Translate

Sunday, December 3, 2017

Karla Faye Tucker - Povestea unei condamnate la moarte

O cutremuratoare marturie a unei condamnate la moarte.

      In data de 13 iulie 1983, fiind sub influenta drogurilor, Karla Faye Tucker, impreuna cu prietenul ei, Danny Garrett, au omorat doi oameni, pe Jerry Dean si Deborah Thornton. Ron, fratele Deborei a primit vestea uciderii surorii lui prin telefon chiar de la tatal lui. El fiind foarte apropiat de aceasta, a incremenit, nu ii venea sa creada nici macar atunci cand a vazut imaginile cu sora lui care era scoasa pe o targa din casa de catre criminalisti. Daca pana atunci era un consumator ocazional de droguri si alcool, de atunci incolo a inceput sa bea si sa se drogheze din ce in ce mai mult. Dupa un an de la tragica intamplare, a primit un nou telefon prin care era anuntat ca tatal lui a fost ucis, cineva l-a impuscat mortal. 
      Intr-o zi, unul din dealerii care ii aducea lui Ron droguri i-a inmanat o Biblie, care ii apartinea tatalui lui Ron. Acesta s-a apucat sa citeasca din acea Biblie cu un pahar de wisky intr-o mana si o tigara de marijuana in cealalta... 
Urmareste un videoclip pe cat de socant, pe atat de emotionant despre puterea lui Dumnezeu care poate schimba ura in iertare.

Saturday, December 2, 2017

Nascuti in anii 80-90

      Vedem acum, in anul 2017-2018, cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
      Suntem generatia  care a prins aceasta puternica explozie de tehnologie care fura copiilor nostri copilaria.
      Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
      Suntem ultima generatie care a jucat "ascunselea", "castel", "ratele si vanatorii", "tara, tara! Vrem ostasi", "prinsea","sticluta cu otrava", "pac-pac", "hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am adunat cu gramada la vecinul care avea televizor pentru a vedea meciurile echipei nationale de fotbal si traiam emotia fiecarei faze, primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casetele audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
      Suntem generatia care, cand ascultau cate o melodie la vre-un vecin in masina, era o melodie linistita, nu cu volumul dat la putere maxima si nu manele, rock sau alte genuri atat de galagioase si cu versuri fara scop (parere personala).
      Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
      Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
      La gradinita am invatat poezii in limba romana, nu in engleza.
      Am cantat "MULTI ANI TRAIASCA" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversari.
      Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.
      Intre timp, ne consolam bidoane umplute cu apa de la robinet/fantana, care, turnate in cap, ne provocau pneumonii. Iar asta era un motiv bun sa nu mergem la scoala.
      Suntem generatia care inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansau!
      Am citit "Licurici", "Pif", "Ciresarii", si am baut "Cico" si "Zmeurata" si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "la plic" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
      Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
      Noi nu ne dadeam beep-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam ’’dolby surround system’’, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
      Abia asteptam cand mergeam in vizite sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam" pe cel/cea care "iubeam".
      Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
      Suntem generatia care inca au prins zapada iarna si friguri adevarate de ne inghetau hainele pe noi, dar care rezistam o zi intreaga la sanie sau pe "derdelus" fara sa simtim frigul.
      Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house" (sisteme de securitate pentru copii),
      Noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
      Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers".
(un mesaj vechi pe care l-am gasit salvat)

Thursday, November 30, 2017

Protest de "ziua tarii"

Si ca tot am facut o postare despre "ziua nationala" a Romaniei, vreau sa postez si o poezie legata de acest subiect si de faptul ca de ziua nationala lumea protesteaza. Nu e o poezie scrisa de un poet profesionist ci de mine, asa ca fiti ingaduitori si unde credeti ca se potriveste mai bine un alt vers sau rimeaza cu alt cuvant, puteti sa o "modificati".

"Romanie, tara plina de belsug si bogatii
Azi e ziua ta si-n strada lume-ncepe-a huiduii.
Striga contra celor care sus la tron s-au asezat,
Cari' au scaune inalte, presedinti si deputati.

Toti vor bani, masini, avere, asta vor de-atatia ani
Si te vand, iubita tara, pe dolari l-americani.
Tot ce-a fost ceva odata, ce-a adus candva profit,
Astazi e numai ruine, si cu timpu-au prapadit.

Lumea vrea sa schimbe-acuma, prin protest si-njuraturi,
Un sistem lovit de boala de pacat, plin de minciuni.
Insa fapta-i consumata, prea tarziu sa schimbi ceva
Numai Domnul poate face din NIMICA un CEVA.

Pentru asta, trebuie insa, nu proteste, huiduieli
Ci smerenie, rugaciune si intoarcere la El.
O, de-am vrea sa intelegem ca doar Domnul, azi mai poate
Sa ne scoata din blestem.

