27 septembrie 2011

Credinta "second hand" sau "la reducere"?!?

Poate ceea ce urmeaza sa citesti va fi cam dur pt tine si pt cei care sunt asemenea a ceea ce va fi descris aici, stiu ca poate nu sunt eu in masura sa scriu despre asa ceva, mai ales ca sunt un "incepator" pe calea aceasta si in viata totodata, dar simt nevoia sa spun pt ca stiu si eu ca sunt adevarate lucrurile acestea. Iar cei care nu sunt de acord cu mine pot sa "comenteze" mai jos sub aceasta publicare, desi ma indoiesc ca ar avea vreun motiv sa o faca cineva, pt ca daca esti SINCER si vrei sa accepti REALITATEA ca pe un adevar pe care si eu il vad din pacate tot mai des in CASA DE RUGACIUNE, un loc unde nu ar trebui sa existe nici macar un gand necurat, dar sa mai si existe URA fata de cel din jurul nostru. Cu toate ca nu ar trebui, exista, si stii de ce? pt ca lumea de azi a ajuns sa nu se mai teama de puterea lui Dumnezeu, nu mai au frica de Dumnezeu, au ajuns conducatorii de grupuri sa fie impotriva conducatorilor de adunari, au ajuns tinerii sa fie contra celor in varsta..oare pana cand mai avem de gand sa facem ce vrem? Oare cand avem de gand sa ne trezim la realitate? De ce lumea merge inspre rau? Vedem ca nimeni din lume nu mai intra in Bisericile Domnului, dar tot nu facem nimic pt a-i aduce pe calea aceasta...Se golesc BISERICILE si se ingramadesc toti in baruri si cubluri, vrem ca locurile din Biserica sa fie pline sa ne vada lumea cand cantam in fata si spunem poezii dar nu ne gandim ca odata si odata vom da socoteala pt aceste lucruri care le facem acum...nu ne mustra constiinta oare cand facem ce nu e bine inaintea Domnului si pe urma mai avem curajul sa ne intrebam DE CE, DOAMNE...? Au ajuns tinerii din grupurile de tineri din coruri sau altele sa preia controlul asupra "batrannilor" si sa le spuna ca sunt INAPOIATI in credinta? Oare e asa? Daca RELIGIA SE INOIESTE SI "RENOVEAZA" IN FIECARE ORA, fie noi genuri muzicale care scot in evidenta mai mult instrumentatia decat cuvintele melodiei, CREDINTA RAMANE CA SI IN URMA CU MII DE ANI, in acelasi Dumnezeu...ori noi nu suntem crestini SECOND-HAND, in ziua judecatii nu va fi un "catalog" in care sa scrie CREDINTA LA REDUCERE, te numesti crestin, dar poti sa faci si alte lucruri care nu sunt pt tine...din pacate asta e lumea in care traim, si nimeni nu o poate schimba, decat RUGACCIUNEA si POSTUL. Acum as vrea sa iti mai spun, sa te provoc mai degraba sa te gandesti la anii care au trecut, anii pe care eu nu i-am prins dar care m-au marcat profund (citind despre ei in carti sau auzind de la parinti/bunici) anii '70, '80 cand iti era interzis sa vorbesti despre Dumnezeu sa te rogi sau sa faci orice alte lucruri legate de Dumnezeu, oamenii ar fi facut ORICE sa ajunga sa incheie un legamant cu Dumnezeu, sa poata sa se roage seara sau noaptea in ascuns sa nu fie prinsi, acum insa cand totul ne e dat ca pe tava, Biblii si carti religioase vandute la "colt de strada" concerte de muzica religioasa si predici in aer liber sau pe stadioane, nu mai ne pasa nimic, odata cu libertatea in credinta a venit si libertatea si confortul in sufletele noastre, nu mai cautam cu atata ravna pe Dumnezeu...oare de ce? Chiar traim o CREDINTA SECOND HAND? As fi vrut sa spun mai multe dar cred ca ar fi mai bine sa nu o fac pt ca pe multi poate ne doare adevarul prea tare...si pe mine ma doare uneori adevarul, dar trebuie acceptat, fie ca vrem fie ca nu...

