29 octombrie 2011

Martiri ai credintei

 
Urmareste videoclipul de mai sus si vei vedea ca niciodata tu nu esti pus in asemenea situatie Ce m-a impresionat cel mai tare a fost faptul ca atunci cand leii erau eliberati din acele custi pt a-si alege fiecare masa, oamenii care erau pe genunchi in arenele romane nu au renuntat la credinta lor. Stiau ca daca ar fi renuntat la Dumnezeu ar fi fost gratiati, stiau ca ar fi putut scapa cu viata daca nu ar fi ales sa Il urmeze pe Dumnezeu pana la moarte. Stau si ma gandesc, oare daca am fi noi pusi in situatia respectiva, cat de usor L-am vinde pe Dumnezeu, spunea un frate intr-o predica, in America s-a facut un sondaj de opinie, au mers oameni pe strada si au intrebat pe trecatori, daca pentru 10 dolari si-ar vinde sufletul, oamenii au spus fara nicio retinere ca l-ar vinde. Ma intreb oare ar mai avea rost sa ne arunce la lei ca sa ne vindem sufletul? Poate, unii dintre noi, ne gandim ca ar iesi mai ieftin sa dea cate 10 dolari la 10 persoane ca sa isi vanda sufletul decat sa cumpere un leu. Poate suna comic dar chiar nu e, e realitate.
Daca acei martiri din vechime nu si-au vandut sufletul pt 10 fiare care ii inconjurau, noi de ce astazi cand suntem pusi sa alegem intre 10 dolari si Dumnezeu, intotdeauna alegem banii si bunurile materiale. Rugaciunea e din ce in ce mai slaba, zilele de post si rugaciune tot mai putine la numar, mergem la Biserica, ascultam ce spune preotul/pastorul, pe urma unii din noi spunem ca tot aceleasi persoane sunt acolo, stii ce e dureros? E dureros faptul ca nu te implici si tu, dar ai curajul sa te ridici la sfarsit de program si sa mergi acasa la fel cum ai venit gol in suflet, ai putea sa mergi si tu in fata sa spui ce ai de spus intregii adunari, nu sa spui altor persoane despre ce crezi tu...stiai ca asta e pacat? Mi-ar place ca intr-o zi sa fie toate Bisericile pline de oameni care merg la Biserica pt a-L lauda pe Dumnezeu, nu pt a vedea defectele altora, nu pt a avea motiv in timpul saptamanii de discutie..."ai vazut pe fratele X cu cine sta de vorba...?" As vrea ca intr-o zi tara noastra sa fie o tara cu frica de Dumnezeu, nu o tara care sa carteasca mereu impotriva presedintelui, impotriva conducerii tarii, impotriva conducerii Bisericilor. Stiai ca daca tu vrei sa faci un bine cuiva de pe strada nu te poate opri nimeni, stiai ca e imposibil ca cineva sa te oblige in vre-un fel sa nu faci un bine...avem timp sa ne uitam la tot felul de lucruri murdare, la certuri intre partide, la certuri intre oamenii alesi in fruntea tarii, pe cand unii din jurul nostru mor de foame. Cu ce ajuta pe cel din conducerea Bisericii/Tarii/Orasului ca tu il vorbesti de rau? Cu nimic, mai degraba ai face bine sa te pui sa te rogi pt el, si pt tine pt ca avem nevoie de intelepciune mai mult decat de o vorba urata spuasa fara rost.

24 octombrie 2011

Din cer se-aude-o voce

Din cer se-aude-o voce
E vocea lui Isus
Din lumea de pacate
Vrea sa te duca sus.

O, fiu iubit te-ntoarce
De ce mai zabovesti?
Caci Domnul te iubeste
Dar oare, tu-L iubesti?

De multe ori in viata
La usa-a tot batut
In orice dimineata
Speranta a avut,

Ca usa-o vei deschide
Pentru un flamand
Dar mereu o vei inchide
Si-l vei lasa, spunand:

Pleaca de la mine
Nu am nimic sa-ti dau
As vrea sa-ti fac un bine
Dar oare ce sa-ti dau?
Cosmin Frisan - 8 ianuarie 2010

20 octombrie 2011

Este un timp pt toate...