Haideti azi sa ne unim, noi crestinii toti din tara,
Nu pe strazi, sa ne auda cum strigam, o lume-ntreaga,
Nu tipand, lovind cu pietre, ci-n genunchi, in rugaciune,
Celor ce ne conduc tara, sa de-a El intelepciune!"

"Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara."
(2 Cronici 7:14)

(Cosmin Frisan,
30 noiembrie 2017)

Romania, "la multi ani"!

Cateva lucruri interesante despre Romania, ca tot e "ziua dansei":

- Timisoara a fost primul oras european care a introdus tramvaiele trase de cai (in 1869).
- In 1889, Timisoara a devenit primul oras din Europa care a introdus iluminatul electric stradal.
- In 1857, Bucurestiul a devenit primul oras iluminat cu petrol lampant din lume.
- Biserica Neagra din Brasov are cea mai mare orga din Europa, cu 4.000 de tuburi, si cel mai mare clopot din Romania (6,3 tone).
- Delta Dunarii este a doua cea mai mare si mai bine conservata delta din Europa.
- Stiloul a fost inventat de Petrache Poenaru.
- Insulina a fost descoperita de omul de stiinta Nicolae Paulescu.
- Canalul Dunare-Marea Neagra este a treia cea mai lunga ruta navigabila facuta de mana omului din lume, dupa Suez si Canalul Panama.
- Cea mai inalta sculptura in piatra din Europa se gaseste in Romania – este vorba despre statuia regelui dac Decebal, 55 de metri.
- Traian Vuia a fost primul european care a construit si a zburat cu un aeroplan automobil autorpopulsat, cu aripi fixe.
- Nadia Comaneci a fost gimnasta care a primit prima nota de 10 de la Jocurile Olimpice de Gimnastica.
- Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare cladire din lume.
- Muzeul "Astra" din Sibiu este al doilea cel mai mare muzeu in aer liber din lume.
- Romania este cea mai bogata tara din Europa in resurse de aur.
- In Romania se afla 7 sit-uri apartinand patrimoniului Mondial UNESCO: Delta Dunarii, Asezarile Sasesti cu Biserici Fortificate din Transilvania, Manastirea Horezu, Bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighisoara, Bisericile de Lemn din Maramures si Fortaretele Dacice din Muntii Orastiei.
- In Romania exista singurul muzeu de aur din Europa (Brad, județul Hunedoara, fiind fondat în anul 1896 unde se gasesc peste 800 de exponante.
- Romania este singura tara din Europa care foloseste bancnote de plastic.
Si multe alte lucruri bune despre Romania, dar sa revenim la realitate.

Inchei cu un verset din 2 Cronici 7:14
"Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara."
   Asta e raspunsul pentru ca tarii noastre sa ii mearga bine, sa fie "vindecata" de cei care au "imbolnavit-o". Nu trebuie (neaparat) sa stai ore intregi in strada, sa strigi impotriva legilor ce se dau ca nimanui nu ii va pasa de asta, ei zic ca tine si fac ca ei. Singurele "antidoturi" sunt scrise mai sus: smerenie, rugaciune, daca vom cauta Fata Domnului si daca ne vom abate de la caile noastre rele...
Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!

Wednesday, November 29, 2017

6. Izolati in Romania - Catune din judetul Hunedoara

Izolati in Romania - Locuitorii din catunele judetului Hunedoara 

(Episodul 6)

"In Costesti Deal traiesc aceiasi oameni ca acum 10 ani. Fia este primul om din seria Izolati în Romania, care, dupa 10 ani, nu se bucura ca ne revede. Le-a spus reporterului si operatorului atunci ca vrea sa se mute jos in sat. Intalnirea cu echipa de televiziune e pentru ea certitudinea faptului ca n-a reusit sa isi schimbe viata.

In Ludestii de Sus, ne reintalnim cu Ana care se teme, ca si acum 10 ani, ca va ramane doar padure si animale salbatice in locul caselor din catun. N-a fost niciodata aici biserica, iar oamenii ii ingropau pe cei dragi la capatul gradinii.

La Strauti mai locuiesc patru familii si toate s-au inteles sa plece la toamna la copii. O biserica de 200 de ani va ramane ca si acum, doar un adapost pentru pasari.

Desi ajungem greu, pe un drum ce-a fost candva poteca, acum inghitit de padure, zarim, spre seara, catunul Dragu Brad in care nu mai locuieste nimeni de peste 5 ani. Case in care au locuit familii ani intregi, sunt acum deschise si isi asteapta in zadar oamenii…"

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

5. Izolati in Romania - Catune din judetul Mehedinti

Izolati în Romania - Locuitorii unor catune din judetul Mehedinti 

(Episodul 5)

Singurătatea e neputinţa care apare la capătul vieţii.

Coada Cornetului e un cătun în Munţii Mehedinţului care, deşi are numele pe un indicator rutier, nu are drum până sus. După ce drumul forestier se transformă într-o potecă, îi întâlneşti pe Vasile şi Mărioara, Petre şi Maria. De-o viaţă trăiesc aici sus, iar bătrâneţea i-a prins singuri într-un cătun aproape pustiu.

