cum ești și tu. Voi ați crescut în împrejurări
deosebite, așa că viețuirea voastră acum împreună nu va fi un lucru de la sine înțeles sau un
lucru ușor, ci unul care trebuie învățat. De aceea este bine să nu intrați în căsnicie cu idei
greșite, ci cu rugăciune, pentru ca Domnul să vă dea în fiecare zi lucrurile de care aveți
trebuință.
Privind la începutul pe care îl faci în viața ta, îți zic: Fii delicat cu soția ta! Și aceasta nu
numai acum la început, ci în toată viața voastră.
Chiar și celei mai bune gospodine i se întâmplă câteodată să nu-i reușească o mâncare.
Într-o clipă nepotrivită a venit vecina, sau factorul poștal, sau altcineva. Acest minut sau aceste
minute au fost suficiente ca să se ardă mâncarea. Îi vine tare greu unei soții tinere când i se
întâmplă așa ceva. Problema nu este chiar așa de gravă, dacă soțul înțelege problema din
punctul de vedere al soției. Atunci el nu o va mustra, ci mai degrabă o va consola. Sunt însă
destui soți care, în astfel de cazuri, se poartă în așa fel ca și cum soția ar fi făcut aceasta numai
din răutate. „De ce nu ești atentă? Cine poate să mănânce o astfel de mâncare?“ Lacrimile,
care de mai înainte stăteau gata să pornească din pricină că s-a ars mâncarea, încep acum să
curgă fără să poată fi oprite.
Ei bine, dacă și la voi se va întâmpla așa ceva, atunci adu-ți aminte de tatăl tău care în astfel
de cazuri zicea: „Mâncarea este gustoasă! Te rog să-mi mai dai.“ Ai să vezi cât are să-ți fie de
recunoscătoare soția ta, dacă într-un astfel de caz vei fi blând și îngăduitor!
Ferește-te ca nu cumva să verse lacrimi din pricină că tu te porți neprietenos și neîngăduitor
față de ea! Dacă varsă lacrimi, atunci ele să fie lacrimi de bucurie, de recunoștință și de fericire
că a găsit în tine un sprijin. Dumnezeu să te ajute, scumpul meu fiu, ca soția ta să verse numai
astfel de lacrimi! Nu uita că pentru ea tu ții loc de tată și de mamă, de frate și de soră, de patrie
și de casă părintească. Aceasta este o mare datorie și înseamnă o mare răspundere.
Dumnezeu să te ajute să o împlinești cu bucurie!
Dă-i voie să aibă și ea prietenele ei și nu fi gelos când se întâlnește cu o cunoștință. Gelozia
este o patimă care caută cu râvnă ceea ce produce suferință! Nimic nu este așa de vătămător
ca gelozia. Ea face în inimi tăieturi adânci, care se vindecă greu. Omul se simte disprețuit, când
din gelozie i se fac mustrări. Se va întâmpla, desigur, ca soția ta să stea vreodată de vorbă cu
un bărbat; atunci ferește-te ca nu cumva să ți se strecoare în suflet un gând de gelozie sau un
cuvânt de gelozie! Aceasta ar putea să aducă pagube neînchipuit de mari. Nici ție nu ți-ar veni
deloc bine când cineva ți-ar face o astfel de mustrare. Ferește-te deci de această otravă care a
distrus atâtea căsnicii fericite!
Nu fi gelos nici pe părinții soției tale! Nu te supăra când scrie părinților ei sau când își arată
dorința de a-i vizita. Dimpotrivă, bucură-te de acest lucru, căci binecuvântarea lui Dumnezeu
vine peste copiii care își iubesc și își cinstesc părinții. Este un lucru așa de trist că unii gineri fac
glume proaste pe seama soacrelor lor. Nu mai este nevoie să-ți spun că un credincios nu ia parte la astfel de vorbiri rele, pentru că ceea ce spune Scriptura despre iubirea de părinți se
aplică și la iubirea de socrii. De aceea ferește-te de a fi gelos pe socrii tăi, ba mai degrabă
poftește-i pe la voi și bucură-te când vin să vă vadă!
Fii deci delicat față de soția ta! Apostolul Petru numește femeia „un vas mai slab“. Nu uita
aceasta! Ție îți place foarte mult să mergi pe jos. Lucrul acesta l-ar face și soția ta, dar puterile
ei nu sunt ca ale tale. Nu o face deci să obosească prea mult! Nu cere prea mult de la ea!
Poate că ea nu-ți va spune nimic în privința aceasta. Nu se va plânge că ceea ce îi ceri trece
peste puterile ei, dar asta va fi cu atât mai rău. Ea se va încorda până nu va mai putea, până va
cădea. Să nu ajungeți acolo! Fii deci delicat cu ea!