Nu demult citeam undeva niste versuri foarte frumoase, insa ce m-a impresionat cel mai mult erau urmatoarele cuvinte "...este-un timp cand asteptam sa fim tineri - Si un timp cand am mai vrea sa fim tineri..." doua fraze care spun exact contrariul, cand am fost copii abia am asteptat sa fim maturi, sa fim tineri (mai batrani, 20-30-40 de ani)...asa suntem, asa e firea omeneasca, de cate ori ni s-a intamplat sa vrem mai mult, cu toate ca avem destul din punct de vedere al AJUNSULUI, niciodata nu putem sa spunem ca MURIM DE FOAME. Iar celalalt vers se refera la ceea ce se intampla dupa ce ajungem sa fim oameni in toata firea, cand vin responsabilitatile, problemele, greutatile peste noi, de cate ori ti s-a intamplat sa spui: "Doamne ce bine era cand eram copil...!" Ei bine, ajungem sa fim mari, poate prea repede unii, fete de cativa ani care vor sa "copieze" pe mama, pe invatatoare, pe diferite vedete din televiziune. Baieti care deja de la12 ani se cred "CAPUL FAMILIEI", comanda pe parinti. Nu e ciudata lumea?...
In fine, nu despre fraze vreau eu sa vorbesc ci despre LINIUTA dintre ele. Ca sa intelegi mai bine despre ce vreau sa vorbesc am sa folosesc un exemplu atat de popular intre tinerii din ziua de astazi. EL (baiatul) 14 ani vrea sa o cucereasca pe EA (fata) (13 ani), isi fac unul altuia promisiuni care nu le inteleg deloc "TE VOI IUBI PANA LA MOARTE..." Poate pare amuzant dar se intampla din pacate si in Biserica, si parintii mai spun ca nu priveste pe altii ce fac copii lor, hmm, stii, daca de la o varsta atat de frageda ii permiti copilului sa faca astfel de lucruri, gandeste-te ce va face cand va creste, va veni la ora 02 noaptea acasa si nu stii ce se intampla cu ea/el, nu intelegi de ce nu iti spune unde a fost, prea multa libertate nu e buna. Dar sa lasam copiii si sa vorbim despre noi cei mai "batrani" putin, despre cei cu varsta intre 20-25 de ani care se grabesc in a se casatori, a-si dori o familie, fara ca macar sa stim ca O FAMILIE necesita atat de multe "cunostinte" atat de multa atentie, "pregatire". Este greu sa astepti asa-i? Nu, nu e deloc, atata timp cat ai credinta si vrei cu adevarat o familie, nimeni nu te poate obliga sa te casatoresti cu cine nu vrei, poate pe vremuri era asa, te casatoreai cu forta cu cine vroiau parintii, dar acum totul este la libera ta alegere. Spunea cineva unui tanar caruia ii cam fugeau ochii in Biserica dupa surori de varsta apropiata cu el, ... fratioare, nu te mai uita ca nu ramai neinsurat...are si pt tine Dumnezeu pe cineva...amuzant dar multi din noi cu toate ca radem ne aflam in aceeasi situatie, ne grabim sa "punem mana" pe o anumita fata/anumit baiat fara sa ne gandim ca planul lui Dumnezeu nu totdeauna corespunde cu cerintele noastre. Intr-o imprejurare, un frate spunea depsre cineva care se tot gandea la o fata anume din Biserica, "...frate, posteste si roaga-te pt viitoarea ta sotie, ca Dumnezeu sa te ajute sa o iubesti in fiecare zi mai mult..." Fratiorul a afirmat si a promis ca asa va face. Nu dupa mult timp, fratiorul palid la fata a venit inaintea pastorului si a inceput sa strige la el ca a postit mult timp dar nimic. Pastorul i-a raspuns sa mai posteasca si sa se roage pt ea. Intr-o duminica pastorul a gasit loc cu doua randuri de banci mai in spate decat tanarul respectiv,. La ora de rugaciune, fratele tanar a spus urmatoarea rugaciune: "Doamne, iti multumesc pt ca si astazi mi-ai dat prilejul de a fi in prezenta Ta. Acum te rog din nou sa ma calauzesti in viitoarea viata de familie. Da-mi intelepciune, putere sa imi iubesc sotia, iar cat despre sotia care imi va fi, vreau sa fac voia Ta, da-mi Tu ce fata vrei , dar eu o vreau pe sora X..." La auzul acestor cuvinte, pastorul la sfarsitul programului a venit langa tanar si i-a spus ca in felul asta poate sa posteasca pana devine transparent ca Dumnezeu nu il va asculta. Adica acum ceri putere sa faci voia Lui si in momentul urmator spui sa te asculte?!? Un lucru impreionant este faptul ca niciodata, oricare ar fi sotia/ul tau/a, daca e dupa voia Lui Dumnezeu te va ajuta sa iesi biruitor din ORICE. Nu ma pricep la viata asta de familie, dar sunt sigura ca Dumnezeu imi va da putere si intelepciune sa imi iubesc sotia. Din respect pt ea/el, spunea cineva, trebuie sa astepti pt ca nu ramai nemaritata/neinsurat. Stii ce spune un verset din Biblie? Inca dinainte ca tu sa te nasti, eu te-am cunoscut deja, stiam planurile Mele cu privire la viata ta. Stiam viitorul tau, stiam ce vei face acum, stiam totul...Cu atat mai mult Dumnezeu, care este un Dumnezeu mare si care isi iubeste lucrarea mainilor Sale ne va da daruri MINUNATE in toate lucrurile. Daca ai ajuns la o varsta, si nu esti casatorit/a nu inseamna neaparat ca e ceva cu tine, ci esti in situatia respectiva pt ca Dumnezeu vrea altceva de la tine, are alte planuri, El nu a dat niciodata gres, de ce ar face-o acum?!? Iti spun, am toata convingerea ca nu va face niciodata vreo greseala.
Am ascultat o predica de curand, de la care am tras urmatoarea concluzie:
1. Niciodata nu e bine sa ma grabesc in sensul acesta pt ca oricum daca Dumnezeu nu e de acord cu ce vreau eu sa fac, nu neaparat ca nu e de acord, ci pt ca mi-a pregatit altceva, nu se va intampla nimic.
2. Din respect pt viitoarea mea sotie eu trebuie sa tac si sa astept in tacere raspunsul Domnului in sensul acesta, chiar daca mie imi va placea o fata intr-un mod mai deosebit, trebuie ca Dumnezeu sa fie de acord cu mine in privinta asta. Sa imi raspunda El pt ca oricat demult as putea sa iubesc pe cineva, daca Dumnezeu nu e de acord, NU VA MERGE, oricat de bune ganduri as avea
Si ar mai fi multe de spus dar cred ca ajunge pt moment. Nu te grabi. Ai rabdare pana Dumnezeu iti va confirma, nu va uita de tine. Iar cand vei vedea cum Dumnezeu lucreaza te vei bucura si vei multumi Domnului.
Exista un timp pt toate, exista un timp sa te nasti, exista un timp sa cresti, 
exista un timp sa iti faci o familie, exista un timp sa imbatranesti
...si unul sa mori, dar intre acesti timpi exista o viata pe care 
o traiesti cum vrei sau cum trebuie... 
Cosmin Frisan, 2011