Petre merge în fiecare zi să-şi ajute vecinii, deşi el e adus de spate şi mai mult tace.

Peste munte, la Isfani, e vremea cositului. Un alt cătun fără drum, cu zece familii.

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.
"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

4. Izolati in Romania - Dobraia, Inelet si Prisecina

Izolati in Romania - Catunele Dobraia, Inelet si Prisecina  din Caras-Severin 

(Episodul 4)

"În cele trei cătune nu ajunge curentul, medicul și nu există niciun magazin, dar oamenii încă își mai trimit copii la școala, și-au construit centrale de curent pe apă și biserică, și mai și votează de câte ori votăm şi noi, inclusiv când sunt alegerile europarlamentare. Dar singurătatea e mare. Doar munții le țin de urât."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

3. Izolati in Romania - Aspra si Valea Morii.

Izolati in Romania - Catunele Aspra si Valea Morii din Maramures 

(Episodul 3)

"Pe Valea Vaserului pleacă în fiecare luni dimineaţa un tren, plin cu tăietori de lemne. Tot la 20 de km coboară câte 20 dintre ei, pentru a-şi lua în primire cantoanele unde trăiesc timp de o săptămână. Un alt tren îi va duce sâmbătă acasă. Cei mai mulţi lucrează aici de peste 5 ani. S-au obişnuit cu singurătatea. Nici măcar mocăniţa cu turişti nu-i scoate din singurătea lor vara."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni.

Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

2. Izolati in Romania - Satul Buc, granita cu Ucraina

Izolati in Romania - Satul Buc de la granita cu Ucraina 

(Episodul 2)

Au aceeaşi vârstă, dar nu se cunosc, deşi au crescut pe acelaşi munte. Laura şi Mihăiţă sunt personajele principale ale episodului al doilea al seriei Izolaţi în România.

Laura e eleva din prima bancă, de la şcoala din Buc, care acum 10 ani, spunea că vrea să devină medic când va fi mare. „Am regăsit-o la Mănăstirea din Rădăuţi, unde măicuţele au grijă de ea de când a terminat clasa a VIII-a. Fără ele n-ar fi avut nicio şansă să fie în clasa a XII-a la liceu şi premiantă”, ne prezintă Dite Dinesz, realizatoarea seriei Izolaţi în România, primul dintre personajele celui de-al doilea episod.

Visul ei, chiar dacă s-a născut într-o căsuţă fără curent, se va împlini în această vară, când Laura va da examen la Facultatea de Medicină. Mama Laurei nu are nici azi curent.

Celălalt personaj al episodului al doilea – Mihăiţă - a terminat opt clase. Şi azi îi pare rău că a trebuit să asculte de tatăl lui, care bolnav fiind, l-a trimis să stea la graniţa cu Ucraina, să aibă grijă de animale. Într-o colibă mică, fără curent, stă singur zi şi noapte. Singurii oameni cu care mai vorbeşte sunt poliţiştii de frontieră ucrainieni.

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

1. Izolati in Romania - Casa de Piatra, Apuseni.


Izolati in Romania - Povestea locuitorilor din catunele Muntilor Apuseni

(Episodul 1)

"În 2006, echipa a fost în catunul Casa de Piatra din Munţii Apuseni. Atunci, în timp ce coborau muntele, noaptea, au fost prinsi de avalanşe.

După 10 ani, Dite si echipa ei s-au reintors sa-i caute pe motii din Munţii Apuseni. Sunt la fel de neajutorati, nu mai asteapta niciun ajutor, dar sunt constienti ca sunt tot mai puţini, si ca motii care traiau in munte vor deveni, peste alti 10 ani, o poveste. La scoala din Sfortea mai sunt 4 copii, dar invatatorul urca in fiecare zi la ei. Singurul copil din Huzuresti merge in fiecare zi doua ore pe o poteca la scoala din Garda. Acolo unde ne asteptam sa gasim doar padure, am intalnit-o pe Agaftea, o batrana care ne-a spus ca e de demult pe lume, dar ca nu exista trai mai bun ca al ei. După 10 ani, ne-am intors pe acelasi drum. Nu s-a schimbat nimic. Doar padurea ia locul caselor in care nu mai locuieste nimeni” (Dite Dinesz)."

Acest documentar, impartit in 12 serii, realizat de TVR, iti va arata cat de diferiti putem fi ca oameni. Acesti oameni traiesc ascunsi, in varf de munte sau in padurile ascunse ale judetelor din Romania, oameni simplii care nu au altceva de facut decat sa se multumeasca si sa isi traiasca viata, avand in fata ochilor un minunat peisaj.

"Izolaţi în România este o serie de 12 reportaje despre oamenii din cătunele neştiute ale României filmate în fiecare lună a anului 2016 şi care poate fi vizionată începând cu 17 aprilie la TVR 1 şi TVR+.