Asteapta

Nu demult am gasit o poezie care sincer m-a facut sa imi dau seama de multe lucruri. M-a facut sa imi dau seama ca Dumnezeu raspunde chiar daca intarzie de multe ori, nu o face pt ca nu vrea sa ne raspunda, ci pt ca Dumnezeu raspunde la timpul hotarat de El.

Autor ANONIM...
Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare si plangand...
Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzirea intelepta
Cu nesfarsita bunatate.. mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA!!

S-astept?..ce sa astept? de ce? stateam infrant si ratacit..
Oare e mana Ta prea scurta? urechea Ta n-a auzit?
In genunchi..a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune!! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai" !

M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi
Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi!
Dar ma simteam pierdut si singur si strigam..Tu raspundeai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare "copilul Meu iubit: ASTEAPTA!!

Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept..
Priveam spre cer cu neputinta..sa mai astept??dar ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine, m-ai privit in ochi, plangeai
Mi-ai spus; "Doreai un semn? o voce? atat e tot ce iti doreai?

As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer.,
As fi putut s-aprind vazduhul; sa-i inviez pe cei ce pier!
Daca ti-as arata intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine
Tu ai avea raspuns la toate..dar..nu M-ai intalni pe Mine!

Nu ai putea sa simti iubirea cu care ii inconjor pe sfinti
Nu ai putea primi puterea pe care o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza, s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii!

N-ai sti sa umbli prin credinta, nu M-ai vedea ca-S langa tine
Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine!
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii Mele pe deplin,
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.

Daca durerea ta ar tine o clipa..nu ai lupta!
Nu ai cunoaste biruinta, ce poti s-o ai prin jertfa Mea!
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea!

DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna, gandind la zilele senine
STIIND ca cel mai mare dar e sa Ma-ntalnesti pe Mine!!
Chiar daca nu gasesti raspunsuri, si viata-ti pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine..chiar si-atunci cand spun..ASTEPTA!!

26 septembrie 2011

Fiul pierdut


 ...de Cosmin Frisan
Te strig-al tau tata cu lacrimi in ochi,
Te-asteapta-n suspine, copile,
Iar mama cu plans, cu durere, cu dor
Te cheama sa vi azi din lume.

Plecat-ai de-acasa cu gandul departe,
Ai vrut doar sa gusti putin din amar,
Ai vrut sa te bucuri in patimi desarte,
Ai vrut...dar a fost in zadar.

"De ce vrei sa pleci?!?" suspinand, striga mama
"Ramai, ramai..." vorbeste cu greu,
Dar tu-ngandurat, nu ai luat in seama
Tristetea amara, din spatele tau.

"Mai lasa-ma mama, sunt mare de-acum,
Am nevoie de prieteni, distractie ... de bani,
De azi vreau sa imi vad eu singur de drum..."
Ironic razand, te-ai intors si-ai plecat.

~25 noiembrie 2010~

Iesit-ai din casa cu pasul grabit,
Pornit-ai pe drumul din lume...
Crezand ca departe vei fi fericit
Ascultai doar ce lumea iti spune.

Acum esti departe, departe de casa,
Nu stii unde, nici cand ai ajuns,
Acuma de tine nimanui nu-i mai pasa
Un dor amarnic te-a cuprins.

Multi ani au trecut de atuncia, copile
Sunt anii pierduti de tine-n desfrau
Gustand din cele mai negre pacate
Sunt clipele grele trecute ca un rau

Ai vrea sa te-ntorci chiar si in genunchi
Sa iti ceri iertare pt tot ce-ai facut
Dar, ti-e frica...ti-e teama...rusine
De anii pe care-n zadar i-ai pierdut.

Amai...e frica, e teama prea mare
Ti-e sufletul frant, si inima trista
Privirea-ti pierduta, se uita in zare...
Ai vrea sa renunti, dar firea insista

O voce iti spune sa mergi azi acasa
Ai tai te asteapta cu dor si mult drag.
Cu jale in vorba tu spui ca nu-ti pasa
Ca vrei sa mai fi in lume pribeag.

Insista intr-una acea blanda voce,
Incearca sa-ti spuna, sa scrie pe cer:
"Asculta-ma bine, tu astazi te-ntoarce,
Caci ziua de maine e-un mare mister."