12 octombrie 2011

Dumnezeu sau sfintii?



Ceea ce urmeaza sa citesti te va pune intr-o situatie in care sa te superi, poate sa fi REVOLTAT, dar am toata convingerea ca sunt lucruri adevarate, si ca sa intaresc cea ce vreau sa spun voi folosi una din Cele 10 Porunci, "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos..." Acum ma gandesc ca stii despre ce e vorba, tinand cont si de imaginea din partea stanga. Nu scriu aceste lucruri ca sa judec pe cineva, nu scriu asta pt ca sa fiu impotriva altora sau altor "religii". De multe ori ni se intampla sa punem pe primul loc alte lucruri care credem, repet CREDEM, ca sunt bune, cum ar fi inchinarea la moaste/icoane/sfinti, inconjurarea Bisericii in genunchi de cateva ori pt a ni se ierta pacatele, oare chiar atat de USOR ni se iarta pacatele, inconjurand Biserica si sarutand moastele? De ce punem aceste practici in viata noastra pe primul loc, de ce NE FACEM CHIPURI CIOPLITE? Daca pictam sfinti pe peretii Bisericilor nu inseamna ca suntem si noi mai sfinti. Am mai scris nu demult un "eseu" despre faptul ca avem sfinti si cruci la oglinzile masinilor, lipite pe masini, stam cu lantisoare de aur cu forma crucii pe ele, si cu toate acestea de multe ori injuram mai rau decat acel care nu le are la gat? Ce semnifica acele lantisoare si acele cruci de la oglinzile masinilor? Nu inteleg de ce avem atata curaj sa ne inhinam la MOASTE si la SFINTI, oare chiar atata putina frica de Dumnezeu exista in lume? De ce ne luam dupa TRADITII? Nu scrie in Biblie CLAR ca nu avem voie sa ne inchinam chipurilor cioplite? Nu scrie niciunde in Biblie de sfinti, nu scrie ca nu trebuie sa ne inchinam lor, nici sa ne rugam decat lui DUMNEZEU ("...avem la Tatal un mijlocitor, ISUS HRISTOS..." nu MARIA, nu ISOIF, NU IOAN, PAVEL sau stiu eu mai care) .De ce ne facem ca nu stim, nu vrem decat sa vedem ceea ce ne place...vrem sa acceptam doar ce e pe placul nostru. Nu stiu de ce ne mai plangem de raul care ni se intampla, de ce nu ne multumim cu "pedeapsa" pe care acum o platim pentru pacatul si NEPASAREA NOASTRA fata de Dumnezeu, fata de FIUL LUI DUMNEZEU care a fost dat sa moara pt mine si pt tine, nu crezi ca deja e o obisnuinta sa alegem doar ce ne place din crestinism, de pe calea Domnului? Stau si ma gandesc cum suntem "judecati" pt religia noastra (penticostala/baptista) Suntem numiti POCAITI, dar ma intreb oare chiar suntem pocaiti? Daca am intelege ce inseamna cuvantul asta nu ne-am mai comporta atat de ciudat...Pocainta nu e deloc o religie, ci o RENUNTARE la viata pe care o traim in lume si alegem calea Domnului. Daca am vrea noi sa alegem ce e bine, sa alegem sa Il urmam pe Dumnezeu am fi mult mai fericiti chiar si in necazuri. Omul are tendinta sa se apropie de Dumnezeu numai atunci cand duce lipsa de ceva, in rest suntem bine si fara EL. Vreau totusi sa imi cer scuze daca am jignit pe cineva prin aceasta postare, repet, nu a fost cu intentia de a face asta. O zi binecuvantata tuturor!!!