În fiecare episod echipa TVR ne prezintă o întâmplare inedită... Fie că e vorba despre un bebeluş care vine prima dată acasă, unde îşi începe viaţa într-un cătun fără curent; fie că vorbim despre un băiat de 18 ani, care trăieşte singur lângă borna de la graniţa cu Ucraina, avem aceeaşi imagine: Izolaţi în România. Seria ne mai face cunoştinţă şi cu: un tânăr din Bucureşti care a ales izolarea şi s-a retras să trăiască într-un loc unde ajungi doar cu cizme de cauciuc, după ce treci cheiurile prin apă; un călugăr care a ridicat o mănăstire în mijlocul apelor, pe o fişie de nisip; o tânără, care acum 10 ani învăţa într-o colibă fără curent, e azi elevă premiantă şi se pregăteşte de medicină; femei care se duc să nască coborând pe jos, prin zăpadă; un poştaş ce merge pe cal pe drumuri de munte; descoperim un sătuc în care nicio casă nu are curent."

Tuesday, November 28, 2017

Alege intelept!


    Ne dorim atat de mult sa schimbam orele in clipe si secundele in vesnicii incat nu vedem ca pe langa noi trec atatea momente frumoase care se transforma in istorie.
   Ne dorim atat de mult sa fim "incurajatori" incat nu vedem oameni care striga dupa ajutor si care isi pun nadejdea ca noi sunem cei care le vom asculta plansul si ca le vom intinde o mana de ajutor.
   Ne dorim atat de mult sa ajungem sus pe scara sociala, sa fim binevazuti de cei din jur si sa aratam ca suntem mai buni decat altii, incat nu ne mai pasa ca in urcusul nostru calcam in picioare atatia oameni de care am putea avea nevoie la coborare.
   Ne dorim atat de mult sa castigam "painea ca in somn" incat uitam ca gustul painii pentru care ai muncit din greu o zi intreaga e mai bun decat atunci cand ai intins doar mana si ai luat.
   Ne dorim atat de mult viitorul incat uitam ca prezentul e mai real, uitam ca pentru a ajunge in viitor, trebuie sa treci prin prezent, dar dorindu-ne atat de mult ziua de maine, uitam sa o traim pe cea de azi, cea cu care nu ne vom mai intalni niciodata.
   Ne dorim atat de multe lucruri in viata incat am face orice pentru a le obtine, uneori am fi in stare chiar sa vindem pe cel de langa noi, doar sa avem un metru in plus la avutia noastra, dar uitam ca vine ziua in care vom sta fata in fata cu ceea ce am adunat atat de zgarciti si le vom pierde ca si cum nu au fost, vom incerca sa le tinem langa noi, dar vor pleca...noi vom pleca. Vine ziua in care vom vrea sa dam tot ce am agonisit doar pentru a mai ne putea bucura de o zi insorita, dar nu vom avea cui sa le dam...am avut o viata intreaga in care Dumnezeu a trimis le usa noastra oameni care aveau nevoie de ceea ce noi am aruncat.
   Ne dorim atat de mult pamantul, incat uitam ca de fapt Cerul e tinta noastra.
Bucura-te de prezent, traieste-l ca si cum ziua de maine nu ar exista, dar strange cu intelepciune pentru maine ca si cum ai avea de trait o vesnicie...ajuta pe cel in nevoie, nu intoarce spatele celui imbracat mai saracacios, nu da la o parte un om care miroase doar pentru ca ti-e rusine de ce ar putea spune lumea de langa tine. Nu judeca o carte dupa coperta!

Monday, November 27, 2017

Ce spui si ce-nteleg?

Nu stiu sigur daca intamplarea e adevarata sau nu dar am auzit-o mai demult intr-o predica, si cred ca avem ce sa invatam din ea. Trist este ca de multe ori in Biserici se intamlpla ca un predicator sa predice un lucru si cei care asculta sa inteleaga altceva. (Ia ce e bun din aceasta intamplare).

