Un gand
Stau de multe ori si ma gandesc, multi dintre noi ne consideram persoane foarte importante in viata celor din jurul nostru...ne respecta, ne iubesc, daca patim ceva, ne sar imediat in ajutor, avem nevoie de ceva, ne daruiesc tot ceea ce avem nevoie...ne place sa fim "populari", insa intrebare e, daca pt oameni suntem asa, oare in Ochii Domnului cum suntem? daca ne "umflam in pene" cand cineva ne lauda, ne "creste inima", incepem sa ne mandrim cu "binele" care l-am facut zilele astea pe strada, am dat un banut unui amarat care intindea mana...ori, Dumnezeu nu doreste asta, El nu vrea sa ne mandrim cu ceea avem sau facem...ne mandrim doar cu lucrurile bune, insa de ce nu spunem si cele rele, spunem lumii doar ceea ce vrea sa auda...spunem celor din jurul nostru despre Dumnezeu, dar nu spunem cuvintele care trebuiesc spuse, le spunem pe ocolite si ei nu inteleg nimic din ce spunem...vom vedea ca pana la urma ei vor fi de acord cu noi, si ne miram, i