Lasand la o parte-ngamfarea si ura,
Asculti acea voce duioasa si lina
O lasi sa vorbeasca, dar ea te-nfioara.

Pornit-ai pe drumul ce-acasa te duce
Cu lacrimi in ochi varsate de dor,
Iar inima parca, ar vrea sa te-arunce
Mai repede-acasa, in bratele lor...

Ajuns-ai la poarta si intri pe ea,
Mergi mai departe grabit dar speriat
Doar cainele latra, nimic altceva,
"Unde esti mama?" curios ai strigat.

"Tata, sunt eu, fiul tau cel pierdut!!!"
Nimic nu se-aude, nici un raspuns.
Mergi mai departe cu pasul tacut,
Te-ndrepti spre usa, in casa-s ascunsi...

Acuma intrat, zaresti pe o masa
Doar poze, si-o bucata de hartie
In pozele toate, esti tu...durerea te-apasa
Iar scrisul din foaie-l cunosti dintr-o mie.

~30.11.2010~

Deschizi hartia, cu maini tremurande
Cu lacrime-n ochi, incerci sa citesti
Si auzi numai voci suspinande
Ce iti scriu parintii, nu sunt povesti,

Ci lucruri prin care tu i-ai intristat,
Din ziua in care plecat-ai de-acasa
Dupa bani si bogatie, mult prea-nsetat
Cum de ruga lor sa ramai, tie nu-ti pasa.

"Copilul meu, cand vei citi aceasta scrisoare, noi nu vom mai fi aici pe pamant, vom fi undeva departe...adu-ti aminte de ziua in care mi-ai spus ca vrei sa pleci din casa noastra, vrei sa gusti din placerile lumii acesteia, am varsat multe lacrimi ca tu sa ramai, acceptam orice, doar ca sa nu pleci din casa noastra, copile. Nu ai ascultat insa si ai plecat. Din ziua aceea, tatal tau a cazut intr-o boala grea, nu dupa mult timp, a plecat acasa, nici macar nu ai venit la inmormantare, insa nu m-am suparat pe tine. Am avut mult nevoie de ajutor atunci cand eram batrana, dupa ce tatal tau a plecat, dar nu a fost nimeni sa imi acorde acel ajutor...nu dupa mult timp neputinta ma oblligat sa stau in pat si sa sper ca vine cineva la mine sa imi aduca o bucata de paine, un pahar cu apa...si a venit, au fost necunoscutii, nu fiul meu pe care l-am iubit atat de mult...acum, e prea tarziu sa plangi, noi nu mai suntem acolo cu tine, as fi vrut sa te mai strang in brate, sa iti spun ca te iubesc...dar, AI PLECAT.

Nici lacrimi n-aveai, nici planset macar
Degeaba suspini, si regreti ce-ai facut
Caci mama si tatal, nicicand nu-i mai vezi
Plecat-au acasa, din negrul tumult.

Copile ce-n lume azi ratacesti,
Te-ntoarce acasa, si nu zabovii
Iubirea de mama, niciunde n-o mai gasesti
Vino acasa si nu mai suferii...
Caci dorul amarnic te va cuprinde mereu
Si-odata vei regreta, cum am patit si eu.

~AMIN~

Strainul

...de Cosmin Frisan
In bezna-ntunecata a noptii, pe-o strada laturalnica, pustie
Statea un om plangandu-si mila, cersandu-si painea-ntre straini
Ar vrea ca sa primeasca si el, macar un strop de bucurie
O noapte doar, o clipa macar sa nu mai doarma intre spini.

Dorinta lui cea arzatoare, se spulbera prea repede-n abis
Se stinge-n noapte, se duce-n frig, si ultima-i speranta
Gandindu-se la zile calduroase si senine...degeaba, totul e doar vis
"Prea aspra si prea cruda-i soarta, prea grea si dura viata"

Afara frigul se-ntetise, iar vantul viscolea zapada
Era un frig de-ngheata focul, nimic nu mai misca pe-afara
Nimic nu mai era prin noapte, tot ce-auzeai acum pe strada
Era doar suieratul groaznic ce se-aude-ntruna de cu seara.