      Se spune ca intr-un an, in preajma sarbatorii Nasterii Domnului, intr-o Biserica, cativa tineri au hotarat sa faca un joc, o tombola. Fiecare dintre cei care erau de acord sa participe, trebuia sa isi scrie numele pe cate un biletel, sa il puna intr-un bol iar apoi sa treaca prin fata aceluias bol si sa extraga cate un biletel pe care era scris un nume. Cel care extragea biletul trebuia sa faca un cadou celui al carui nume era scris pe biletel. Zis si facut, inainte cu o saptamana de "marea zi", toti s-au adunat in Biserica, cu cate un biletel cu numele lor pe care urma sa il puna in bol. Toti erau nerabdatori sa vada cui ii vor face cadou. Dupa ce fiecare a extras biletelul si a vazut cui trebuie sa faca darul, au tacut, nu a zis nimeni nimic, toti erau cu gandul la ce i s-ar potrivi cel mai bine persoanei scrise pe bilet. Dupa ce a trecut saptamana respectiva, ei s-au adunat la Biserica mai repede cu jumatate de ora, cu toate ca intalnirea era programata abia peste o jumatate de ora, nici la rugaciune nu erau atat de punctuali, spunea unul dintre tineri. Dupa ce au inceput cu o rugaciune, o cantare, etc, au dat startul impartirii cadourilor. Pe rand, fiecare dintre participanti, a mers la cate o persoana din multimea respectiva, ii intindea cate un mic pachet, bine ambalat, cu funde sau fara iar apoi mergea linistit la locul lui asteptand sa vina si la el cineva cu un cadou. Totul bine si frumos, multe zambete, rasete, imbujorari...la un moment dat, un tanar care era mai la inceput pe calea aceasta a pocaintei se indreapta inspre pastor cu un cadou si i l-a dat. Pastorul respectuos i-a zambit, i-a multumit si apoi l-a deschis. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca tanarul respectiv ii facuse cadou o Biblie. "Hmm, o Biblie, pai eu sunt pastor, am toate Biblile in biblioteca, cea ortodoxa, cea catolica, in limba greaca, cu fermoar sau fara, cu concordanta si fara, cu margini aurite sau albe...etc", se gandi pastorul. In timp ce aduna ambalajul in care a fost ambalata Biblia, a vazut ca e o Biblie mai invechita decat de obicei, dupa ce s-a uitat putin la ea pe dinafara, a deschis-o la intamplare, pe urma a redeschis-o in alt loc, si altul, si altul...toata Biblia respectiva era "ciopartita" (arata ca dupa razboi): lipseau pagini, erau modificate versete, versete taiate cu pixul, decupate pasaje sau versete cu foarfeca...etc. Pastorul putin deranjat de acest cadou, l-a chemat pe tanarul care ii daruise cadoul mai la o parte sa il intrebe ce s-a intamplat cu Biblia. Raspunsul tanarului a fost unul simplu: "pastore, asta e Biblia pe care dumneata ne-ai predicat-o...nu ne-ai spus tu ca versetul asta e din vechiul testament, e legea veche, nu se mai aplica? L-am taiat, ce rost are sa ma incurce cand citesc? Pagina asta ai spus ca nu e pentru noi ci era atunci pentru cei din vechime...pai de ce sa o las aici, sa ocupe doar spatiu? Versetele lipsa, taiate sau modificate cu pixul sunt versetele care ai spus dumneata ca altceva inseamna defapt, au un alt inteles decat ce scrie, pai eu am vrut sa imi usurez munca, sa citesc exact asa cum mi-ai spus-o dumneata, si sa stii ca intr-adevar e mult mai simpla pocainta cum ai spus-o dumneata decat scrie in Biblia aia nou-nouta). 
      Dragi frati care dati hrana spirituala celor ce au nevoie, faceti cu bagare de seama aceasta lucrare, nu schimbati versetele din Biblie, nu spuneti ca nu e asa cum scrie, pentru ca Dumnezeu nu ne-a dat Cuvantul Sau ca sa ne incurce. Cei care vorbesc despre Dumnezeu altora, vor fi raspunzatori pentru lucrarea aceasta. Predicatorii pentru ce au spus, cantaretii pentru ce au cantat etc. 

"Blestemat sa fie cel ce face cu nebagare de seama lucrarea Domnului..." 

(Ieremia 48:10a)

Dar si "dar"-uri

- "...cu tine fac un legamant..." a spus Dumnezeu lui Noe...iti dau in dar viata, te scap din potop...dupa ce a trecut potopul si apele au scazut, i-a mai dat in dar promisiunea legamantului dintre El si om. Nu dupa mult timp omul a luat acest dar si l-a transformat intr-un simbol al casatoriei dintre persoane de acelasi gen, am spus "da, Doamne, multumim, dar vezi ca ai gresit...simbolul se refera la altceva, nu la ce ni-l dai Tu noua..."
- Dumnezeu ne-a promis viata vesnica in dar fara sa platim nimic, plata a fost facuta cu sange la calvar de catre Fiul Sau, dar e prea frumos sa traiesti in lume, spunem noi, e prea frumos sa fi in centrul atentiei.
- Magii i-au adus in dar pruncului Isus lucruri valoroase, dar dupa cativa ani i-au facut cadou cateva cuie, o coroana de spini, bice, palme, vorbe urate.
- In dar ni l-a dat pe Singurul Lui Fiu, sa moara pentru pacatele noastre pe o cruce, dar azi avem cruci la gat sau la oglinzile masinilor iar inimile ne sunt goale.
- "Darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica...dar plata pacatului este moartea..."
- In dar primim zi de zi aer sa-l respiram, sanatate, pace, dar le folosim pentru a barfi, pentru a ne uita la lucruri murdare sau pentru a incerca sa facem pe cei care vor sa faca lucrarea a lui Dumnezeu sa se simta inutili.
- Dumnezeu ne-a dat lumina soarelui in dar, ca sa vedem ce minunatii a creat pentru noi, dar noi credem mai degraba ce spune nu stiu ce mare savant ca noi provenim din maimute si ca lumea a aparut dintr-o explozie.