Dacă se va ivi vreodată vreo neînțelegere între voi, atunci, te rog, să faci două lucruri: în
primul rând, „să nu apună soarele peste mânia voastră“! Acest sfat biblic este de cea mai mare
însemnătate pentru căsnicie. Dacă s-a ivit ceva între voi, să nu intrați în noapte cu acel ceva.
Dacă nu faceți așa, răul se va adânci și poate să aducă o lungă și dureroasă înstrăinare. Dacă
însă înainte de a începe noaptea căutați împreună fața lui Dumnezeu în rugăciune, atunci
neînțelegerea va dispărea ca ceața din fața soarelui, căci în prezența Domnului nu poate să
rămână nici o neînțelegere. Soarele neprihănirii alungă orice nor.
În al doilea rând, să nu spui niciodată nici o vorbă rea față de nimeni despre soția ta! S-ar
putea ca ea să-ți dea vreodată motiv de nemulțumire, dar acest lucru să rămână ascuns. Să nu
vorbești nimănui despre acest lucru! Dacă faci acest lucru, căsnicia ta își va pierde farmecul.
Între tine și soția ta să nu fie nimeni. Este o jale când o soție se plânge cuiva de soțul ei sau
când soțul vorbește de rău pe soția lui, chiar dacă face acest lucru față de prietenul său.
Poți să-ți închipui că tatăl tău a vorbit vreodată ceva rău despre mine sau eu despre el? Nu-i
așa că nici prin gând nu-ți trece așa ceva? Ei bine, așa să fie și în căsnicia voastră! Niciodată,
nici un cuvânt rău despre soția ta față de nimeni! Ai ceva de care să te plângi? Spune-i lui
Dumnezeu și nu omului!

Fii un adevărat stăpân al casei tale!
În această privință să te ferești de două primejdii: să nu fi nici pașă, dar nici sub papuc! Este
atât de urât când cineva se poartă ca un pașă dând mereu porunci. Să nu faci așa! Dar să nu fi
nici sub papuc, obligat să împlinești orice dorință, chiar și atunci când nu este corectă! Soțul
care este sub papuc este omul de care râd toți și fac glume pe seama lui.
Calea de mijloc o arată Biblia. Soțul nu trebuie să stăpânească asupra soției, ci trebuie să
stăpânească împreună cu soția asupra nevoilor mari și mici ale vieții. Dacă el este regele, ea
este regina, dar niciodată sclava sa. Lasă-te condus de iubirea gingașă, pe care ți-o recomand
din inimă!
De azi înainte vei prelua asupra ta grija pentru soția ta în ce privește viața ei pământească.
În aceasta se cade să fii credincios și să nu cauți folosul tău. Soția ta nu trebuie să se plângă
niciodată că pentru ea nu ai timp. Dedică-i ei serile și duminicile!
Ce frumos când seara veți sta împreună, când ea va lucra un lucru de mână, iar tu îi vei citi
ceva! Astfel de seri dau și păstrează căsniciei farmecul ei de la început. Câte astfel de seri am
savurat eu, când tatăl tău mi-a citit dintr-o carte bună!
Așadar, dedică-i ei serile tale libere! Gândește-te cât de singură este ea când lipsești tu de
acasă! Atunci are să ți se pară ca de la sine înțeles să rămâi seara cu soția ta și să contribui,
printr-o adevărată părtășie de simțăminte, ca serile să-i fie frumoase.
Dedică-i ei și duminicile! După ce veți lua parte la adorarea Domnului Isus și la adunarea de
vestire a Cuvântului Său, mergeți împreună la plimbare pe câmp sau prin pădure! Arată-i
frumusețile ținutului, toate locurile pe care le cunoști și-ți plac! Ce plăcută amintire va fi toată
săptămâna, buchetul de flori pe care l-ați cules pe drum! Câte bucurii de acestea nu sunt?
Priviți viața și din aspectul ei frumos!
Să nu socotești acesta ca un lucru secundar! Nu este așa! Omul poate să-și facă viața
plictisitoare și urâtă, dar poate să și-o facă și frumoasă și interesantă, fără cheltuială. Totul
depinde de atenție și amabilitate reciprocă.
