29 octombrie 2011

Martiri ai credintei

 
Urmareste videoclipul de mai sus si vei vedea ca niciodata tu nu esti pus in asemenea situatie Ce m-a impresionat cel mai tare a fost faptul ca atunci cand leii erau eliberati din acele custi pt a-si alege fiecare masa, oamenii care erau pe genunchi in arenele romane nu au renuntat la credinta lor. Stiau ca daca ar fi renuntat la Dumnezeu ar fi fost gratiati, stiau ca ar fi putut scapa cu viata daca nu ar fi ales sa Il urmeze pe Dumnezeu pana la moarte. Stau si ma gandesc, oare daca am fi noi pusi in situatia respectiva, cat de usor L-am vinde pe Dumnezeu, spunea un frate intr-o predica, in America s-a facut un sondaj de opinie, au mers oameni pe strada si au intrebat pe trecatori, daca pentru 10 dolari si-ar vinde sufletul, oamenii au spus fara nicio retinere ca l-ar vinde. Ma intreb oare ar mai avea rost sa ne arunce la lei ca sa ne vindem sufletul? Poate, unii dintre noi, ne gandim ca ar iesi mai ieftin sa dea cate 10 dolari la 10 persoane ca sa isi vanda sufletul decat sa cumpere un leu. Poate suna comic dar chiar nu e, e realitate.
Daca acei martiri din vechime nu si-au vandut sufletul pt 10 fiare care ii inconjurau, noi de ce astazi cand suntem pusi sa alegem intre 10 dolari si Dumnezeu, intotdeauna alegem banii si bunurile materiale. Rugaciunea e din ce in ce mai slaba, zilele de post si rugaciune tot mai putine la numar, mergem la Biserica, ascultam ce spune preotul/pastorul, pe urma unii din noi spunem ca tot aceleasi persoane sunt acolo, stii ce e dureros? E dureros faptul ca nu te implici si tu, dar ai curajul sa te ridici la sfarsit de program si sa mergi acasa la fel cum ai venit gol in suflet, ai putea sa mergi si tu in fata sa spui ce ai de spus intregii adunari, nu sa spui altor persoane despre ce crezi tu...stiai ca asta e pacat? Mi-ar place ca intr-o zi sa fie toate Bisericile pline de oameni care merg la Biserica pt a-L lauda pe Dumnezeu, nu pt a vedea defectele altora, nu pt a avea motiv in timpul saptamanii de discutie..."ai vazut pe fratele X cu cine sta de vorba...?" As vrea ca intr-o zi tara noastra sa fie o tara cu frica de Dumnezeu, nu o tara care sa carteasca mereu impotriva presedintelui, impotriva conducerii tarii, impotriva conducerii Bisericilor. Stiai ca daca tu vrei sa faci un bine cuiva de pe strada nu te poate opri nimeni, stiai ca e imposibil ca cineva sa te oblige in vre-un fel sa nu faci un bine...avem timp sa ne uitam la tot felul de lucruri murdare, la certuri intre partide, la certuri intre oamenii alesi in fruntea tarii, pe cand unii din jurul nostru mor de foame. Cu ce ajuta pe cel din conducerea Bisericii/Tarii/Orasului ca tu il vorbesti de rau? Cu nimic, mai degraba ai face bine sa te pui sa te rogi pt el, si pt tine pt ca avem nevoie de intelepciune mai mult decat de o vorba urata spuasa fara rost.