Saturday, November 25, 2017

Ota Benga - Exponatul uman

Ota Benga expus la Zoo Bronx în 1906.
Foto: Wikimedia Commons

Tragica poveste a lui Ota Benga, omul expus într-o grădină zoologică.

Inainte de a incepe sa citesti acest articol, tin sa mentionez faptul ca articolul original contine unele imagini pe care nu le pot posta aici din cauza faptului ca sunt prea dure.

      Țara numită astăzi Republica Democrată Congo era cândva un mare spațiu gol pe hartă. Pădurea tropicală densă și un râu nenavigabil au făcut aproape imposibilă explorarea. Asta, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când regele Leopold al II-lea al Belgiei a hotărât că i-ar plăcea să aibă acest loc (cu tot cu resursele sale enorme de cauciuc). Leopold a ordonat o serie de expediții în regiune (inclusiv una condusă de prestigiosul explorator dr. Livingstone) pentru a cartografia terenul și pentru a estima ce valoare are locul. Deși noua colonie urma să fie numită Statul Liber Congo – o zonă în care România ar fi încăput de câteva ori – nu avea nimic de-a face cu libertatea. A fost proprietatea personală a regelui Leopold al II-lea.
      Sub conducerea supraveghetorilor lui Leopold, Congo-ul belgian a plonjat în iad: muncă forțată, biciuiri, amputări și crime în masă. Situația s-a înrăutățit atât de mult, încât până și alte puteri coloniale au început să reclame modul în care erau tratați băștinașii.
      Marea Britanie a lansat o anchetă oficială în 1903, care a ajutat la impunerea unor reforme. Dar, în cele din urmă, cele mai optimiste estimări arată că aproximativ 10 milioane de congolezi au fost uciși sub regimul terorist al lui Leopold. Aceasta a fost mizeria în care s-a născut Ota Benga.

Înainte de belgieni.

     Benga s-a născut în Pădurea Ituri, în nord-estul extrem al coloniei, în tribul pigmeilor Mbuti. Aceștia trăiau grupuri de familii de câte 15-20 de persoane, mutându-se dintr-un sat temporar în altul, odată cu trecerea anotimpurilor și a oportunităților de vânătoare.
      Benga s-a căsătorit devreme și a avut doi copii. Își întemeia propria familie, iar asta l-ar fi putut transforma cândva într-un lider al propriului său grup, așa cum se organizau pigmeii Mbuti de mii de ani.
Familia lui Ota Benga este măcelărită în sălbăticie

Dar, n-a fost să fie… 

      Benga nu avea să conducă niciodată vreun grup. Pe când era încă un adolescent, în estul statului Congo a izbucnit într-un război care a dus la deportări în masă, atacuri din partea negustorilor arabi de sclavi și o invazie a Force Publique.
      Aceasta era o armată de ocupație condusă de belgieni și comandată de unii dintre cei mai sadici oameni pe care îi putea da Belgia. Force Publique a fost inițial creată pentru a impune cotele de cauciuc și pentru a-i bate cu biciul din piele de hipopotam pe cei care îndrăzneau să se plângă de condițiile în care erau ținuți.
      La fel ca multe ale miliții coloniale, erau drojdia societății: au ucis, au violat localnice și chiar au colecționat mâini și capete tăiate. Cândva pe sfârșitul anilor 1890, soldații Force Publique au găsit tabăra lui Benga și i-au ucis întreaga familie.
      Ota Benga era la vânătoare, așa că a văzut doar ce a mai rămas după masacru.
      Pentru un vânător-culegător ca Benga, familia era însăși viața. Fără ea, avea două opțiuni: să rătăcească de unul singur până la moarte sau să caute un nou grup de familii, pe care să le implore să-l accepte ca ajutor.

Prețul omului: un pumn de sare, o bucată de pânză.

      Cu toate acestea, pe lângă moarte sau găsirea unei noi familii, i-a fost pregătita lui Benga o a treia cale. La scurt timp după ce și-a pierdut familia, a fost luat de comercianții de sclavi care l-au pus în lanțuri și l-au târât din pădure, singura casă pe care o cunoscuse vreodată.
      L-au pus să lucreze ca sclav într-un sat agricol. Aici avea să fie locul unde – dintre toți oamenii – tocmai Samuel Verner, afacerist american și explorator amator, avea să-l descopere pe Ota Benga, în 1904.
      Verner fusese trimis în Congo într-o expediție comandată de statul american Louisiana, care urma să organizeze o expoziție la Târgul Mondial din St. Louis, prin care să „educe” publicul într-o ramură rasistă de antropologie.
      Misiunea lui Verner era să găsească niște pigmei africani autentici, pe care să-i prezinte drept „veriga lipsă” din evoluția omului. Privindu-l pe Benga, negru ca tăciunele, scund, cu dinții piliți ca niște colți de animal, Verner știa că descoperise exact „specimenul” de care are avea nevoie.
L-a cumpărat pe Benga pentru o jumătate de kilogram de sare și o bucată de pânză.

