28 noiembrie 2019

Cand te rogi pentru ploaie tine cont si de noroi

 ,,Înţelepţii sunt cei care ştiu să piardă războaie, ca să câştige pace." (Lawana Blackwell)

 Uneori, ca sa ai parte de lucrul pe care ti-l doresti, e nevoie de multa rabdare, efort si/sau dezamagiri. De multe ori, ca sa ajungi sa dobandesti acel ,,ceva", trebuie sa renunti la un alt ,,ceva". Problema multora dintre noi, nu este faptul ca am pierdut un anume lucru, nu lucrul pierdut ne doare, ci cel mai insuportabil este faptul ca pur si simplu am pierdut, iar asta ne macina si ne face sa nu vedem altceva mai mult. Alexander Graham Bell, spunea: ,,Cand o usa se inchide, o alta se deschide. Dar adesea ne uitam cu atata jind la cea inchisa, incat nu o vedem pe cea care tocmai s-a deschis." 

Daca ne uitam in urma si vedem cate prapastii, cate urcusuri sau coborasuri am avut de infruntat, cate valuri si avalanse de probleme s-au abatut asupra noastra, fara ca noi macar sa le simtim, vom realiza cate razboaie am castigat, cate batalii le-am terminat victoriosi, cat de ocrotiti am fost (si suntem), de mana tare a lui Dumnezeu.

Vrem mereu sa avem, cerem mereu, fara sa oferim in schimb, uneori nici macar un cuvant de multumire. Ne-am obisnuit sa cerem lucruri care costa scump (din punct de vedere spiritual), ne rugam sa primim lucrul respectiv, fara sa tinem cont de cat ne va afecta viata, trairea, umblarea pe Calea Mantuirii. Cand ne dorim un lucru din toata inima, ar trebui sa ne gandim si din punctul asta de vedere, "oare am nevoie de el?" Iar daca chiar avem nevoie, de multe ori, ca sa dobandim acel ceva, avem de infruntat curenti puternici care vin contra noastra, avem de platit mult pentru el, un lucru obtinut usor, fara pret, de cele mai multe ori e fara valoare.

Daca ne rugam pentru ploaie, si Dumnezeu o trimite pana la urma, vom simti bucuria care ne inunda inima, mai ales cand stim ca Dumnezeu ne-a asultat, insa daca ne vom uita mai atent, vom vedea ca exista si o problema, noroiul care se formeaza in urma ploii.

Daca raspunsul la o rugaciune, la o cerere, a intarziat, poate fi pentru ca inca nu esti pregatit sa infrunti "noroiul", sau poate fi pentru a te proteja de murdaria pe care noroiul o poate lasa pe hainele tale.

Atunci cand te rogi pentru ploaie, tine cont si de noroi, nu lasa gandurile sa te descurajeze, sa te faca sa crezi ca Dumnezeu te-a uitat, sau ca nu esti bun de nimic. Dumnezeu nu a creat oameni "buni de nimic". Cand vezi ca raspunsul nu vine, intarzie, poate fi pentru ca ai haine curate, esti cineva, esti un lucru pretios in mainile lui Dumnezeu, iar El nu vrea sa te lase sa te murdaresti.

Cand te rogi pentru ceva, priveste la acel "ceva" din toate unghiurile, masoara, cantareste, vezi daca te ajuta sa cresti, te tine in loc, sau te trage inapoi, in jos. Fi gata sa renunti daca nu e pentru tine, nu te lega strans de nimic, cu cat te legi mai putin de lucrurile pamantesti, cu atat iti va fi mai usor sa te legi de Dumnezeu, cu cat tii mai strans de funia de care sunt prinse avutiile tale, cu atat iti e mai greu sa te apropii de Dumnezeu.

23 noiembrie 2019

Concentrați pe lucruri care nu sunt pentru noi

Auzim destul de des vorbindu-se despre ceea ce specialiștii cataloghează drept ,,boala secolului'' - depresia. Auzim cum tot mai mulți își pun capăt zilelor din diferite motive. Oamenii se îngrijorează din orice lucru, mare sau mic, lipsuri sau belșug, foame sau îndestulare. Trăim pe pământ dar mereu concentrați pe moarte, mereu cu gândul la acel moment în care va trebui să ne dezlegăm de ceea ce am agonisit toată viață. 

Ne uităm cu jind la ceea ce are cel de lângă noi, iar noi nu reușim să avem, oricât am încerca. Ne considerăm "buni de nimic" dacă nu avem un post mai bun la muncă, dacă nu suntem cunoscuți, dacă cei din jur nu ne plac, uitând că, de fapt, noi suntem piese importante din multe puncte de vedere. Vrem tot mai mult să avem lucruri care nu sunt pentru noi. 

Ne ațintim privirea pe un singur obiectiv, ne îndreptăm înspre el cu greu, fără să ne gândim că și drumul pe care îl avem de parcurs până la țintă e frumos. Ne încăpățânam uneori să ne atingem țelurile, încât nu ne dăm seama că pe lângă noi trec oameni minunați, nu vedem, așa cum am spus, atâtea lucruri frumoase care ne pot creea atâtea amintiri. Amintirile sunt cele care rămân cu noi până la sfârșitul vieții, însă dacă nu le avem, vom rămâne cu gândul că am trecut pe lângă cineva sau ceva, dar eram cu telefonul în mâna sau eram prea concentrați pe acel lucru pe care îl doream, atâția ani, și pe care nici până acum nu îl avem. 