06 octombrie 2011

Omul de pe strada

Nu stiu daca tie ti s-a intamplat vreodata sa iti pui intrebari de genul...CE ESTE VIATA? CINE ESTI? CARE E SCOPUL TAU IN VIATA? si multe alte intrebari de acest gen...mie mi s-a intamplat, si nu am gasit raspuns mai bun decat DUMNEZEU ARE UN PLAN CU NOI, stiu asta pt ca de fiecare data cand am avut nevoie de ajutor, El a fost alaturi de mine si nu m-a lasat singur, indiferent de situatie. Ceea ce vreau sa spun este ca nu trebuie sa PLANGI chiar daca multi te lovesc, nu trebuie sa DISPERI chiar daca situatia in care te afli este una din care nu mai vezi scapare, nu trebuie sa DESCURAJEZI chiar daca nu ai facut nimic important pt cel caruia vroiai sa dovedesti ca esti bun, gandeste-te la faptul ca prin tine multi au fost astazi incurajati, poate fara sa iti dai seama. Vreau sa iti spun o intamplare care te va face sa te gandesti la faptul ca nu conteaza cat de tanar sau batran esti, la cat de bogat sau sarac esti, ci la faptul ca Dumnezeu a investit in tine mult...foarte mult si ti-a dat un dar pe care trebuie sa il descoperi si sa il folosesti asa cum trebuie. Daca nu stii cum, cere-i Lui Dumnezeu sa te ajute sa il descoperi/folosesti.
"Se spune ca odata, mergand pe strada, un barbat imbracat foarte elegant, indreptandu-se spre locul de munca unde avea sa tina o sedinta importanta pt el, a intalnit un om al strazii imbracat foarte saracacios si ud de la la zapada care se asternea pe hainele lui, transformandu-se in apa care ii ajungea pana la piele, mai apoi inghetandu-i hainele...se uita inspre el si acest om al strazii i-a spus cateva cuvinte care l-au pus pe ganduri,
- ISUS TE IUBESTE. Dupa cum stim multi oameni care cersesc folosesc cuvinte de genul acesta pt a face pe oameni sa dea din maruntisul lor...acest barbat a spus aceste trei cuvinte, iar mai apoi a plecat, fara sa astepte nimic, continund sa spuna aceleasi vorbe si altor persoane de pe strada. Barbatul care a ramas putin surprins de replica pe care acel om i-a spus-o, fara ca macar sa il fi vazut vreodata, a mers mai departe cu aceste cuvinte in gand...dar totusi putin confuz
- ...oare de ce mi-a spus mie cuvintele astea? Nu par a fi un om crestin? Nu sunt imbracat ca un om care stie de existenta lui Dumnezeu? Se tot framanta acest barbat pana a ajuns la birou. A tinut sedinta, iar apoi a iesit de la lucru si acelasi om al strazi l-a intampinat in drumul spre parcarea cladirii de unde tocmai iesise...aceleasi cuvinte:
- ISUS TE IUBESTE... si a dat sa plece dar barbatul l-a oprit:
- Mai omule, stai putin si explica-mi despre ce vorbesti? Omul a repetat aceste trei cuvinte de cateva ori...Omul bogat, deja enervat de ce tot repeta batranelul care statea in fata lui...de ce imi spui mie, tocmai mie toate cuvintele astea? Atunci batranelul a scos din buzunar mana cu o poza in mana, in care era el cu un copilas si o femeie cam de aceeasi varsta cu el...
-  Ea a fost Emilly, sotia mea si Jasson, fiul meu...
- Si ce legatura am eu cu asta? A intrebat mirat bogatul.
- Ei bine, nu ai nicio legatura, doar ca, m-ai intrebat de ce iti spun aceste cuvinte.
- ...si care ar fi raspunsul?
- Nu e de-ajuns poza ca raspuns? A intrebat cu o fata posomorata batranelul, vrei mai mult?
- Hmm, sa zicem ca da.
- Bine, in urma cu cativa ani si eu eram un om de afaceri, foarte bogat, detineam multe centre comerciale de aici din acest oras. Intr-o zi, indreptandu-ma inspre birou, un om ca si mine, un om fara adapost mi-a spus aceste cuvinte: "ISUS TE IUBESTE...", nu l-am luat in seama, am continuat mereu sa imi vad de drumul meu, pana intr-o zi, cand afacerile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost. Nu am stiut ca ISUS MA IUBESTE, nu luam in seama aceste cuvinte si nu le-am ascultat. Magazinele au dat faliment, iar eu nu am mai putut sa imi platesc bancile, sotia mea, care pana in acel moment a fost manager la magazinele acestea, a ales sa isi puna capat zilelor, fiul meu Jasson a ales sa mearga la facultate in alt oras, mult mai indepartat. Am fost pur si simplu sfasiat de intorsatura aceasta de situatie. Dupa ce banca ne-a luat casa si dupa ce sotia mea a ales sa moara iar fiul meu a plecat din oras, eu am ramas pe drumuri. Am ajuns intr-o situatie in care nu mai aveam curajul sa ies la lumina de rusine. Atunci mi-am amintit de ce spusese acel batran, "ISUS TE IUBESTE"...m-am intrebat, vorbind foarte urat si spunand lucruri urate despre Dumnezeu, daca m-ar fi iubit, de ce m-a adus in aceasta situatie? De ce a lasat-o pe sotia mea sa moara? De ce am ajuns pe strada dupa tot ce reusisem sa adun?!? Ei bine, am ales sa il caut pe acel batran sa imi dea cateva explicatii...si l-am gasit, dupa putin timp, era "ascuns" intr-un loc mai putin populat...am mers in graba la el sa ii spun ce am de spus pe urma sa ma intorc si sa imi vad de noua mea viata. Am ajuns langa el dar nu am putut nici macar sa deschid gura, statea in fata unui servetel pe care era asezata o bucatica de paine uscata si o jumatate de sticla de suc, se ruga si multumea lui Dumnezeu pt ceea ce el numea MASA. Am asteptat pana a terminat el rugaciunea si, foarte revoltat, i-am pus o intrebare, ciudata zic eu...mai omule, cum poti sa multumesti lui Dumnezeu pt asa ceva? Va trebui sa te obisnuiesti sa faci si tu la fel...spuse batranelul...asta iti va fi cina de acum inainte. Am ramas surprins de calmul cu care imi vorbea. A vrut sa imi dea si mie din "mancarea" lui dar am refuzat, spunandu-i ca nu imi este foame, cu toate ca imi era o foame de lup. Toate vorbele pe care mi-am propus sa i le spun le-am uitat atunci cand mi-a povestit viata lui...am ramas surprins sa aflu ca era intr-o situatie ca si a mea, aproape...Acum, nu stiu ce ai inteles tu de aici, spuse batranul bogatului, dar eu iti spun inca odata ISUS TE IUBESTE pt ca tie inca iti merg afacerile, dar vreau sa te rog sa te gandesti si la ISUS pt ca daca nu Il incluzi si pe Dumnezeu in planurile tale, viitorul tau e compromis...
- Dar, eu stiu ca Dumnezeu exista...
- Dar stii ca Dumnezeu l-a dat pe Fiul Sau sa moara pt tine?
- Ei, haide ca nu chiar pt mine, adica eu nici macar nu am fost pe vremea aia pe pamant, incerca bogatul sa rada putin...
- Dumnezeu te-a cunoscut inca de pe atunci, stia tot ce vei face...
- Aaa, da? foarte interesant, eu acum trebuie sa plec, spuse bogatul, ma asteapta soferu e tare frig si ninge...
- Da, ai dreptate, ei bine, DUMNEZEU SA TE PAZEASCA...mi-a parut bine ca ai vorbit si cu mine
- ...da. Dand sa plece bocatull, batranelul a spus cateva cuvinte care l-au facut pe acel barbat bogat sa se intoarca foarte mirat.
- ISUS A MURIT SI PT TINE si te iarta daca vrei..Eu nu am cu ce sa te ajut, doar cu aceste cuvinte, sunt sarac, nu am bani in buzunare, nu am nimic care sa te faca sa te uiti la mine si sa vorbesti cu mine, dar as vrea totusi sa mai treci pe la mine sa vorbim. In acea seara bogatul se gandi tot la discutia avuta cu barbatul de pe strada, si nu putea sa se gandeasca la altceva. Oricum, spuse el, daca Dumnezeu exista ar face si in viata mea o minune, doar ca eu nu am nevoie acum de nimic, am bani, afacerile merg bine...ce mi-as mai dori? A doua zi dis de dimineata ridicandu-se din pat a deschis televizorul, acolo era o stire in care spunea ca un batran de pe strada a murit din cauza frigului, degetele gata sa cada din cauza inghetului. In mana avea o poza in care era scris ceva, "ISUS A MURIT SI PT TINE." A incercat sa mai vorbeasca si cu alti "colegi" de-ai lui sa afle mai multe despre acest DUMNEZEU. Astazi vroiam sa merg sa mai vorbesc cu el, sa imi spuna mai multe...dar...asta e, se gandea bogatul. Cateva zile gandul mortii batranului il urmarea si nu ii dadea pace. Oare de ce e asa? Ce vroia sa spuna batranelul cu afacerile? Cu Isus? Cu moartea?"
De atunci, bogatul din povestire a inceput sa caute tot mai mult despre Isus, sa vada de ce ISUS IL IUBESTE si pe el...A aflat raspuns abia cand acel batranel a murit de frig, cand el putea sa faca ceva pt el, sa ii cumpere o haina sa se acopere de frig. De atunci acest bogat a inceput sa ajute oamenii strazii construindu-le locuri unde pot sa stea noaptea, trei mese pe zi si sa ii ajute sa isi gaseasca locuri de munca.
Pt unii din noi e greu sa ne dam seama de faptul ca Isus ne iubeste, chiar daca ne trece si prin incercari.