Viața de animal în marele circ de dincolo de mare.

      Grupul lui Verner l-a adus pe Benga la St. Louis, unde a fost atracția principală a Târgului Mondial din 1904. El și ceilalți africani ținuți în captivitate și-au dat seama repede că mulțimea dorea să vadă „sălbatici” africani, așa că au început să imite dansurile și luptele pe care le-au văzut la amerindienii din apropiere.
      Benga chiar s-a împrietenit cu liderul indian Geronimo și le cerea 5 cenți vizitatorilor din ce în ce mai interesați să îi vadă dinții. La un moment dat, Garda Națională a trebuit să fie chemată să controleze mulțimea, atât de multă lume se aduna să vadă „veriga lipsă”.
      După târg, Benga a călătorit cu Verner și chiar a revenit în Africa pentru o vreme. În 1905, s-a alăturat uni alt trib congolez, Batwa, și s-a căsătorit cu o femeie din trib. Căsătoria lor a durat doar câteva luni, pentru că soția lui Benga a murit mușcată de un șarpe. La scurt timp după aceea, Benga s-a întors cu Verner în Statele Unite.

Ororile din muzeu și ce s-a petrecut după.

      La întoarcerea în Statele Unite în 1906, prima oprire a lui Benga a fost o cameră liberă la Muzeul American de Istorie Naturală, unde a „încântat” din nou vizitatorii, prefăcându-se că este o creatură pe jumătate umană.
      Toată lumea de la muzeu îl plăcea pe Benga, dar directorul refuza să-i plătească lui Verner salariul solicitat, așa că în cele din urmă perechea s-a mutat la grădina zoologică din Bronx, care căuta să-și extindă țarcul de maimuțe.
      Lui Benga îi era îngăduit să se miște liber prin grădina zoologică, dar hamacul său a fost agățat în țarcul primatelor. A fost afișat ca parte a expoziției Societății Antropologice din New York privind evoluția umană.
      Expoziția i-a revoltat pe preoții locali de culoare, care au cerut eliberarea lui Benga. A fost plasat în cele din urmă în custodia lui James Gordon, pastorul care a condus campania de eliberare a lui Benga.

La 27 de ani, internat într-un orfelinat.

      În vârstă de 27 de ani, pigmeul a ajuns să locuiască la orfelinatul lui Gordon. Nefericit cu viața sa, Benga s-a mutat în cele din urmă în Virginia, pentru a trăi cu o familie de prieteni de-ai lui Gordon.
      Acesta a aranjat ca dinții lui Benga să fie acoperiți și l-a înscris într-o școală pentru copiii negri. De asemenea, i-a aranjat un loc de muncă la o fabrică locală de tutun, unde se pare că a fost foarte popular.
      Cu toate acestea, în 1914, Benga își planifica întoarcerea definitivă în Africa. Decisese că viața în America nu era pentru el. Cu banii pe care-i câștigase, Benga a început să își aranjeze plecarea și să caute cea mai rapidă rută spre țara sa natală.
      Între timp, Leopold al II-lea murise, iar guvernul belgian intervenise pentru a curăța o parte din mizeria pe care regele o lăsase în urma sa. Părea că, în sfârșit, în Congo urma să răsară soarele sub care să-și găsească și Ota Benga un loc. Era timpul să plece acasă pentru totdeauna.
      Dar această călătorie de întoarcere nu a mai avut loc. Izbucnirea Primului Război Mondial a bulversat transportul transatlantic, iar ocupația germană din Belgia a aruncat Congo într-un haos birocratic: nimeni nu putea intra, nimeni nu putea ieși din țară.
      La 20 martie 1916, deprimat de gândul că nu se mai putea întoarce acasă, Ota Benga s-a împușcat în inimă.