Să-ți mai dau și alte sfaturi pentru viața exterioară? Da? Atunci ia de la mama ta și sfatul
acesta: dedică-i soției tale și prânzul! Cunosc bărbați care la masă stau cu nasul în ziar. Ceea
ce se petrece în lumea largă le este mai important decât ceea ce se petrece în lumea mică a casei lor. Poate că ai auzit expresia: „Casa mea este lumea mea“. Dacă acest lucru este
adevărat, atunci se cade să lași la o parte ziarul când stai la masă. Se găsește altcândva timp și
pentru ziar. Dacă nu a fost cu putință să-l citești mai devreme, seara poți să găsești puțin timp și
pentru asta. Atunci, citește nu numai pentru tine, ci și soției tale. Îmi făgăduiești că n-ai să citești
ziarul la masă? Dacă cineva s-a obișnuit să citească ziarul la masă, îi vine greu să se dezvețe
de acest obicei. Când omul necăsătorit citește ziarul la masă, îl mai înțelegi, dar cel căsătorit să
nu facă așa niciodată.
În general, ia seama și la îmbrăcămintea ta! Aștepți ca soția ta să vină la masă curat
îmbrăcată. Obișnuiește să nu vii murdar, nearanjat la masă! Dacă în ocupația ta ai avut vreo
supărare, încearcă să n-o aduci cu tine acasă. Privește mai întâi spre Domnul, pentru ca El să
împrăștie norii! Dar dacă totuși îți stă pe inimă, atunci să nu taci, deoarece altfel soția ta își va
spune: „Ce-o fi având azi? Doar nu i-am făcut nici un rău“, ci spune-i deschis pricina nemulțumirii
tale, pentru ca să puteți căuta amândoi fața Domnului! Avem scumpa Sa făgăduință că dacă doi
se învoiesc să ceară un lucru, le va fi dat.
Cu aceasta am ajuns la punctul care pentru mine este foarte important. Astăzi, inima îmi
este așa de plină. Aș vrea să-ți mai spun unele lucruri, fiindcă inima mea de mamă dorește atât
de mult ca tu să fii foarte, foarte fericit. Aș vrea să-ți iau pietrele din cale. Iată ce vreau să-ți mai
spun:

Fii un adevărat preot în casa ta!
Nu numai de pâinea zilnică și pământească trebuie să îngrijești, ci și de pâinea vieții. De la
început să faci rânduială creștină în casa ta! Gândește-te la cuvintele Scripturii: „Cuvântul lui
Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându-vă și îndemnându-vă unii
pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu
în har“ (Coloseni 3.16).
Citește la masă Biblia sau o carte care lămurește Cuvântul lui Dumnezeu! Citește calendarul
cum ai învățat de mic copil! Apoi pune înaintea Domnului tot ce aduce cu sine ziua aceea, tot ce
te privește pe tine și pe ai tăi! Nu trebuie să citești Biblia numai la masă, ci și personal, precum
și împreună cu soția ta. Această citire și rugăciune împreună unește sufletele. Aceasta o știi
bine și nu mai este nevoie să ți-o spun, deoarece de ani de zile obișnuiești să faci așa.
Adu-ți mereu aminte de bunul sfat de a citi Biblia punându-ți întrebări! Știi că sunt două
moduri de a citi Biblia: unul roditor și altul neroditor. Cel mai răspândit mod este să i se citească
lui Dumnezeu un capitol. Dar din acest mod de citire nu rezultă mare folos. Dacă după aceea
omul ar fi întrebat ce i-a rămas din ce a citit, abia de ar putea să răspundă. În cazul acestui mod
de a citi Biblia, omul ia în mână Biblia și Dumnezeu este Acela care ascultă.
Este însă un alt mod de a citi Biblia, și anume ca după fiecare verset să te întrebi: Am eu
acest lucru? Știu eu asta? Sunt eu așa? Dacă este citită Biblia în acest mod, atunci ea începe
să ne privească cu ochi întrebători sau chiar să ne mustre: Nu știi încă lucrul acesta? Încă nu ai
lucrul acesta? Acum, Domnul ia în mână Cartea, iar noi suntem cei care ascultăm. După aceea
putem să spunem în rugăciune: „Ah, Doamne, cât de mult se potrivește Cuvântul Tău la mine și
cât de rău îmi pare de lucrul cutare! Unde m-aș putea duce, dacă nu aș știi de îndurarea și de
iertarea Ta! Ah, Doamne, și aceasta o pot primi din mâna Ta plină de dragoste! O, cât Îți
mulțumesc pentru aceasta!“ În modul acesta se naște o binecuvântată stare de vorbă cu
Domnul. Din acest fel de a citi Biblia rezultă multă binecuvântare.