Adormind cu greu batranul, tremurand in frigul greu
A cazut in vis si-atuncia, a vazut cum vin spre el
Multe suflete si oameni care se-apropiau mereu
Si spuneau, strigau intr-una SA NU UITAM DE-AL NOSTRU TEL.

Si nu intelegea nimica, din tot ce spun acestia toti
Vroia sa-trebe, sa-i asculte, sa fuga chiar, de groaza lor,
Dar Unul ce venea din urma, parca-l tinea oprit, pe loc
Se uita tinta la El, se uita batranul cum veanea de pe un nor.

Auzi candva ceva, despre-un Om cari va veni
Coborand pe nori din cer, inconjurat de mii si mii
Dar batranul-atunci cand Il vazu, incepu sa strige
De esti Isus, cum spun toti, de ce ma lasi sa sufar?

O, ia-ma azi din starea mea, ia-ma-acum si du-ma
Nu mai ma lasa sa zac, in strada cea pustie
Sa mor de foame si de frig, sa n-am ce sa mai spun la nime'
De Tu esti Fiul lui Dumnezeu, fa astazi sa se stie...

Si-atunci, cu glas duios si bland, ca si pe cruce-odata
A spus Isus catre batran, ceva ce i-a raspuns la toate,
"O, fiul meu cel prea iubit, cel rascumparat, asteapta
De-ai crede tu numai putin, ce ti-am promis candva.

De-ai vrea sa TACI si sa primesti tot ce vine de la Mine,
Ai fi vazut cum azi, sau ieri am incurajat prin tine
Cand a trecut acel barbat, plangand cu disperare,
Prin tine el s-ancurajat, vazandu-ti  ta stare

Tu nu-ntelegi straine draga, ca chiar de esti in neajunsuri,
Tu ai mai mult decat NIMIC, ai chiar pe CINEVA
Il ai pe Dumnezeu mereu, ai la-ntrebari raspunsuri
Si orisicat ti-ar fi de greu, Isus iti da mereu CEVA
Ceva ce nimenea nu poate

Si s-a trezit batranul singur, speriat dar fericit
Ca insusi Fiul lui Dumnezeu s-a aplecat spre el
Si spunandu-i numai un cuvant, zambea de-acuma insutit
Avea motiv ca sa o faca, iar de nu, privea-spre cer.

De-atunci batranul nost' strain, a inteles de ce-i asa
De ce-i pe strada, inghetat, de ce n-are mancare
Ca sa fie pt toti ce trec pe langa el o vie-ncurajare
Si-asa a fost de-atunci batranul, si-a acceptat viata.

De-am vrea sa intelegem azi, de ce ne merge rau ori bine
De-am vrea ca sa ne multumim cu ce avem, sa nu cartim intr-una
Dumnezeu ti-ar da raspuns, la intrebarile din tine
Si-am intelege tot, CA DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU E UNA.

26 spetembrie 2011

12 septembrie 2011

Si tot mergand prin lume...

Candva, eu eram pierdut in lumea asta mare, imi placea sa merg in Casa de Rugaciune, Casa Domnului doar obligat. Imi placea tot ce oferea lumea asta, imi placea sa am prieteni multi, imi placea sa fac lucruri care nu prea sunt pe placul Domnului. Stiam unde imi este limita, chiar daca nu faceam TOATE lucrurile care sunt pe placul celor din lume, stiu totusi ca, cel mai mic pacat Il intristeaza pe Dumnezeu. Chiar daca minteam, radeam de altii, chiar de profesorii mei, unul din cele mai urate lucruri care cred ca L-a intristat pe Dumnezeu a fost...imi era rusine ca sunt Fiu de Dumnezeu...imi era rusine sa recunosc asta...pana la un moment dat, insa, cand Dumnezeu mi-a spus ca nu e bine asta, as vrea sa citesti poezia urmatoare si sa te gandesti la viata ta, sa te gandesti la ce face Dumnezeu si ce faci tu pentru El. Dumnezeu m-a ajutat sa scriu poezia asta intr-un timp foarte scurt, (cateva minute) probabil asta din cauza ca  vrea sa transmita ceva prin ea cuiva...

...de Cosmin Frisan
Si tot mergand prin lume, prin lumea asta mare
Am mers candva pe-o cale, ce multe-mi oferea,
Si bani, si-avere multa, prieteni si ce era sub soare,
Dar eu vroiam mai multe, nimic nu-mi ajungea.

