07 noiembrie 2018

10 strategii de manipulare a populației

Noam Chomsky, un lingvist nord-american, a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masă. Evreu și de sensibilitate anarhistă, semnase o petiție pentru a apăra libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Chomsky evocă diferitele tehnici de manipulare și, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenției publicului de la problemele importante și de la schimbările hotărâte de elitele politice și economice, printr-un potop continuu de distracții și de informații neînsemnate.
Iată o listă cu zece strategii de manipulare, care se potrivesc foarte bine cu și cu starea poporului român:

1. ’’A distrage în permanență atenția publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanță adevărată. A ține mereu publicul ocupat, fără nici „un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme și apoi, a oferi soluții.
Această metodă se mai numește și ’’ problema – reacție – soluție”. La început, se creează problema, sau „situația”, prevăzută pentru a suscita o anume reacție a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenționată a violenței urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul să ceară legi represive, în detrimentrul libertății.

3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi din 1980 până în 1990. Șomaj masiv, imigrație – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluție dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia acțiunii cu date diferite.
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară’’, obținând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai ușoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendința de a nădăjdui ’’totul va merge mai bine mâine” și că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro și pierderea suveranității monetare și economice, acceptate de țările europene între 1992 – 1995 și aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicităților destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje și un ton absolut copilărești, aproape debile, ca și cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Dacă ne adresăm unei persoane ca și cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate și cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacție tot atât de lipsită de simț critic ca al unui copil de 12 ani” analizează Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire.
Este o tehnică clasică pentru a opri analiza rațională și, deci, simțul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emoționalului deschide accesul la subconștient, pentru implantarea unor anumite idei, dorințe, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Menținerea poporului în neștiință și prostie.
A face în așa fel ca poporul să nu înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlarea și robirea lui. Calitatea educației dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neștiință, care separă clasele de jos de cele de sus să fie și să rămână de neînțeles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate.
A încuraja publicul să creadă că e ”bine” de a fi prost, vulgar și incult. A-l îndopa cu seriale americane și emisiuni de tele-realitate, niște dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovățirea.
A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligențe insuficiente, sau a capacităților și eforturilor necorespunzătoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează și se învinovățește, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abținerea de la acțiune. Și, fără acțiune, nu există revoluție !

10. A cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale științei au săpat o prăpastie crescândă între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de elitele conducătoare. Mulțumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoașterea avansată a făpturii omenești, fizic și psihic. Sistemul cunoaște individul mediu mai bine decât el însuși. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deține un control mai mare și o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înșiși.
Articol preluat de pe

Abiam Căprar - Dumnezeu e lângă tine, cheamă-L!


Abiam Căprar, este un tânăr din Secaș, județul Arad, care la numai 19 ani a simțit de mai multe ori cum Dumnezeu este de partea lui, înțelegând că oricare ar fi planul celui rău de a-l nimici, dacă rămâi alături de Dumnezeu, El este Bun și îți scapă viața chiar și din valea umbrei morții. 

În data de 11 octombrie, Abiam, care e pasionat de agricultură,  fiind și student în anul doi în acest domeniu, era pe câmp cu un utilaj agricol de cules, achiziționat de curând. La un moment dat, vrând să verifice dacă totul este în regulă, a oprit tractorul și a coborât, îndreptându-se înspre culegătoare. Totul părea în ordine, însă înainte de a urca în tractor, a văzut că era o bucată dintr-un tuleu care impiedica funcționarea utilajului, în momentul în care a vrut să îndepărteze tuleul, mâna i-a rămas blocată în mașinărie, care încă era în funcțiune. A văzut cum mâna îi era trasă încetul cu încetul în utilaj, și nu era nimeni care să îl ajute, să oprească mașinăria, nu era nimeni decât Dumnezeu, și a fost deajuns, a strigat către Dumnezeu, iar în acel moment mașinăria s-a oprit.

Ascultă o mărturie care cu siguranță te va întări și te va face să realizezi că atunci când nu mai ai nicio scăpare, atunci când medicii spun ,,imposibil", atunci când ești fără speranță și totul pare pierdut, Dumnezeu e lângă tine și asta e deajuns. El poate să facă din moarte, VIAȚĂ. Tristețea o poate schimba în BUCURIE...

„Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”
(Psalmul 91:14-16)

Videoclip repostat cu permisiunea lui Abiam

03 noiembrie 2018

Ionel Pencea - Ce este viața?

,,Mor oamenii? Dacă nu ar fi așa, nu ar exista cimitire, dar există." Ce este viața? Viața nu este decât o tranziție de la momentul în care ne naștem până când murim, fiind formată din mai multe etape, etape în care se întâmplă să luăm anumite decizii care ne vor hotărî viitorul și eternitatea, noi numim aceste etape: copilăria, adolescența, tinerețea, bătrânețea. Însă vine momentul ultimei dintre ele, cea pentru care am plăti oricât numai să nu se întâmple, etapa finală, ultimul pas, cel al morții, când trebuie să trecem din această lume în veșnicie. Dacă nu ai siguranța plecări în Eternitate la Dumnezeu, la ce folos că ai trăit?
Un mesaj al fratelui Ionel Pencea care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. 


01 noiembrie 2018

Irena Sendler (Jolanta) - Operațiunea „Żegota”


 15 februarie 1910 - 12 mai 2008
Irena Sendler (născută: Krzyżanowska, cunoscută în poloneză Irena Sendlerowa, nume conspirativ: Jolanta), a fost o asistentă medicală și socială din Polonia.