04 octombrie 2011

Mihai Ardelean - De ce Il schimbam asa usor pe Dumnezeu?

Oamenii il schimba pe Dumnezeu atat de usor, facem orice pt bani, avere, masini scumpe...de ce nu ne uitam si la Dumnezeu? Il vindem atat de usor...

Vladimir Pustan - Cine mai poate salva ROMANIA?

Partea 1

Partea 2

Partea3

Vladimir Pustan - Adio MOS CRACIUN!

Stiu ca mai este mult timp pana la CRACIUN dar cred ca merita sa ascultam aceasta predica inca de pe acum sa ne pregatim sa SARBATORIM CEEA CE TREBUIE si PE CINE TREBUIE

02 octombrie 2011

Lepra exista si azi, "satul" Tichilesti

(Tin sa anunt pe toti cei care citesc ca acest material este preluat de AICI si este postat doar pt incurajarea celor care se DESCONSIDERA...)

Pentru cei interesati de Leprozeria de la Tichilesti, mai jos puteti citi un articol incredibil despre "satul" Tichilesti. Am avut de gand sa pun si alte poze dar...cred ca ar fi fost mult prea "dure" ca sa le fi postat aici, am sa pun totusi un link, poti sa dai click sa vezi poza...CLICK AICI. Citeste un material emotionant si captivant totodata, pe urma incearca sa te compari cu ce vei citi aici, mai te vei considera sarac?