Cu cat aveam mai multe, cu cat doream mai mult
Cu atat simteam nevoia sa am si sa mai strang
Am vrut sa strang in graba din ce in ce mai mult
Fara sa imi dau seama, ca pierd si ce-am avut.

Eram pe placul lumii, celor din jurul meu
Celor ce-mi vroiau raul, celor ce sunt pierduti
Si-am simtit atunci un fior, ceva pe placul meu
Simtit-am ca sunt liber, la fel cum ii vedeam pe toti.

Dar tot mergand pe cale, strangand in viata mea
Vedeam in spate-o urma,vedeam cum se pierdea
Ce-o viata-ntreaga strans-am, cu grele suferinti
Cu multa truda, jale, dar numai biruinti.

Asa credeam atuncia, ca toate-s biruinti
Ca toate imi sunt date, sa fie pentru mine,
Dar mana mea cea mica, nu putea cuprinde
Nimic din ce-adunasem, nimic ce-aveam in minte.

Nici ganduri, planuri, promisiuni, macar o rugaciune
Dar ma vedeam prea sus s-o spun, prea mare poate,
Doream pe toate sa le am, doream cu lacomie
Cand m-am uitat in "sac" acum, le-am pierdut pe toate.

Simteam cum viata n-are rost, credeam ca s-a sfarsit atunci,
Dar am simtit din nou un fior, nu stiam ce e, dar il simteam
Am vrut sa merg 'napoi pe drum, s-o iau de la inceput
Sa strang la loc ce am avut, dar ce acuma le-am pierdut.

Atunci, o voce mi-a spotit, o auzeam asa de tare
M-am uitat in jos...nimic, in partile-amandoua,
In spate-n fata, iar nimic, eram speriat prea tare,
Dar Tu mi-ai spus cu-o voce calda ca trebuie sa ma uit in sus.

Mi-era teama sa o fac, dar incet, cu ochii-n lacrimi
M-am ridicat de jos, de pe pamant, intrebandu-ma, de ce?
Vroiam sa stiu de ce, de ce-i asa? De ce nu am cand eu am strans?
De ce-am pierdut tot ce-am avut, cand eram cel fericit?

M-am intristat in duhul meu, chiar daca nu stiam cine esti
Nici macar nu Te-am privit, nici n-aveam de gand s-o fac
Nu-ntelegeam ce am facut, dar nu stiam ca ma iubesti
Mai bine, ma gandeam, ar fi sa plec, sa uit, dar nu stiu cum...am stat,

Mi-ai spus atuncia multe, ca ma iubesti, ca vrei s-ajung la Tine
Cum Fiul Tau l-ai dat sa moara, pt unul ca si mine
Cu ochii-n lacrimi am tacut, eram fara cuvinte
Mi-ai dat raspuns de ce-am pierdut, ca sa Te-ntalnesc pe Tine...

Nu puteam rosti nimic plangeam in hohote,
M-ai luat in brate si mi-ai mai spus, ca nimenea nu poate
Sa ma iubeasca la fel ca Tine, nimenea din lume
Sa ma pazeasca de cel rau, si lumea-nselatoare.

Am auzit din nou ceva, ceva ce m-a-ntristat
Mi-ai spus ca pe dealul Suferintei, pe Golgota-n pustie
Sa moara pentru mine, pentru al meu pacat
L-ai dat candva pe Fiul Tau sa moara pe care L-ai iubit,

Si-am inteles, DE CE, nu mai aveam nici lacrimi,
Insa, gandindu-ma la ce-am avut candva, la ce-am facut,
Imi venea din nou sa plang, cu-atata dor Ti-am multumit
Ca Te-ai oprit atunci la mine, ca mi-ai luat tot ce am avut

Si cand aproape era sa cad, in groapa adanca a pierzarii,
Tu o, Doamne-ai aparut in calea mea ca un strain
Dar care-acum imi esti un scut, m-ai luat pe bratele iertarii
Si mi-ai aratat un drum, o cale si un cer senin.