Vrem cu toții vecini mai buni, oraș, țară, lume mai bună, dar nu vrem ca bunătatea să înceapă de la noi. Ne uităm mereu în curtea vecinului și vedem o varză mai mare că a noastră, o roșie mai roșie decât a noastră, etc, iar dacă nu putem să le avem și noi la fel, distrugem ceea ce are vecinul, ne desconsideram atât de mult. Poate e în ADN-ul romanului, să fie nemulțumit, să aspire la mai mult, însă de cele mai multe ori, fericirea e chiar lângă noi, fericirea o găsim și în lucrurile mărunte. 

Lăsând varza vecinului, și concentrându-ne mai mult la noi, vom vedea că avem o viață mai bună decât am crezut, avem sănătate, avem oameni minunați, suntem binecuvântați din multe puncte de vedere, tot ce trebuie să facem este să deschidem ochii și să ne "decuplăm" de la iureșul lumii acesteia. Să ne concentrăm mai mult pe ce avem și nu pe ce ne lipsește, atunci vom vedea cât de bogați suntem de fapt.

31 august 2019

Sclavismul comodității

Trăim vremuri în care, dacă cineva ne spune despre smerenie, dacă ne spune că prea mult confort în biserici,  și nu numai, dăunează grav pocăinței, îl considerăm un ciudat, rămas în urmă sau demodat.

Trăim vremuri în care ,,inteligența artificială" ia tot mai mult locul celei ,,naturale". Nu mai avem limite la informație, avem mai multă libertate că oricând, avem ,,smart"phone-uri din ce în ce mai deștepte, iar noi suntem din ce în ce mai  neînțelepți, mai triști, mai confortabili, mai comozi...nu mai trebuie să gândim noi, o face telefonul în locul nostru.

Avem bateriile celulalelor tot mai încărcate, dar noi suntem tot mai fără energie, fără putere, fără chef de a mai face nimic.

Avem videoproiectoare în adunări, sau televizoare, nu mai ne ducem Bibliile cu noi, e mai confortabil să citim (dacă citim) de pe perete, sau chiar de pe telefoane, Biblia în Biserica.

Avem programe transmise pe internet, dacă e frig sau plouă, de ce să mergem la Biserica, putem să stăm acasă, să ne uităm ,,live". E mai confortabil. Prea mult confort, prea multă nepăsare, prea multă comoditate și prea puțină dragoste pentru părtășie.

Avem conturi pe diferite rețele, așa zise, de socializare, dar noi stăm cu capul în telefon, până ne vine rău, avem zeci, sute sau chiar mii de prieteni ,,on-line" dar suntem din ce în ce mai singuri ,,off-line". Nu mai avem timp să ne uităm la cel din stânga și din dreapta, nu mai legăm prietenii noi. Trec atâția oameni pe lângă noi care strigă după ajutor, poate sunt dărâmați, poate sunt la capăt de drum și nu mai știu ce decizii să ia, dar noi, cu ,,popularitatea" noastră, trecem fără să îi auzim.

Nu mai avem curajul să ne spunem problemele celor de lângă noi, poate de teamă de a nu părea slabi în comparație cu ei, pentru că modă a pătruns în Biserici atât de tare, încât cu greu mai poate fi scoasă afară, asta dacă se mai vrea. Ne-am obișnuit să ne cumpărăm, să avem, să arătăm celui de lângă noi că ,,ne permitem", ne legăm atât de tare de pământul asta, de parcă vom trăi veșnic aici, să ne putem bucură de ele. Trăim o viață întreagă doar cu gândul la a ne cumpără, a avea, a face, sau a părea, încât uităm să mai trăim aici și acum.

Comoditatea este o unealtă a Celui Rău, de a ne îndepărta de Dumnezeu. Încet, încet, viața se scurge din noi fără să ne dăm seama, fără să știm cum sau când am ajuns la capătul drumului. Viață trece (sau noi trecem), și nu mai vom avea amintiri legate de fiecare moment pe care l-am trăit.

Bucură-te de fiecare moment, bucură-te de fiecare clipă, fiecare secundă e unică, iar odată trecută, nu o mai reîntâlnești niciodată. 

Tehnologia e bună, sunt lucruri ce ne sunt date să ne bucurăm de ele, dar atunci când pune stăpânire pe noi, pe viață noastră și pe timpul nostru, e deja o problema. Învață să-ți împărți timpul cu folos!

Recomand videoclipul de mai jos!

14 aprilie 2019

7 idoli care există astăzi în biserici

Poate că nu am simțit niciodată dorința de a ne închina înaintea unui vițel de aur, unui om sculptat, unei cruci de lemn sau unei statui cu șase brațe, și spunem că titlul articolului nu e pentru noi, sau poate că toate astea nu ne provoacă nici măcar cea mai mică emoție, însă asta nu înseamnă că suntem imuni la ,,idoli''. Idolii pe care îi putem întâlni în viețile noastre de credință, în biserici, pot avea diferite forme, nu sunt neapărat ,,figurine'' tangibile ale presupușilor zei și zeițe. Aceștia pot fi idei și credințe care, dacă sunt lăsate necontrolate, ne fac să ne abatem de la o închinare autentică față de singurul Dumnezeu adevărat.