**********

Nicaieri pe harta Romaniei nu este trecut satul Tichilesti, din judetul Tulcea. Regimul comunist a avut grija ca "Spitalul de leprosi" din padurile Tichilestiului sa fie bine izolat.  
Sunt resemnati, nu judeca pe nimeni pentru boala lor si au tot ce le trebuie! 

Tichilesti, Tulcea: 23 de bolnavi ingrijiti de cinci asistente si zece infirmiere, ajutati de doi cai, o caruta, o sanie, un tractor, trei masini, 10 hectare de teren arabil. Fosti bolnavi de lepra, acum vindecati de bacilul Hansen, dar cu degete, picioare, ochi lipsa, sechele ale unei boli pana nu de mult misterioase si ingrozitoare. La Tichilesti, singurul spital pentru leprosi din tara, pacientii sunt batrani, iar media de varsta e de circa 60 de ani. Cel mai tanar, ultimul adus aici, ultimul bolnav de lepra din Romania diagnosticat in anii ’80 este Grisa, adica Grigorov Grigore. Traiesc toti in spitalul din Tichilesti, un loc frumos si curat din Dobrogea, langa Isaccea. De trei ori pe zi infirmierele le aduc mancarea in camarutele lor. Sapte lei noi este alocatia zilnica de hrana. In urma cu multi ani, cantina nu exista, leprosii primeau doar cateva alimente de baza si bani cu care, la sfarsitul saptamanii, puteau sa-si cumpere restul de mancare de la taranii din satele invecinate, veniti cu intentii comerciale la spital. 

Cum au ajuns aici?
Nimeni nu a uitat acel moment, acea zi cand a aflat ca este diferit de ceilalti. Din acea zi viata li s-a schimbat, trupul a inceput sa se macine, dar iubirea sau ura au impins sufletul inainte. Intr-o buna zi, invatatorul a observat boala elevului, a vazut pe fata lui, pe pielea lui semnele bolii si i-a interzis sa mai vina la scoala. Copilul s-a intors acasa, a povestit parintilor ce i s-a intamplat, iar parintii au inteles ca inevitabilul se produsese, iar copilul lor va duce un alt fel de viata. Mai tarziu au aflat ca sufera de o boala ciudata, de un blestem care ii obliga sa traiasca departe de mersul normal al vietii, pe langa societate. Nici unul nu a uitat si nu va uita acea zi. Asa a patit Cristache Tatulea, cel caruia i se spune "primarul" spitalului de la Tichilesti. "Cred ca de mic eram bolnav. Ma duceam la scoala, copiii se imbujorau de frig, dar eu eram vanat." Invatatorul i-a spus intr-o zi sa nu mai vina la scoala, pentru ca "daca o sa vii tu, n-or sa mai vina ceilalti copii". Asa a ajuns Cristache copil-cioban timp de noua ani. Isi aminteste cu exactitate ziua cand a ajuns aici: 2 mai 1949. Avea 16 ani. 

Oameni normali
Statutul de internati pe viata nu i-a impiedicat pe bolnavii de la Tichilesti sa fie, la urma urmei, niste oameni normali, care au avut ghinionul sa sufere de o maladie care desfigureaza si pentru care omenirea pastreaza un mereu actual sentiment de groaza. Nu sunt prizonieri, au putut sa plece oricand din spital, au si plecat, au muncit pe campuri si prin santiere, cum a facut Cristache Tatulea, care, pe langa gospodaria proprie, intemeiata pe un deal din curtea spitalului, se mandreste cu ctitorirea a inca 36 de case. Pe un santier din Navodari, lui Tatulea o grinda i-a rupt picioarele. In spatele portilor spitalului, bolnavii au dus o viata obisnuita, s-au iubit, s-au casatorit, au nascut copii sanatosi, care, la randul lor, au facut alti copii sanatosi si care vin in vacante sa-si viziteze bunicii, ca orice nepoti adevarati.

Un secol la Tichilesti
Istoria spitalului este mai veche de un veac, ne-a povestit medicul Rasvan Vasiliu, directorul institutiei. Prin 1900 s-a infiintat aici o leprozerie in adevaratul sens al cuvantului, adica un loc de izolare, nu de alinare, pe locul unei manastiri in care deja erau ingrijiti cativa leprosi. Dar in 1916 Dobrogea este ocupata de armata bulgara, iar vecinii de la sud desfiinteaza asezamantul fara a uita sa-l incendieze. Cei 200 de internati s-au refugiat care incotro. Dupa 1918, autoritatile Romaniei Mari ii aduna si-i duc la Largeanca, in sudul Basarabiei. Vor trai aici, in conditii mizere, pana cand Brunea Fox isi publica reportajul "Cinci zile printre leprosi". Reportajul are un ecou puternic si in 1928 bolnavii sunt adusi iar la Tichilesti, unde, intre timp, spitalul fusese reconstruit. In 1941 a ajuns si lipoveanul Cripacon Ilarion, Larcic pentru toata lumea, nascut la Ismail dintr-o familie de pescari. Si-a gasit iubirea aici, o ucraineanca leproasa, ca si el, in 1947 s-au casatorit, dar ea a murit acum doi ani. Lui Larcic ii lipseste un ochi si il supara celalalt, dar e atat de plin de viata ca, spun asistentele, vrea sa se insoare cu Steluta, infirmiera de 23 de ani de la caminul de batrani din Tichilesti.

