Translate

Saturday, February 15, 2014

Fetita si batranelul

      Se spune ca o mama, intr-o noapte geroasa, poate cea mai geroasa din ultimii ani, si-a lasat copilasul de aproape un anisor pe treptele unei brutarii de pe o strada din partea de vest a orasului New York. Nu avea cu ce sa il creasca asa ca, s-a gandit ea, il va lasa afara in frig si in zapada ca sa nu il vada cum se va chinui sa isi dea ultima rasuflare.
      Singur si infirgurat, copilasul, parca simtind ca mama se indeparteaza tot mai mult, a inceput sa planga. Nu trecu mult timp si iata ca plansul si strigatele lui au alarmat pe vecinii acelei brutarii si au iesit fiecare la ferestre, la usi sau pe balcon sa vada ce se intampla cu acest copilas. Era tarziu, doar cainii se mai auzeau pe strada si scartaitul pasilor unui "om al strazii", tocind zapada care inca crestea, parca vazand cu ochii.Ninse toata dupa-amiaza de ieri, si toata ziua de astazi, iar norii de deasupra blocurilor, cat si vantul ce viscolea zapada incoace si incolo, nu dadea nici macar unui gand loc ca vremea se va imbunatatii prea curand.
      Batranul om al strazii, vazand copilasul acolo jos in zapada, aproape inghetat, a intins un paharel cu ceai fierbinte, pe care si el, la randul lui, l-a primit de la cuplul de tineri care tocmai venea de la Biserica din apropiere, unde, cel mai probabil, au fost "...obligati sa faca asta, ca altfel vor ajunge in iad", se gandea batranul...copilasul a inceput sa bea din ceaiul cald, iar batranul il privea, cu ochii lui micuti si tristi, iar barba, care acum ii era albita, nu doar de la zapada si viscolul cu care deja era obisnuit de cateva ierni, ci si de trecerea anilor...se uita batranul inspre el iar ochii incepura sa i se umezeasca.
      Vecinii au alergat repede la copilas sa il ia de langa batranel, pentru ca, se gandeau ei, ii dea sa bea cine stie ce bautura gasita la container, ba mai mult, expirata de cateva luni...ajunsi langa caruciorul unde copilasul statea intins, au vazut cum, mainile tremurande ale batranului, care altadata, pareau a fi maini muncite din greu, acum erau innegrite de la frig, iar unghiile abia se mai zareau din cauza degeraturilor, toti au ramas insa inmarmuriti cand au vazut ca el a renuntat la ceaiul cel fierbinte, pe care poate din doua inghitituri l-ar fi baut, si i l-a dat copilasului.
      In timp ce toata lumea era atenta la copilas, daca mai traieste sau respira, batranelul se facu nevazut in viscolul de afara, nimeni nu a observat asta.
      A doua zi, o stire la PROGRAMUL 1 de televiziune a intristat o mare parte de oameni: "Un barbat in varsta de 57 de ani a fost gasit fara suflare, langa o banca de pe strada 3741 din New York...cel mai probabil, acesta era un om fara locuinta, iar el a fost rapus de frig..." Imaginile filmate de la fata locului, au aratat exact la cativa metri langa locul unde aseara a fost gasit copilasul, iar mainile care se zarira in imaginile cu targa pe care criminalistii o suira in ambulanta pentru a fi dus la morga, aratau exact ca si mainile acelui batran...cu adevarat, era batranul care a dat acel flacon de ceai fierbinte, care poate l-ar fi tinut in viata, copilasului de nici macar un an, iar sticla ce a pus-o langa el, dupa ce a intins paharul sa bea, a pus-o ca sa ii tina de cald...nimeni insa nu a observat ca batranul, a cazut jos la cativa metri de ei, ascuns dupa un container. 
      Au trecut anii, iar fetita care a fost gasita pe strada, a fost infiiata de o familie instarita din oras. Acum fiind in varsta de 18 ani, a decis sa faca ceva pentru cei care nu au locuinta. Parintii ei mereu o certau pentru ca oricati bani ii da, ea mereu nu are bani. Intr-o zi, tatal ei vitreg decise sa o urmareasca, si, ca deobicei, imediat dupa ce iesi din casa, fata mergea inspre magazin cu pasi iuti, intra in magazin, statu cateva minute si iesi cu o sacosa plina de mancare. Tatal ei, curios, a urmarit-o mai departe. A ajuns la un loc de langa un pod si cobora, acolo erau adunati mai multi oameni ai strazii, care se incalzeau la o soba improvizata, iar micuta domnisoara, le pregatea o masa calda in fiecare zi.
      Tatal ei, fiind un om mai aspru, a ramas cu gura inclestata si s-a intors inapoi inspre masina, aproape cu ochii inlacrimati. Fata, care auzise povestea despre cum acel batranel i-a dat ei ultimul paharel de ceai fierbinte, a decis ca de atunci inainte sa ii ajute.
      Nu dura mult timp si iata ca parintii ei adoptivi coborara jos, sub pod...aducand cu ei paturi, haine si...un butoi mare de ceai fierbinte...Amilly, fetita care nu avea nici macar un anisor, a inteles ca asta e chemarea ei...si a decis sa asculte...atat pe parinti, cat si de chemarea lui Dumnezeu. A renuntat la banii ei de buzunar pentru a cumpara o conserva si putina supa pentru a ajuta niste oameni care, spunem noi, sunt neinsemnati...

Chemarea ta care e...?
      



Cosmin Frisan
februarie 15,
2014

No comments:

Post a Comment

Poti lasa comentarii ca "ANONIM".
Nu uita, comentarile tale pot sa incurajeze pe cel care le citeste.