John Calvin (numele de naștere Jean Cauvin), un reformator religios francez, a spus: ,,Prin natura umană, omul, ca să spunem așa, este o fabrică perpetuă de idoli, aruncați-i unul, și veți creea pur și simplu un altul...''

Lista ar putea să fie una mult mai mare, dar cred că o putem completa fiecare în dreptul nostru.

1. Strategia:
Atunci când bordul bisericesc petrece mai multe ore încercând să ,,pună virgula'' în regulamentele bisericii, atunci când de fapt ar trebui ,,punct"s-ar putea ca aceasta (Biserica) să fie victima acestui idol. 

Planificarea modului de desfășurare a programului este importantă și fiecare biserică are nevoie de o ,,strategie'', însă problema este că astfel de planuri nu trebuie să împiedice lucrarea și faptul că Dumnezeu poate face ca programul să decurgă după cum vrea El. ,,Planificați-vă viitorul în creion, dar dați-I lui Dumnezeu radiera". Asigură-te că ai dat locul cel mai important lui Dumnezeu.

2. Abilitatea/Căutarea perfecțiunii
Dacă suntem atât de încătușați de procesul de perfecționare al darului pe care-l folosim pentru orice, dar nu pentru slava lui Dumnezeu, ne-am idolatrizat talentul. Nu cădea în această capcană.

Dumnezeu ne-a creat pe toți pentru o anumită slujire în Biserică. Deseori, însă, suntem tentați să înlocuim abilitățile noastre cu lucruri pe care, vedem că cei din jur le apreciază mai mult, și am vrea să arătăm că și noi putem face acel ,,ceva''. Fiecare vom da socoteală pentru lucrarea pe care am fost chemați să o facem și nu am făcut-o, nu pentru ceea ce am făcut, dar fără să fie lucrarea noastră.

3. Numărul
Credem că un număr mai mare de membrii, înseamnă automat mai bine. În același timp, alții idolatrizează biserica în care sunt mai puțini membri - se pot bucura de sentimentul de a fi ,,un pește mare într-un iaz mai mic''. 

Dimensiunea nu indică întotdeauna valoarea bisericii. În orice caz, trebuie să ne amintim că Dumnezeu dă creșterea după cum consideră El că e potrivit.

4. Comparația
Acest idol poate avea mai multe forme: numărul de voluntari, prezență la programe, botezuri, numere de pagini de Facebook/websiteuri față de alte biserici etc. Ce este mai rău este că aceste statistici ar putea dicta starea de spirit. 

Statisticile nu îți spun valoarea unui lucru ci doar opinia altora despre acel lucru. În timp ce datele sunt utile, supra-analiza nu este. În timp ce putem număra botezurile dintr-un an, este mult mai greu să măsurăm modul în care acestea au schimbat viețile altor persoane, nebotezate, din jur.

5. ...mai mult
Dorința de a avea și mai multe lucruri...mai mult personal, mai mult spațiu, mai mulți bani, etc, pune în noi gândul că noi trebuie să depășim celelalte biserici. 

Ceea ce avem este un dar de la Dumnezeu. Mai întâi de toate trebuie să apreciem. Apoi, să înțelegem că a avea mai mult, nu ne va face neapărat și mai dedicați. Trebuie să facem tot ce putem pentru slava lui Dumnezeu cu ceea ce ni s-a dat, în loc să ne concentrăm asupra a ceea ce credem că lipsește.

6. Progresul
Căutăm doar grafice pozitive și ne îngrijorăm când nu le vedem. Iar atunci când acestea nu sunt , nu reușim să ne încredem pe deplin în Domnul.

Progresul bisericii nu poate fi întotdeauna măsurat în grafice ascendente (așa cum am prefera). Dumnezeu ne poate trece atât prin urcușuri cât și prin coborâșuri. Atunci când suntem în vale, Dumnezeu vrea să ne ridice: ,,Numai când te afli în cea mai adâncă vale poți să-ţi dai seama cât de magnific este cel mai înalt munte.'' (Richard Nixon)

7. Balanța/Cântarul
Folosirea balanței ca scuză pentru a nu lucra este de asemenea un idol. 
Cei mai mulți sunt legați de gândul atingerii excelenței. Asta ne pune în pericolul de a lăsa ,,lenea interioară'' să pună stăpânire și să scoată în evidența cea mai puternică latură a noastră. Fă o diferență între viața profesională și cea personală. Fă ce poți cu toată inima, sufletul și puterea ta. Viața ta personală este a ta, dar asigură-te că o trăiești supus și dăruit lui Dumnezeu.

09 martie 2019

Vaca din grădină

În cartea ,,600 Istorioare Religioase", scrisă de preotul Iosif Trifa, o carte în care sunt scrise diferite ,,istorioare", așa cum spune și titlul, despre care el a auzit sau unele pe care le-a și trăit, este o întâmplare care m-a făcut să mă gândesc la relația dintre Biserică și noi, simpli membrii sau slujitori.