Vasile Chiselev avea 18 ani in 1938, cand a fost internat pentru prima data aici. Traieste cu sotia, o leproasa prahoveanca, au nepoti care-i viziteaza si-i iubesc. Si tatal lui, mutilat de lepra, a trait si a murit la Tichilesti, asa cum Leana a trait in spital 50 de ani impreuna cu mama bolnava de lepra. Leana sta acum intr-un pat, in pavilionul unde i s-a scurs viata, nu are picioare si degete la maini, pe un scaun sunt asezate protezele, care nu i se potrivesc. Pe perete are o poza inramata a doctorului Vasiliu, din 1992, un afis electoral de cand acesta candida la deputatie. Leana se roaga pentru lume, este singura locatara a pavilionului pustiu, pe care conducerea il va pastra neatins pana cand ea va muri. Aproape de Vasile locuieste Costica Serban, care a intrat in spital la 7 ani, in 1948. S-a mai externat din cand in cand, dar Tichilesti este domiciliul sau permanent de 23 de ani. Nu vede lumina decat cu un ochi, celalalt lipseste, pentru ca "m-am operat la ochi si a pocnit ochiul".

Sfarsitul
O data cu sfarsitul bolnavilor se va incheia si istoria a ceea ce presa romaneasca si straina au numit pompos "singura leprozerie din Europa", asa ca locul va fi transformat in azil de batrani, iar schimbarile au si inceput. In curte, batranii din azil si batranii leprosi discuta ca niste vechi prieteni, isi amintesc cu mandrie de cele doua vizite pe care Jonathan Scheele le-a facut aici, unde a baut vin din cana lui Cristache Tatulea si a vorbit cu ei asa cum se vorbeste unor oameni normali, unor cetateni romani si, poate, europeni. Pentru ca si pacientii de la Tichilesti isi fac, o data la patru ani, datoria cetateneasca si pun stampila, la sectia de votare proprie, pe numele celui care, cred ei, ii poate ajuta. In 2004, l-au votat pe Traian Basescu in proportie de aproape 100%. "Cred ca de mic eram bolnav. Ma duceam la scoala, copiii se imbujorau de frig, dar eu eram vanat. Invatatorul mi-a spus sa ma duc acasa si sa nu mai vin la scoala. «Daca o sa vii tu, n-or sa mai vina ceilalti copii.» Aici m-am casatorit la 19 ani. Ea avea 16 ani si era de trei ani aici. Am doi baieti sanatosi, nascuti din doi microbi. Cand au fost mari am facut casa. Tineretea toata aici am trait. Am trait bine" - Cristache Tatulea, pacient, 73 de ani

 "Daca ai trecut de 15-20 de ani, este foarte greu, dar nu imposibil sa mai faci lepra. De cele mai multe ori, bolnavul de lepra are sursa de infectie in familie. Atunci cand ai in familie pe cineva care a fost bolnav de lepra, chiar daca au trecut doua generatii, sa zicem, de atunci, te poti gandi ca poti face boala in primii ani de viata, daca te afli in contact, bineinteles, cu sursa de imbolnavire" - Rasvan Vasiliu, medic, director al spitalului din Tichilesti.

Dependenti de ingrijire
Pentru tratarea bolnavului de lepra nu mai este nevoie de izolarea lui toata viata, ne spune medicul Rasvan Vasiliu. Bolnavii nu sunt purtatori ai bacilului Hansen, sunt necontagiosi, dar sunt dependenti de ingrijirile medicale din cauza sechelelor care au aparut in timp. Acestea le-au afectat mainile, picioarele sau ochii. "Spitalul Tichilesti este domiciliul lor. Cei mai multi sunt batrani. Aici isi duc viata, sunt vizitati, se duc la copii. Majoritatea copiilor sunt sanatosi, desi au existat si cazuri de imbolnavire la copii."

Lepra, o boala de familie, o boala care se face in copilarie
O caracteristica a bolii, ne spune Rasvan Vasiliu, este aceea ca lepra se contracteaza in primii ani de viata. "Daca ai trecut de 15-20 de ani, este foarte greu, dar nu imposibil sa mai faci lepra. De cele mai multe ori, bolnavul de lepra are sursa de infectie in familie. Atunci cand ai in familie pe cineva care a fost bolnav de lepra, chiar daca au trecut doua generatii, sa zicem, de atunci, te poti gandi ca poti face boala in primii ani de viata, daca te afli in contact, bineinteles, cu sursa de imbolnavire. Lepra o definim ca o boala contagioasa, infectioasa, dar este considerata ca fiind cea mai slab contagioasa boala dintre bolile contagioase. Ar fi foarte greu ca cineva care vine din afara, care n-a avut niciodata cazuri de lepra in familie si care are o varsta adulta sa faca boala. Asta s-a intamplat intotdeauna chiar si atunci cand nu existau tratamente eficiente pentru boala", argumenteaza Vasiliu. Personalul spitalului este, in acest sens, o dovada, deoarece o parte din cei care lucreaza aici se trag dintre familii ai caror membri au lucrat tot in spital si nici macar unul nu s-a imbolnavit de lepra.

