Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

De ce suntem nepasatori?!?

Imagine
Nu demult am vorbit cu cineva pe mess, care imi spunea de o fetita de cativa anisori care avea ceva probleme cu vederea. Imi spunea cum toata lumea o ocoleste, nimeni nu se joaca, nu vorbeste cu ea cand merge in parc, se uita la ea ca la o ...ciudata. Noi ne gandim doar cum sa facem sa nu ne intalnim cu astfel de persoane, cum sa facem sa nu vorbim cu ele...nu ne gandim ca, acele persoane au mare nevoie de ajutorul nostru. Gandeste-te tu cum te-ai simtii sa fii in locul lor, sa ai o problema si toata lumea sa se uite ciudat la tine. Aaa, nu vrei sa te gandesti, nu-i asa?!? Dumnezeu ne-a lasat pe fiecare cum crede ca e mai bine pt noi, toate ne sunt date de Dumnezeu si trebuie sa le acceptam. Daca tu nu vrei sa vorbesti, sa le faci pe aceste persoane sa se simta bine si placut in prezenta ta, cum vrei sa te simti tu bine in prezenta altora? Aceste persoane au nevoie de noi mai mult decat ai tu nevoie de altii. Stii, pentru ei conteaza mult o vorba buna, un simplu salut, ceea ce pent

Pentru tine, cu dragoste

Dragul meu, Tu esti copilul meu si Eu te iubesc! Acesta este singurul lucru important. Nu conteaza ce ai facut, sau ce nu ai facut, Eu te iubesc! Inlauntrul trupului tau traieste un spirit etern, iar Eu iti cunosc spiritul intr-un mod intim, si te iubesc. Te afli pe acest pamant traindu-ti viata, luand decizii, incercand sa afli care este cel mai bun lucru pe care l-ai putea face - cum sa traiesti, cum sa supravietuiesti - iar aceasta este o lupta inversunata. Stiu lucrul acesta si te inteleg, caci este lupta vietii. Dar totul poate fi facut mult mai usor, daca doar o vei face o legatura - in spirit - intre tine si Mine. Deoarece, chiar daca viata ta continua si vei imbatrani, spiritul tau nu cunoaste imbatranirea. Acea parte a ta care traieste incatusata in trupul tau, eul tau, va trai pentru vesnicie. Acesta este motivul pentru care lucrurile trupesti, lucrurile materiale aflate in aceasta lume, nu sunt lucruri pentru care merita sa trudesti, caci intr-o zi va tr

3. Crestini cu numele...

Un ofiter spunea: "Eram intr-un regiment cu recruti, care venisera de doar cateva zile. Intr-o dimineata ma gandesc sa aleg pe cativa dintre ei, care cunosc ceva meserie. Imi asez soldatii si incep cu cei care se pricep la olarit. - Olarii, un pas in fata! - strig eu. Cativa baieti pasesc inainte... Merg la unul dintre ei si il intreb: - Dar tu, baiete, de unde ai invatat olaritul? - Sa traiti, domn' capitan, eu nu's olar...ma numesc Ion Olaru, dar de cand sunt n'am lucrat ca olar." Ofiterul radea de aceasta intamplare, insa eu vad o invatatura in toata povestea aceasta. Cei mai multi au numele de "CRESTIN", insa pentru Hristos, sufletul lucreaza la fel de mult ca si OLARUL, din povestirea de mai sus, la olarit...Tot mai multi poarta nume frumoase, Biblice....dar faptele lor nu seamana deloc, fapte urate, fapte de pagani... Crestini cu vorba, pagani cu fapta!

2. Ce poate face rugaciunea...

Un betiv isi facea foite de tigari rupand pagini din Sfanta Scriptura, pe care i-o dadu-se un crestin. Betivul isi batea joc, in acest chip, de Cuvantul lui Dumnezeu si de rugaciunile crestinului. Crestinul insa, se ruga mereu cu lacrimi fierbinti pt el si mantuirea lui. Odata se intampla ca tigara betivului se tot stingea si nu ardea. Desfacand mucul tigarii, a ramas un verset care nu ardea oride cate ori incerca sa aprinda...: " Care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelie?" (1Petru 4:17). Aceasta intrebare ii strapunse inima. Nu mai putea scapa de ea. Orice facea, oriunde se ducea nu putea scap de aceasta intrebare teribila.... "Care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelie?" Peste catva timp, a cazut si el la picioarele Crucii...rugaciunea crestinului nu a fost zadarnica. Nu stiu ce ati inteles voi din aceasta istorioara, dar eu am inteles ca Dumnezeu poate sa lucreze la inima omului fara ca noi sa ii cerem asta...

1. Vroia sa fie mai usoara caruta...

- A sculta, omul lui Dumnezeu! Fii bun si ia-ma in caruta, caci, uite duc in spate sacul acesta din greu incarcat... - Bucuros te ajut, dar, uite, si caruta mea e din greu incarcata!....Dar, fie! Uite aici, in colt, un locsor!...Suie-te!... Plecand cu caruta, la un moment dat, carutasul observa cu mirare ca cel suit sta cu sacul in spate. - Ce faci, omule? Pune sacul jos! Ce stai cu el in spate?!? - Pai spuneai ca duci greu in caruta si eu ma gandeam sa tin sacul in spate sa nu fie prea greu... Am auzit si eu aceasta istorioara, daca e adevarat sau nu...nu stiu...Stiu insa ca pe plan spiritual multi crestini se aseamana cu personajul din povestirea de mai sus, stand cu greul in spate, nu stiu ca poate scapa de greul pacatelor aruncandul la picioarele Celui Rastignit si inviat pentru pacatele si mantuirea noastra.