,,Se spune că odată, o vacă a intrat în grădina unui mare învățat al vremurilor de mai demult și făcea mare pagubă. Când a văzut vaca, învățatul își puse ochelarii pe ochi și a început să caute să vadă pe unde ar fi putut intra vaca în grădina lui, cercetă fiecare colțișor, fiecare metru de gard să găsească ruptura, problema care i-a permis animalului să intre, în timp ce vaca își vedea liniștită de treabă. Nu după mult timp veni și soția sa. Această luă un par și fără să stea pe gânduri scoase vaca din grădină...''

O întâmplare pe care o putem interpreta în diferite moduri, putem spune că atât învățatul a procedat corect, pentru că a încercat să repare de la rădăcina problema, cât și soția sa, pentru că înainte de a investiga, a stopat răul produs. Însă problema este că de prea multe ori noi procedăm în același mod, punem atât de mult accent pe cauză și nu încercam să stopăm efectul, în biserici se predica mereu despre cum a pătruns păcatul în lume, în loc să punem accentul pe scoaterea păcatelor din viețile noastre.

04 martie 2019

4 martie 1977 - Un minut de coșmar


La ora 21:22 seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, lovește țara noastră. Violența lui s-a înregistrat atât pe verticală, cât și pe orizontală, în direcția nord-sud și est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km, planul în care s-a produs prăbușirea straturilor fiind de aproximativ 60°.

Toate stațiile seismice de pe glob, aflate pe recepție, au reperat cutremurul, prima care a prins, procesat și analizat informațiile primite în urma cutremurului fiind cea de la Golden-Colorado (Statele Unite). Energia distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de 10 bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei!

55 de secunde de groază! Pereții s-au prăbușit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziți pe scări sau spre ieșiri; alții au rămas încremeniți în casă, paralizați de teamă.

Ceausescu, aflat în Nigeria, participa la dineul oficial dat de presedintele african. Nimic nu prevestea urgia care urma sa se abata asupra României...este informat despre cutremur. Banchetul este întrerupt câteva minute mai târziu. Informațiile care i-au parvenit inițial vorbeau despre un cataclism de 10 grade și despre distrugerea totală a Bucureștiului. Stabilind legătura cu țara, Ceaușescu a cerut informații precise, a dat primele ordine și a instituit starea de necesitate pe teritoriul României. A doua zi, la ora 8.15 minute, o aeronavă având la bord familia Ceaușescu și restul delegației ateriză pe aeroportul Otopeni.

Bucureștiul a fost cel mai greu lovit. Apoi Teleormanul, Doljul, Iașiul, Vasluiul, Buzăul, Vrancea, Mehedințiul...

Dimensiunea dezastrului

În Capitală au căzut 32 de blocuri și clădiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate. Mormane de ruine au ajuns clădirile de la Lizeanu-colț cu Ștefan cel Mare, Continental-Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata și Nestor. Sub dărâmăturile blocului de la Colonadelor și-au găsit sfârșitul:Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea (împreună cu soțul și cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa. Poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile înainte în spital. Soțul, scriitorul Romulus Rusan, a fost găsit în viață sub mormanul de moloz. Alexandru Ivasiuc moare lovit de o piatră, în fața blocului Scala, care s-a prăbușit.

Pe 5 martie se dau primele cifre ale dezastrului: 508 morți. 2.600 de răniți. Orașul Zimnicea este prefăcut în ruine:175 de case prăbușite, 523 grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate, sute de victime. În Craiova sunt avariate grav peste 550 clădiri, printre care se numără Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca județeană. Primele estimări indicau un număr de 30 de morți și 300 de răniți. La Vaslui sunt de asemenea pierderi grele, atât umane-7 persoane decedate, cât și materiale.

La Ploiești au fost distruse în jur de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav avariate;situația este gravă și în județul Buzău, unde sunt afectate în jur de 1.900 de clădiri. Mai fericite sunt județele din Transilvania și Dobrogea, care au scăpat neatinse sau cu pagube mici. Evaluarea finală a pierderilor-umane și materiale, este teribilă:1.570 morți, 11.300 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unități economice afectate.

Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari. S-a dus o luptă neîncetată, zile în șir, pentru scoaterea supraviețuitorilor de sub dărâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați pentru salvarea victimelor din munți. Au fost găsiți supraviețuitori chiar și după 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tânărul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub dărâmăturile fostului bloc Continental nu mai puțin de 250 de ore, înainte de a fi recuperat.

03 martie 2019

Scrisoare pentru biserici - Petru (Pit) Popovici

„Domnul să vă înmulţească harul şi binecuvântările pe ogorul Evangheliei! 

Trăim vremuri de crize. Criza lipsei de dragoste faţă de Dumnezeu, a dragostei faţă de fraţi şi faţă de lumea pierdută în păcate, iar stricăciunea e aproape în toate bisericile.

0 stare de moleşeală, de adormire spirituală a pătruns pe nesimţite şi în bisericile noastre, nu numai în cele oficiale. Unele au încă o prezenţă frumoasă, dar lipseşte puterea şi lipseşte roada.

Unii, obosiţi au suspendat un serviciu de închinăciune de duminică după masă, căci poporul nu venea la Casa Domnului. Prin anii 1945-1950, noi aveam trei servicii pe Duminică, şi adunările erau tixite. Oare ce s-a întâmplat?