Toleranta localnicilor
De-a lungul timpului, unii bolnavi au fost externati si s-au stabilit in satele din apropierea Tichilestiului. Localnicii i-au privit ca pe niste oameni normali, de care nu aveau de ce sa se teama. In curtea spitalului functioneaza doua lacase de cult, o biserica ortodoxa si una baptista. In acest loc izolat, privit de cei mai multi ca o inchisoare, libertatea religioasa a fost neintrerupta in timpul deceniilor de comunism. Spitalul din Tichilesti este singura institutie de sanatate in care slujbele religioase n-au fost intrerupte niciodata.

Batranetea si boala nu-l impiedica pe Larcic sa o doreasca pe infirmiera Steluta
Mos Tatulea are 73 de ani si este ,primarul" satului, nu ca ar fi fost ales prin vot, ci prin recunoasterea tacita a celorlalti. Boala l-a lovit cu excrescente pe nas si cu dificultati de respiratie. Apoi i-au aparut pete intunecate pe fata, iar invatatorul nu l-a mai lasat sa mearga la scoala pentru ca speria copiii. Isi aduce aminte cu exactitate de ziua si ora in care a fost adus in Tichilesti. Pe timpul comunistilor a fugit din sat, ca sa isi vada mama, dar a fost prins si adus inapoi. A muncit mult, a carat piatra cu spinarea si si-a construit o casuta frumoasa. Ne-a invitat sa bem un paharel de vin roziu din productia proprie.

In Europa, leprosii sunt tratati la domiciliu. In Romania, insa, leprosii si-au facut din leprozerie domiciliu. In timp ce Jonathan Scheele bea din acelasi pahar cu fostii bolnavi de lepra, demonstrand ca nu mai exista nici un pericol, ziare si televiziuni prestigioase din lume se inghesuie sa faca reportaje cu "ultima leprozerie din Europa". Astazi, cladirea spitalului din Tichilesti a fost transformata de dr. Vasiliu in camin de batrani. "Am obtinut fonduri externe si am construit un camin de batrani la doi pasi de casele leprosilor", spune doctorul. Batraneii sunt foarte fericiti aici si spun ca au tot ce le trebuie. "Sa vada lumea ca la Tichilesti nu mai este leprozerie, ci doua comunitati de oameni, doua mari familii", a incheiat doctorul.

Vladimir Pustan - Ar fi avut Isus cont pe facebook?


Din pacate in ziua de astazi tot mai multi tineri pun pe primul loc retelele de socializare (facebook, hi5 si multe altele...) Nimeni nu spune ca este un lucru rau asta, atata timp cat nu "pune stapanire" pe timpul nostru liber, in care putem sa facem altceva care sa ii placa si lui Dumnezeu...nu doar noua. Mai jos ai o predica a fratelui Vladimir Pustan (trei parti) in care se vorbeste pe larg despre relatia noastra cu Dumnezeu si relatia cu "prietenii virtuali".
Partea I:
Partea II:

Partea III:

01 octombrie 2011

Du-te acasa!

Se spune ca odata un om crestin, fiind in Biserica a primit de la Dumnezeu o instiintare, prin Duhul Sfant. A venit un gand in mintea lui si i-a spus urmatorul lucru "DU-TE ACASA...". Barbatul fiind foarte convins ca aceste cuvinte nu sunt de la Dumnezeu s-a asezat pe scaunul care era liber. Dupa alta rugaciune aceleasi cuvintele auzi...iar la fel, s-a asezat cu gandul ca nu poate spune Dumnezeu cuiva sa plece acasa de la Biserica...Dupa alte minute din nou. De data aceasta se gandi barbatul sa se ridice si sa plece acasa. Ajuns in fata portii sale a vazut pe cineva coborand din podul casei lui cu un sac de faina pe umar. A alergat inspre barbatul care cobora si s-a uitat la el spunandu-i urmatoarele: "E vina mea pt ce faci tu acum, eu stateam in Biserica pe scaun si ascultam, ceea ce conteaza atat de putin, pe cand altii au nevoie de mancare, lasa-ma sa te ajut sa duci sacul asta acasa la tine si pe urma am sa iti mai dau..."Barbatul care tocmai fusese prins, se gandi ca acum ii spune asta dar mai pe urma va spune intregului sac ca a fost prins la furat. A asteptat cateva zil, saptamani, luni...si nu s-a auzit nimic despre asta. La un moment dat "hotul" a batut la usa vecinului si a spus..."de ce faci asta?!? m-ai prins ca am furat de la tine, mi-ai spus vorbe blande, si pe langa asta m-ai ajutat sa duc si sacul acasa iar cand am avut nevoie mi-ai mai adus fara sa iti cer? Nu stiu cine esti dar stiu CE ESTI, de astazi vreau sa vin cu tine la Bserica unde mergi tu pt ca acolo se intampla ceva ciudat, ceva dupa care eu tanjesc..." Si din ziua aceea barbatul a ales pe Dumnezeu, nu in urma unei predici, ci printr-un vecin care a RENUNTAT la o dimineata in BISERICA pt a veni acasa si a da cuiva pe care il prinde ca ii fura din casa...De multe ori cel mai bine e sa stam acasa pt ca putem sa fim mai pe placul Domnului decat sa stam in Biserica si sa DORMIM...Acest om nu a ales sa doarma, ci a ales sa mearga acasa pt a prinde pe cineva ca il jefuieste...tu ce ai face?

Luigi Mitoi - Sfaturi foarte concrete pt tineri


O predica interesanta din care toti tinerii au cate ceva de invatat. Asculta asta...