Este cunoscută pentru faptul că a întemeiat organizația „Żegota” (poloneză Rada Pomocy Żydom) care sprijinea acțiunea de salvare și adăpostire a evreilor între anii 1942 și 1945, față de ocupația nazistă germană. Această organizație a reușit să salveze circa 75.000 de evrei polonezi prin falsificarea unor acte de identitate.

Irena Sendler, în calitate de soră medicală a reușit, printr-o acțiune de control epidemiologic, să intre în contact cu evreii din ghetoul din Varșovia și să salveze, cu ajutorul unor voluntari peste 2.500 de copii evrei, care au fost plasați la familii poloneze sau ascunși în mănăstiri și orfelinate.

În anul 1943 a fost arestată de Gestapo (Geheime Staatspolizei = poliția secretă de stat) și condamnată la moarte; în închisoare a fost torturată, dar nu a divulgat numele copiilor salvați. Nu a fost, însă, executată.

Dupa eliberarea ei, a primit mai multe distinctii:
  • 1965: Titlul ,,Drept între popoare" (un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a parlamentul israelian, martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți. din partea organizației Yad Vashem)
  • 2003: scrisoare de mulțumire din partea papei Ioan Paul al II-lea;
  • 2003: Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă decorație civilă poloneză;
  • Premiul "Jan Karski" din partea Centrului American de Cultură Poloneză din Washington;
  • 2007: a fost onorată de Senatul Polonez.
  • 2007 președintele Lech Kaczyński o nominalizează pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Canalul Public Broadcasting Service a realizat un documentar intitulat Irena Sendler, ,,In the Name of Their Mothers" și bazat pe dezvăluirile Irenei, intervievate de biografa Anna Mieszkowska în 2003.

În 1999 mai mulți studenți de la Universitatea Uniontown, Kansas au realizat un film bazat pe viața eroinei și care a fost adaptat pentru televiziune sub titlul ,,The Courageous Heart of Irena Sendler" și în care, în rolul Irenei a jucat actrița canadiană Anna Paquin.

Irena Sendler a murit în Varșovia, în ziua de 12 mai 2008, iar ultima sa declarație în public a fost: ,,Fiecare copil pe care l-am salvat, împreună cu ajutorul voluntarilor este o împlinire a rostului meu pe pământ, nu un titlu de glorie."

Halloween-ul din perspectiva religioasă și Biblică

Scurt Istoric al Halloween-ului

Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de tot mai multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii.

Este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia ,,All Hallows' Even" (numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților), sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie.

Sărbătoarea pe care o cunoaștem sub numele de Halloween a fost influențată, de-a lungul secolelor, de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era festivalul Samhain, iar la creștini Sărbătoarea Tuturor Sfinților.

Istoricul Nicholas Rogers, care a cercetat originile Halloweenului, observă că în timp ce „unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin”. Numele provine din irlandeza veche și înseamnă „sfârșitul verii”.
Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain, permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau sărbătoriți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Se crede că nevoia de a îndepărta spiritele rele a dus la purtatul de costume și măști.

Ei îndepărtau spiritele rele deghizându-se ei înșiși în spirit rău pentru a le evita. În Scoția rolul spiritelor era jucat de tineri îmbrăcați în alb cu fețele mascate sau înnegrite. Samhain era o vreme când se făceau provizii de iarnă și se tăiau animalele pentru a păstra carnea peste iarnă. 

Focurile de tabără jucau și ele un rol în festivități. Toate celelalte focuri erau aprinse de la focul cel mare. Oasele animalelor tăiate erau și ele aruncate în foc. Uneori se aprindeau două focuri unul lângă altul, iar oamenii și animalele treceau printre ele ca ritual de purificare.

Următoarea influență a apărut o dată cu răspândirea religiei creștine în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 noiembrie într-o sărbătoare creștină, care celebrează toți sfinții. Aceasta era Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Hallowmas, sau All Hallows.

Halloween-ul din perspectivă religioasă

În America de Nord, atitudinea creștină față de Halloween este foarte variată. În Biserica Anglicană, unele dioceze au ales să sublinieze tradițiile creștine de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, în timp ce Protestanții țin cont de sărbători ca Ziua Reformei, o zi de comemorare și rugăciune pentru unitate. 

În ultimii ani, Arhiepiscopia Romano-Catolică din Boston a organizat o Sărbătoare a Sfinților pentru Halloween. Multe dintre bisericile protestante contemporane văd Halloween-ul ca un moment de distracție pentru copii, ba chiar organizează serbări în bisericile lor, iar copiii și părinții lor se pot costuma, juca jocuri și primesc bomboane.

În noiembrie 2009, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca fiind necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist.

Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. Ba chiar, Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legatură cu creștinismul.
Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea rădăcini satanice în origine sau practică și că nu reprezintă nicio amenințare pentru viața spirituală a copiilor: educarea despre moarte și mortalitatea, precum și despre obiceiurile strămoșilor celți fiind, de fapt, o lecție de viață valoroasă și o parte din patrimoniul enoriașilor lor.
Sursa Wikipedia

Halloween-ul din perspectivă Biblică



Mulţi creştini se simt intimidaţi de notorietatea tot mai evidentă a acestui fenomen, aşa că, în mod inevitabil, se ridică întrebări precum: Care ar trebui să fie reacţia creştinilor vis-a-vis de Halloween? Ce are Biblia de spus despre astfel de „sărbători”? 

Iată câteva pasaje biblice care ne pot ajuta să cunoaştem părerea lui Dumnezeu cu privire la aceste lucruri: 

,,Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.'' (Leviticul 19:31). 

„După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta.” (Deuteronom 18:9– 14)

Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:6–7).

„Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine” (Romani 12:9).

„Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12)

„Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14 – 17).

„Să nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11).

„Încolo, fraţii mei: tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8).

„Dar, Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1- 2).

„Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).

„Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11).