Fără să ţinem seama, s-a dezvoltat gustul de predicatorie. Şi Duhul Sfânt şi orele de rugăciune sunt tot mai neglijate. Se pune un frate mai ,,slăbuţ'' să o conducă. Şi tinerii au început să lipsească, căci păstorul însuşi lipsea. Era prea ocupat. Însă forţa Bisericii nu stă în oratorie, ci în rugăciune, şi iată, pe nesimţite, am ajuns la o stare de răcire a dragostei, un fel de apostazie (2 Timotei 3:5). 

Unii vor zice „Am ajuns la ceea ce s-a profeţit”. Nu, nu trebuie să gândim aşa. Nu noi suntem în funcţie de proorocie, ci Duhul pofetic a ştiut mai dinainte cum vor fi unii şi a dat înștiințarea, ca noi să nu ajungem în acea stare. 

Dumnezeu e Izvorul Dragostei, a căldurii spirituale. Prin îndepărtarea treptată de El, am ajuns la un formalism uscat. Rugăciunea nu poate fi substituită cu nimic. Ea e părtăşia prin Duhul Sfânt cu Dumnezeul nostru mare. Celelalte fără ea, devin surogate.

Nu e de mirare că nu mai suntem în căutarea celor pierduți. În cele mai multe Biserici, la botez sunt doar unii copii de-ai pocăiților, şi din aceia unii fără naşterea din nou. Când nu e părtăşia sfinţitoare cu Dumnezeul Preasfânt, valuri de păcătoşenie inundă bisericile: prefăcătorie, minciuni, plăceri, avorturi, divorțuri, duşmănii. Iar biserica nu mai e Biserică, ci sinagogă a Satanei. Trebuie să ne trezim, să ne pocăim. Realitatea trebuie să ne zdrobească inimile. Înapoi, conform Cuvântului, la post şi rugăciune. E vreme târzie. Venirea Domnului e mult mai aproape. Si ce mare e răspunderea noastră! 

Fiecare să înceapă cu el. Daţi valoare rugăciunii personale. Domnul Isus a zis: „Intră în odăiţa ta, închide uşa”, adică izolează-te de toate. Lasă televizorul, lasă internetul şi toate afacerile. Priveşte-te pe tine în lumina LUI, smereşte-te şi roagă-L ca prin Duhul Sfânt să te facă o forţă spirituală pentru ridicarea Bisericii şi pentru mântuirea multor păcătoşi. Hotărâţi cu biserica zile de post şi rugăciune. Topiţi-vă în faţa LUI pentru reaprinderea dragostei.

În toate trezirile spirituale, Dumnezeu s-a folosit de oameni ai rugăciunii. Fiţi la îndemâna Lui. El aşteaptă şi vrea aceasta. Și lumea pierdută aşteaptă după trimişi ai lui Dumnezeu, care să-i ia de mână, ca îngerii pe Lot, şi să-i scoată din Sodoma de azi. El e gata pentru lucrări nemaipomenite (Luca 21:5-26).

Scrisoarea aceasta e un strigăt al dragostei mele către toţi fraţii mei răscumpăraţi prin sângele lui Dumnezeu care a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.''
Petru (Pit) Popovici

28 februarie 2019

Ce se vorbește în cer despre tine?

Te-ai întrebat vreodată ,,oare ce se vorbește în cer despre tine"? Știai că în cer se vorbește despre tine? Un exemplu este Iov, Scriptura spune că Satan s-a înfățișat într-o zi înaintea lui Dumnezeu și au vorbit despre Iov...ba mai mult, Dumnezeu chiar ,,l-a lăudat''. Dacă acum spui că ești supus lui Dumnezeu, iar în momentul următor ai trece printr-un necaz, ai putea să spui și tu ca acest om: ,,Domnul a dat; Domnul a luat...''? Mare dragoste pentru Dumnezeu trebuie să avem!

16 februarie 2019

Abilitați ale unui slujitor ideal

Cu toții știm că un păstor sau orice alt slujitor, care își face cu băgare de seamă lucrarea la care a fost chemat, în biserică, este (trebuie să fie) un exemplu pentru cei care îl urmăresc. Fiecare gest, fiecare faptă pe care o face, trebuie să arate că este un slujitor al lui Dumnezeu.
Din păcate, în prezent, în unele cazuri, se ține prea puțin cont de ABILITĂȚILE date de DUMNEZEU prin DUHUL SFÂNT și se pune prea mult accent pe aspectul fizic al slujitorului. Se pune prea puțin accent pe ceea ce rămâne în urma predicii. Prea mult accent pe prețul Bibliei, financiar vorbind, și prea puțin se bagă în seamă PREȚUL care a fost plătit pentru răscumpărarea păcatelor noastre, despre care se vorbește în această Carte.

Iată câteva exemple de calități pe care orice slujitor ar trebui să le aibă pentru a face ca lucrarea sa să fie una roditoare:

LUCA a avut o educație înaltă, care se poate vedea în prezentarea şi stilul lucrării sale. Mai bine de o treime din Evanghelia după Luca conţine întâmplări pe care ceilalţi scriitori ai evangheliilor nu le menţionează. Aceasta se aplică în special la capitolele introductive şi la călătoria Domnului Isus la Ierusalim (capitolele 9-19). În versetele introductive din Luca (1:1-4), putem vedea foarte limpede unitatea dintre scopul scriitorului şi inspiraţia divină. Ceea ce Luca a învăţat de la martorii oculari, a scris sub inspiraţia Duhului Sfânt.