Aproape era să uit. Apostolul nu vorbește numai să avem din belșug Cuvântul lui Hristos în
noi, ci să și cântăm. Este bine ca la citirile voastre să adăugați și cântări creștinești. Cântarea
spirituală înalță inimile și le face primitoare pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Cântarea spirituală
este și o bună mărturie pentru cei din jurul nostru. Câți oameni trăiesc fără nici o legătură cu
Dumnezeu! O cântare creștinească ce răsună într-o casă este o bătaie a lui Dumnezeu la ușa
inimii oamenilor. Poate cineva, auzind o cântare, își va spune: „Ei sunt fericiți. Iată ce mare folos
au ei din credința lor, pe când noi suntem așa de amărâți! E bine să fii credincios ca ei“.
De viața de căsnicie ține și mersul la adunare. Acest lucru îl știi bine. Cartea Faptele
Apostolilor vorbește lămurit de patru stâlpi: învățătura apostolilor, legătura frățească, frângerea
pâinii și rugăciuni. Duminica și toată săptămâna capătă cu totul altă înfățișare, dacă ai primit prin
Cuvântul lui Dumnezeu putere nouă și curaj nou pentru cele ce ai de făcut. Folosiți de asemenea orice prilej ca să mergeți la orele de părtășie din adunare! Se știe că legătura
frățească este și ea un ajutor important. Cât de înviorat și întărit este cineva, când cugetă
împreună cu copiii lui Dumnezeu asupra Cuvântului lui Dumnezeu! De aceea frecventează cu
fidelitate adunarea! Numai vreun motiv bine întemeiat să vă oprească să nu mergeți la adunare.
Proorocul Osea spunea: „De aceea i-am cioplit prin proroci“. Aceasta este marea
binecuvântare a Cuvântului care ni se vestește: el ne cioplește (sculptează), dă la o parte
așchiile vieții îndărătnice. Toți avem colțuri și muchii care trebuie înlăturate. Unul se supără așa
de ușor, altul este sensibil la orice vorbă, altul are multe toane. Prin astfel de lucruri, care nu-i
plac lui Dumnezeu, ne facem și nouă, și altora viața grea. De aceea trebuie înlăturate. Acest
lucru vrea să-l facă Domnul prin Cuvântul lui Dumnezeu citit sau vestit în adunare.
De aceea lasă-te cioplit! Nu păstra ramuri ale unei vieți îndărătnice! Poate cineva ți-a făcut
cândva un rău și acum eul tău spune: „Nu mai vreau să am de-a face cu acela!“ Dar Cuvântul lui
Dumnezeu spune: „Iertați-vă unii pe alții, cum v-a iertat Dumnezeu în Hristos.“ Deci nu ține astfel
de ramuri, ci lasă-le de bunăvoie să fie cioplite și spune: „Am nevoie, Doamne, să fiu cioplit;
cioplește mai departe!“
Ia seama ca oricine intră în casa voastră să vadă că a intrat într-o casă de adevărați creștini!
Lucrul acesta nu trebuie să se vadă numai din tablourile cu versete de pe pereți, nu numai din
rugăciunea de la masă, ci lucrul acesta trebuie să se vadă din toată purtarea voastră. Apostolul
Pavel vorbește despre roada Duhului și spune că ea este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea,
îndelunga-răbdare, bunătatea, credincioșia, blândețea, înfrânarea. O, de s-ar arăta acestă roadă
în viața și în casa voastră, pentru ca oamenii care vin și ies din casa voastră să rămână cu
impresia că este bine să fii credincios, trezind în ei dorința de a deveni și ei ca voi!
Cu deosebită luare-aminte se cade să fiți când aveți oaspeți la masă. Feriți-vă să vorbiți
despre alții! Se face mult rău prin aceasta! Am citit undeva o vorbă: „Îmi este binevenit numai
acela care nu vorbește despre alții“. Iată o lozincă bună! Să nu așteptăm acest lucru de la alții,
ci să-l facem noi mai întâi!
Fiindcă am ajuns să vorbesc de lucruri mai mărunte, voi adăuga încă un sfat. Dă-i soției bani
pentru gospodărie nu în rate mici, ci lunar! Faceți-vă socoteala cam cât cheltuiți pe lună pentru
gospodărie și după aceea, dacă se poate, dă-i bani o dată pentru o lună! Unii soți nu fac așa. Ei
dau soțiilor lor numai câțiva bani. Dar acești bani se cheltuiesc repede și soția trebuie să ceară
din nou. „Iar bani? Doar ieri ți-am dat ceva“. Astfel de cerșiri de bani dau naștere la neînțelegeri.
De aceea să nu dai soției tale bani puțin câte puțin, ci, dacă se poate, pentru o lună. Pe soția ta
o sfătuiesc să însemneze într-un caiet tot ce cheltuiește, pentru ca să poată da întotdeauna
socoteală de modul în care a cheltuit banii.