12 septembrie 2011
Cosmin Frisan

10 septembrie 2011

Si tot cerandu-Ti Tie

Salomeea Stoica
De curand am ascultat o melodie, este cantata de sora Salomeea, ce m-a impresionat intr-un mod deosebit a fost adevarul spus prin aceasta cantare. In cele ce urmeaza, puteti citi versurile melodiei...daca crezi ca nu este adevarat ceea ce spun aceste versuri, poti sa ma contrazici pe mine, dar nu si ADEVARUL.

Primeste-mi, te rog, Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer si paine, si paza, si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu ascult de Tine, ci tu de ce spun eu.


Gandindu-ma ca, daca iti cant si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer atatea sa faci tot ce doresc
Nu tot cerandu-Ti Tie, sa fi Tu robul meu
Ci tu cerandu-mi mie, sa fiu eu robul Tau


O, iarta-mi felu-acesta gresit de-a ma ruga
Si-nvata-ma ca astfel sa stau in fata Ta
Fa sa-nteleg ca felul cel bun de-a ma ruga
Eu sa doresc in toate sa fie voia Ta.

De cele mai multe ori, cand ne rugam, trebuie sa cerem lui Dumnezeu cuvinte potrivite pt a ne ruga, ca Dumnezeu sa ne invete sa ne rugam. Cu toate ca suntem crestini, ne numim OAMENI POCAITI, spre rusinea noastra, nu stim cum trebuie sa ne rugam. Suntem obisnuiti sa cerem lui Dumnezeu sa ne dea, sa ne ajute, sa ne faca sanatosi, sa ne dea ajutor si cate si mai cate, insa, nu aceasta este o rugaciune placuta inaintea Domnului. Uitam sa multumim pt ca ne asculta de fiecare data...haide ca de acum inainte, cand ne punem pe genunchi sa ne rugam, sa cerem in primul rand CUVINTE DE LA DUMNEZEU, sa nu uitam NICIUNA DIN BINEFACERILE LUI. AMIN

07 septembrie 2011

Ce-ai gasit, Doamne la mine?

"Ce-ai gasit, Doamne la mine?
N-am nimic bun, nici frumos
Ai venit din inaltime
Sa salvezi un pacatos..."

Niste versuri foarte frumoase, nu-i asa? Nu ti s-a intamplat niciodata sa te gandesti la lucrul acesta? Oare ce a vazut Dumnezeu atat de frumos la noi? N-avem nimic care sa ii placa Domnului, nu avem nimic bun sau placut, Il suparam de atatea ori insa, cu toate acestea, Domnul a gasit ceva frumos in noi. E vorba despre INIMA NOASTRA, care, chiar daca este uneori intr-o stare atat de rea, atat de...jalnica... Dumnezeu o ia in mainile Sale, o ingrijeste, leaga ranile care dor, sta alaturi de noi cand avem nevoie de cineva, cand suntem singuri. Nu suntem cu nimic mai depret decat unul care, poate, nu a facut un dus de cateva saptamani bune. Dar totusi, nu suntem in starea lui, si stii de ce? Multi spunem ca e meritul nostru ca nu suntem in locul lui. Singurul lucru care ne deoebeste de el este faptul ca noi suntem mai binecuvantati, si tot nemultumiti suntem. Credem ca daca avem atat de multe, nu mai avem nevoie de nimic, uitam ca odata Cineva a suferit cumplit pt ca noi sa avem ce avem. Haideti sa multumim lui Dumnezeu pt ca ne-a primit in bratele Sale si ne-a dat iertarea.

03 septembrie 2011

Pretuieste fiecare moment

Daca vrei sa afli cat valoreaza:
...un an, intreababa un student care a repetat un an de studiu.
...o luna, intreaba o mama care a nascut un copil cu o luna mai devreme.
...o saptamana, intreaba un editor al unui ziar saptamanal.
...o zi, intreaba un pacient care asteapta sa fie externat a doua zi.
...o ora, intreaba doi indragostiti care asteapta sa se intalneasca.
...un minut, intreaba pe cineva care tocmai a pierdut trenul.
...o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.
...o sutime, intreaba un atlet care a ratat medalia de aur.
Pretuieste fiecare moment pe care ti-l da Dumnezeu!
Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
IERI este istorie, MAINE este un mister.
AZI este un dar de la Dumnezeu!