SOLOMON a primit din partea lui Dumnezeu o aşa inimă largă pentru a putea cuprinde poporul numeros de care este responsabil. Acesta acționează în mijlocul poporului ca un judecător suprem.
Tot Israelul a auzit vorbindu-se şi înţelege că Solomon a primit „înţelepciunea lui Dumnezeu …în judecăţile lui”.

IOV - Dumnezeu îi atrage atenţia lui Satan asupra lui Iov şi Îşi descoperă gândurile cu privire la el. Știm cu toții istoria acestui om (IOV capitolul 1). Dumnezeu îi permite lui Satan să-i ia lui Iov toate bunurile pământeşti, slujitorii şi chiar copiii săi îşi găsesc moartea. Înaintea unui asemenea dezastru, Iov poartă doliu, se închină şi declară simplu: „Domnul a dat şi Domnul a luat"

Sigur că exemple sunt mult mai multe, însă am încercat să reduc numărul lor la doar aceste cateva, pentru a fi mai ușor de reținut și de pus în aplicare...

Când un Evreu va conduce lumea - Joel Richardson

O singură concluzie poate fi trasă atunci când luăm profețiile în sens literal, spune autorul, Joel Richardson. Într-o zi nu foarte îndepărtată, un Evreu pe nume Yeshua – sau Isus, cum Îi spunem noi – va conduce lumea din Ierusalim.

În cartea ,,Când un Evreu va conduce lumea", Richardson zugrăvește o imagine a cum va arăta acea domnie de 1000 de ani, dar aceasta numai după ce demontează ideea că neamurile creștine „au înlocuit” evreii sau poporul Israel – poporul promisiunilor. Richardson descrie tragica istorie antisemită a Bisericii, de la începuturi până la această repudiere categorică a evreilor cunoscută azi sub numele de „teologia înlocuirii” sau, cum o numește Richardson, supersesionism.

  • Ce este mai exact legământul avraamic? 
  • Mai este acesta relevant astăzi?
  • Oare Noul Testament dă la o parte Vechiul Testament?
  • Este Biserica noul și adevăratul Israel?
  • Ce este Împărăția lui Dumnezeu?
  • Ce va aduce viitorul pentru statul Israel?
  • Cum ar trebui să se raporteze neamurile creștine la evreii necredincioși?

Richardson răspunde la aceste întrebări, dar și la multe altele, în timp ce poartă cititorul prin pasaje esențiale ale Bibliei, pasaje care trebuie înțelese de aceia care doresc să combată antisemitismul creștin tot mai accentuat. Pe măsură ce Satan își manifestă mânia și împotrivirea față de planul lui Dumnezeu pentru Israel, este timpul ca toți creștinii cu discernământ să se înarmeze cu o înțelegere clară a acestor chestiuni fundamentale.

Una dintre cele mai importante cărți ale acestor vremuri – o șansă pentru creștini să-și redescopere adevărata identitate de comoștenitori ai promisiunilor alături de Casa lui Israel și pe aceea de ramuri ale unui măslin sălbatic altoit în măslinul legământului avraamic. Pavel ne explică modul în care a fost posibil acest lucru. Măslinul nu este mort. Nu a fost dezrădăcinat. Are încă viață în el, după cum a demonstrat Richardson cu măiestrie, pe baza Scripturii.
(Joseph Farah, fondator al WND.com)

O lectură obligatorie pentru orice creștin serios.
(Chuck Missler, Koinonia House)

15 februarie 2019

Schimbarea în bine începe cu tine?

În acest an, atât cât a trecut din el, am fost atins mai mult ca niciodată de motto-ul ,,Asociației Bărbaților Creștini''. Privind la mine, la oamenii din jurul meu, din imediata mea apropiere sau chiar mai din depărtare, am putut observa această sete care există în majoritatea oamenilor, setea după o schimbare. Schimbarea pare să fie una dintre legile nescrise dar foarte bine imprimate în această lume materială. Oricât de fricoși sau curajoși am fi, fiecare avem nevoie de ea și nu avem plăcerea sau necazul ca să scăpăm de ea. În viața fiecărui om, dar mai ales în cea a unui creștin, ar trebui să lipsească câteva expresii care sunt atât de des folosite de către mulți dintre noi: ,,așa sunt eu” sau ,,ăsta e felul meu de a fi” și altele care fac parte din această categorie de scuze.

Un creștin nu ar trebui niciodată să mai semene cu vechiul el, ci tot mai mult cu Cristos; dacă rămânem tot aceiași oameni de acum 3-4 ani, aceasta înseamnă că undeva am greșit, iar timpul pe care l-am folosit în citirea Scripturilor și al rugăciunii l-am folosit în zadar și poartă eticheta de ,,TIMP PIERDUT”. Nu putem să petrecem o zi cu El, iar la sfârșit să fim tot aceiași. Bineînțeles că schimbarea, uneori, înseamnă un proces mai îndelungat, care necesită multă răbdare, dar el există atunci când iți petreci viața cu Cristos. Singura caracteristică a lui Dumnezeu care nu ar trebui implementată în toate domeniile vieților noastre este tocmai aceasta, statornicia. Faptul că Dumnezeu rămâne același e unul dintre cele mai bune lucruri, însa dacă noi am rămâne aceiași, aceasta ar însemna, în unele domenii ale vieților noastre, un dezastru.