Unele cheltuieli nu se pot micșora, ca de exemplu chiria sau impozitele; la altele însă, ca
cele pentru haine, mâncare, se pot face unele economii, dacă te întinzi cât este plapuma. Dar
să nu faceți datorii! Vorba aceea: „Când datoriile mănâncă cu tine din farfurie, atunci răi musafiri
ai“; aceștia îți vor face viața neplăcută. Să nu fi dator nimănui! Să nu ai nici o factură neachitată!
Meseriașii și negustorii au nevoie de banii lor. Dacă n-aveți bani să faceți un lucru sau altul,
atunci mai așteptați. Dar să nu faceți datorii! Nu luați nimic pe datorie! Altfel, ajungeți în greutăți
când vor veni cheltuieli neprevăzute care fac cu neputință achitarea datoriilor. Câtă vreme
marfa nu este pe deplin achitată, ea este a negustorului.
Tot așa, când faceți o călătorie! Socotiți întâi dacă aveți cu ce să o faceți. Dacă nu aveți
destui bani, rămâneți acasă. Nimeni nu călătorește ca să facă economii. Însă când călătoriți, nu
vă enervați pentru fiecare ban pe care trebuie să-l cheltuiți. Aceasta strică toată bucuria
călătoriei. Dacă v-ați hotărât să mergeți undeva, să nu faceți economie de unde nu trebuie.
Dacă drumul costă mult, merită să se adauge plata pentru intrarea la un muzeu sau altceva
interesant de văzut.
Aș vrea să-ți atrag luarea-aminte asupra binecuvântării ce rezultă din a da pentru Domnul. Știu
că și până acum ai făcut acest lucru, dar ai fost necăsătorit și n-ai avut cheltuieli mari. Ți-a fost
oarecum ușor. Dacă dai Domnului o parte din venitul tău, aceasta este o cale de a fi binecuvântat.
Lucrul acesta l-am probat de ani de zile. Vei experimenta ceea ce scrie în Maleahi 3.10: „Aduceți
toată zeciuiala în casa visteriei, ca să fie hrană în Casa Mea; și puneți-Mă la încercare acum prin
aceasta, zice Domnul oștirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerurilor și nu voi turna peste
voi o binecuvântare până nu va mai fi loc pentru ea“.
Dar acum, la sfârșit, trebuie să-ți mai spun ceva important. Permite-mi ca mamă să-ți spun
un cuvânt deschis despre viața conjugală, în sensul deosebit al cuvântului. În acest punct
falimentează multe căsnicii. Părtășia intimă dintre soț și soție este o sărbătoare, iar sărbătorile
nu se sărbătoresc toată ziua! Acest domeniu al vieții conjugale se reglementează cel mai bine,
mi se pare mie, când se află sub legea împărătească a dragostei. Aceasta înseamnă să ții cont
de celălalt. Îmbrățișarea intimă din căsnicie trebuie să se facă numai când ambele părți o
doresc. Câteodată soțul își cere „dreptul său“ când soția nu vrea. Aceasta este o greșeală față
de dragoste. Pune acest domeniu de la început sub legea dragostei! Dacă întreaga viață
trebuie să fie sub disciplina Duhului Sfânt, atunci în mod deosebit acest domeniu al vieții
conjugale.
La o conferință, generalul von Viebahn a spus: „Copiii lui Dumnezeu concep copiii lor cu
rugăciune!“ Acest cuvânt dă lumină pentru tot domeniul. Nu în amețeala simțurilor, ci în
prezența lui Dumnezeu și după cererea binecuvântării, copiii lui Dumnezeu vin împreună pentru
a da naștere unui om. Ce lucrare plină de responsabilitate este aceasta! De aceea se cere să
se lucreze și cu sfințenie, dar și cu teamă în acest domeniu.
De aceea, fiul meu iubit, fii plin de atenție în mod deosebit de la începutul căsniciei voastre!
Se vor abate multe lucruri asupra iubitei tale, așa de multe lucruri neobișnuite, așa că, te rog, fii
drăguț și precaut față de ea! În mod deosebit, ziua nunții aduce așa multă emoție și așa multe
lucruri noi pentru tânăra soție, încât soțul nu trebuie să-și impună dreptul său de soț. Dacă dai
ascultare acestor sfaturi, soția ta îți va fi recunoscătoare.
Mai multe nu vreau să spun despre aceasta. Iar acum mergi cu Dumnezeu, fiul meu iubit!
Vino să ne rugăm încă o dată împreună, pentru ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să
deveniți fericiți unul pentru altul! Apoi du-te la mireasa ta; ea te așteaptă!