Problema cea mai mare nu stă în faptul că nu vrem schimbarea sau că nu am vedea că este nevoie de o schimbare, ci în modul în care de cele mai multe ori o privim, de modul cum ne raportăm și de modul în care credem că ea începe.

De cele mai multe ori știm să dăm indicații și chiar depunem eforturi pentru a încerca să îi schimbăm pe cei din jurul nostru, însă acest lucru este doar o pierdere de vreme. Dacă citim comentarii de pe forumuri sau cele adresate anumitor articole publicate, găsim multe indicații despre cum acestea, persoana care le-a scris sau anumite categorii de oameni ar trebui să se schimbe; dar, de cele mai multe ori, cel care face aceste comentarii nu este pregătit el însuși să facă ceva în privința schimbării.

Bineînțeles, lupta cea mai mare se dă atunci când ne hotărâm să ne schimbăm pe noi înșine; chiar și atunci când suntem ajutați de Duhul Sfânt, lupta este puternică, deoarece multe dintre schimbările pe care le producem în noi înșine deranjează confortul firii noastre. Însă, ar trebui întotdeauna să pornim la luptă având în inimă acest gând ,,schimbarea în bine începe cu mine”. Trăim într-o lume dezastruoasă, falimentară în cele mai multe domenii ale ei, și asta tocmai datorită faptului că aceste domenii sunt controlate de oameni necontrolați.

Este într-adevăr greu să privești doar la tine în timp ce în jurul tău sunt atât de mulți oameni care au nevoie de o schimbare, însă fiind motivați de faptul că noi cunoaștem puterea exemplului, puterea evanghelizării prin exemplul personal, ar fi timpul să luptăm mai mult împotriva noastră decât împotriva celorlalți. Este timpul să adoptăm disciplina tăcerii. Declarațiile publice ale multor creștini și-au pierdut credibilitatea. Cuvintele de pe buzele lor sunt contrazise de modul lor de viață și, în acest mod, niciodată cuvintele lor nu vor schimba lumea.

Nu uita, „Schimbarea în bine începe cu tine”! Ai nevoie de curaj în această bătălie atât de cruntă, însă atât de importantă, singura care poate schimba ceea ce Dumnezeu dorește să schimbe în această lume.
Articol preluat de aici

07 noiembrie 2018

10 strategii de manipulare a populației

Noam Chomsky, un lingvist nord-american, a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masă. Evreu și de sensibilitate anarhistă, semnase o petiție pentru a apăra libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Chomsky evocă diferitele tehnici de manipulare și, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consistă în deturnarea atenției publicului de la problemele importante și de la schimbările hotărâte de elitele politice și economice, printr-un potop continuu de distracții și de informații neînsemnate.
Iată o listă cu zece strategii de manipulare, care se potrivesc foarte bine cu și cu starea poporului român:

1. ’’A distrage în permanență atenția publicului, departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanță adevărată. A ține mereu publicul ocupat, fără nici „un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme și apoi, a oferi soluții.
Această metodă se mai numește și ’’ problema – reacție – soluție”. La început, se creează problema, sau „situația”, prevăzută pentru a suscita o anume reacție a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenționată a violenței urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul să ceară legi represive, în detrimentrul libertății.

3. Strategia „în degradeu”.
Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durată de zece ani. În acest fel, au fost impuse condiții sociale și economice absolut noi din 1980 până în 1990. Șomaj masiv, imigrație – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar fi provocat o revoluție dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia acțiunii cu date diferite.
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară’’, obținând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai ușoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendința de a nădăjdui ’’totul va merge mai bine mâine” și că sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obișnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro și pierderea suveranității monetare și economice, acceptate de țările europene între 1992 – 1995 și aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.
Cea mai mare parte a publicităților destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje și un ton absolut copilărești, aproape debile, ca și cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Dacă ne adresăm unei persoane ca și cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate și cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacție tot atât de lipsită de simț critic ca al unui copil de 12 ani” analizează Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emoțională decât la gândire.
Este o tehnică clasică pentru a opri analiza rațională și, deci, simțul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emoționalului deschide accesul la subconștient, pentru implantarea unor anumite idei, dorințe, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Menținerea poporului în neștiință și prostie.
A face în așa fel ca poporul să nu înțeleagă tehnologiile și metodele folosite pentru controlarea și robirea lui. Calitatea educației dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neștiință, care separă clasele de jos de cele de sus să fie și să rămână de neînțeles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate.
A încuraja publicul să creadă că e ”bine” de a fi prost, vulgar și incult. A-l îndopa cu seriale americane și emisiuni de tele-realitate, niște dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovățirea.
A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligențe insuficiente, sau a capacităților și eforturilor necorespunzătoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează și se învinovățește, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abținerea de la acțiune. Și, fără acțiune, nu există revoluție !

10. A cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși.
Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale științei au săpat o prăpastie crescândă între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de elitele conducătoare. Mulțumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoașterea avansată a făpturii omenești, fizic și psihic. Sistemul cunoaște individul mediu mai bine decât el însuși. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deține un control mai mare și o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înșiși.
Articol preluat de pe

Abiam Căprar - Dumnezeu e lângă tine, cheamă-L!


Abiam Căprar, este un tânăr din Secaș, județul Arad, care la numai 19 ani a simțit de mai multe ori cum Dumnezeu este de partea lui, înțelegând că oricare ar fi planul celui rău de a-l nimici, dacă rămâi alături de Dumnezeu, El este Bun și îți scapă viața chiar și din valea umbrei morții. 

În data de 11 octombrie, Abiam, care e pasionat de agricultură,  fiind și student în anul doi în acest domeniu, era pe câmp cu un utilaj agricol de cules, achiziționat de curând. La un moment dat, vrând să verifice dacă totul este în regulă, a oprit tractorul și a coborât, îndreptându-se înspre culegătoare. Totul părea în ordine, însă înainte de a urca în tractor, a văzut că era o bucată dintr-un tuleu care impiedica funcționarea utilajului, în momentul în care a vrut să îndepărteze tuleul, mâna i-a rămas blocată în mașinărie, care încă era în funcțiune. A văzut cum mâna îi era trasă încetul cu încetul în utilaj, și nu era nimeni care să îl ajute, să oprească mașinăria, nu era nimeni decât Dumnezeu, și a fost deajuns, a strigat către Dumnezeu, iar în acel moment mașinăria s-a oprit.

Ascultă o mărturie care cu siguranță te va întări și te va face să realizezi că atunci când nu mai ai nicio scăpare, atunci când medicii spun ,,imposibil", atunci când ești fără speranță și totul pare pierdut, Dumnezeu e lângă tine și asta e deajuns. El poate să facă din moarte, VIAȚĂ. Tristețea o poate schimba în BUCURIE...

„Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”
(Psalmul 91:14-16)

Videoclip repostat cu permisiunea lui Abiam

03 noiembrie 2018

Ionel Pencea - Ce este viața?

,,Mor oamenii? Dacă nu ar fi așa, nu ar exista cimitire, dar există." Ce este viața? Viața nu este decât o tranziție de la momentul în care ne naștem până când murim, fiind formată din mai multe etape, etape în care se întâmplă să luăm anumite decizii care ne vor hotărî viitorul și eternitatea, noi numim aceste etape: copilăria, adolescența, tinerețea, bătrânețea. Însă vine momentul ultimei dintre ele, cea pentru care am plăti oricât numai să nu se întâmple, etapa finală, ultimul pas, cel al morții, când trebuie să trecem din această lume în veșnicie. Dacă nu ai siguranța plecări în Eternitate la Dumnezeu, la ce folos că ai trăit?
Un mesaj al fratelui Ionel Pencea care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. 


01 noiembrie 2018

Irena Sendler (Jolanta) - Operațiunea „Żegota”


 15 februarie 1910 - 12 mai 2008
Irena Sendler (născută: Krzyżanowska, cunoscută în poloneză Irena Sendlerowa, nume conspirativ: Jolanta), a fost o asistentă medicală și socială din Polonia.

Este cunoscută pentru faptul că a întemeiat organizația „Żegota” (poloneză Rada Pomocy Żydom) care sprijinea acțiunea de salvare și adăpostire a evreilor între anii 1942 și 1945, față de ocupația nazistă germană. Această organizație a reușit să salveze circa 75.000 de evrei polonezi prin falsificarea unor acte de identitate.

Irena Sendler, în calitate de soră medicală a reușit, printr-o acțiune de control epidemiologic, să intre în contact cu evreii din ghetoul din Varșovia și să salveze, cu ajutorul unor voluntari peste 2.500 de copii evrei, care au fost plasați la familii poloneze sau ascunși în mănăstiri și orfelinate.

În anul 1943 a fost arestată de Gestapo (Geheime Staatspolizei = poliția secretă de stat) și condamnată la moarte; în închisoare a fost torturată, dar nu a divulgat numele copiilor salvați. Nu a fost, însă, executată.

Dupa eliberarea ei, a primit mai multe distinctii:
  • 1965: Titlul ,,Drept între popoare" (un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a parlamentul israelian, martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți. din partea organizației Yad Vashem)
  • 2003: scrisoare de mulțumire din partea papei Ioan Paul al II-lea;
  • 2003: Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă decorație civilă poloneză;
  • Premiul "Jan Karski" din partea Centrului American de Cultură Poloneză din Washington;
  • 2007: a fost onorată de Senatul Polonez.
  • 2007 președintele Lech Kaczyński o nominalizează pentru Premiul Nobel pentru Pace.
Canalul Public Broadcasting Service a realizat un documentar intitulat Irena Sendler, ,,In the Name of Their Mothers" și bazat pe dezvăluirile Irenei, intervievate de biografa Anna Mieszkowska în 2003.

În 1999 mai mulți studenți de la Universitatea Uniontown, Kansas au realizat un film bazat pe viața eroinei și care a fost adaptat pentru televiziune sub titlul ,,The Courageous Heart of Irena Sendler" și în care, în rolul Irenei a jucat actrița canadiană Anna Paquin.

Irena Sendler a murit în Varșovia, în ziua de 12 mai 2008, iar ultima sa declarație în public a fost: ,,Fiecare copil pe care l-am salvat, împreună cu ajutorul voluntarilor este o împlinire a rostului meu pe pământ, nu un titlu de glorie."