Articol preluat de AICI

Friday, November 24, 2017

Atunci cand Unu + Zero = Zece

      Cu toate ca in scoala nu eram un as al matematicii iar pentru mine, ceea ce era mai mult decat "1+1=2"  aproape ca era o limba straina, am descoperit o matematica foarte simpla. In matematica aceasta nu e atat de important sa stii teoreme, sa stii sa faci calcule prea complicate, aici totul ne e dat pe tava, noi trebuie doar sa acceptam rezultatul si sa il punem in practica. Un exemplu de astfel de calcul ar fi "1+0=10". Adica, atunci cand Cel Rau iti pune ca tu esti un 0 (zero), ca nu esti bun de cantat, de predicat, de incurajat sau de oricare alta lucrare buna la care esti chemat in Biserica sau in afara ei, Dumnezeu  vine si spune: "Da, asa e, esti un zero, dar nu pt ca nu esti bun ci esti un zero atunci cand incerci  sa faci fara Mine aceasta lucrare", se aseaza inaintea ta si merge cu tine pe cale. Din acel moment UNU merge langa ZERO, adica UNU (care este Dumnezeu, Un Singur Dumnezeu) se aseaza inaintea lui 0 (tu si eu) incepand de atunci rezultatul e 10 (Dumnezeu si tu).
      Daca Cel Rau iti spune ca nu are rost sa canti aceluia care ti-a spus ca nu ai voce buna sau canti fals...sau ce rost are sa ii predici aceluia care, atunci cand te ridici la amvon, isi da ochii peste cap. Atunci tu trebuie sa te impotrivesti mai mult Celui Rau si planurilor lui de a opri lucrarea pe care o faci, e evident ca el nu vrea sa inaintezi cu aceasta lucrare de a spune si altora ca drumul spre rai e atat de simplu, el vrea sa ii faca pe oameni sa creada ca e atat de complicat totul incat e imposibil sa fi perfect ca sa ajungi sus. Nimic nu e imposibil atata timp cat Ceri putere lui Dumnezeu, putere si vointa.

Wednesday, November 22, 2017

In tot raul e si-un bine

     Ascultam astazi (din nou) marturia unui tanar, Ciprian Cojocaru, si in timp ce acest barbat spunea cum Dumnezeu i-a schimbat viata intr-un mod atat de radical, ma gandeam, conducand inspre casa, cat de Mare si Bun e Dumnezeul nostru. Nu stiu tu cate experiente ai avut legate de acest subiect, insa daca stau si ma gandesc de cate ori Dumnezeu m-a scos dintr-o problema, m-a scapat dintr-un accident sau pur si simplu mi-a mai dat zile de viata fara sa le fi meritat, cu siguranta as avea ce sa spun ca nu mi-ar ajunge ani din viata. Cu toate astea, nu despre asta vreau sa scriu azi ci despre finalul acelei marturii a lui Ciprian: spunea ca acum lucreaza intr-un spital, unde vin copii de cativa ani si il intreaba: "de ce am cancer? De ce mama e bolnava? De ce trebuie sa raman orfan?" Da, sunt intrebari pe care multi s-i le pun fara sa aiba vre-un raspuns. Sunt probleme pe care oamenii nu le inteleg si nici nu le vor intelege niciodata, insa Acela care a creat bolile sau care te trece prin incercari e tot Cel ce te va scoate din ele. 
      Titlul acestei postari este o vorba destul de cunoscuta noua, insa oare cati dintre noi o mai folosesc ca pe un adevar si nu doar ca pe o zicala veche si care suna bine? Te gandesti atat de mult cum poate sa fie bine intr-o problema incat, in loc sa accepti lucrul asta, mai repede alegi sa iti faci si mai mari griji, sa complici situatia atat de mult incat, pana la urma, nu mai vezi nicio scapare. 
Atunci cand esti in apa, multumeste lui Dumnezeu ca inca nu te-ai inecat. (Isaia 43:2);
Atunci cand esti in foc, multumeste lui Dumnezeu ca inca nu te-a aprins flacara. (Isaia 43:2);
Daca esti bolnav in ultima faza, iar doctorii iti spun ca nu mai ai de trait decat cateva zile, nu te mai stresa pentru asta, tu pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu, ai harul acesta de a te intalni mai repede cu El decat au altii care asteapta;
Daca esti in lipsuri, multumeste lui Dumnezeu pentru ca tot ti-a mai dat un colt de paine care sa te sature si mai ti-a dat si pace pe langa paine. (Proverbe 17:1);
Daca vrei sa gasesti un motiv pentru a multumi in incercare, vei gasi, daca nu, vei gasi doar motive pentru a carti, pentru a da vina pe Dumnezeu sau pentru a te desconsidera. Dumnezeu nu te trece prin necazuri doar pentru ca altii sunt mai buni iar tu esti cel mai rau dintre toti. Toti suntem la fel de rai, doar ca Dumnezeu stie mai bine de ce e asa. Azi e randul tau, maine e randul altuia. Nu iti fa o parere nici mai buna, nici mai rea despre tine. Tu traieste acum ca si cum ar fi ultimul moment din viata ta. Lasa-L pe El sa se ocupe de tine asa cum considera ca e mai bine. Un diamant, ca sa fie atat de valoros, trece prin multe procedee, la inceput e o bucata de piatra, pe urma, prin slefuire, etc, devine acea piatra pe care toti o admira. Daca azi treci prin incercari, gandeste-te ca e ceva ce mai trebuie "slefuit", gandeste-te ca Dumnezeu lucreaza in viata ta ca sa te faca si mai bun, si mai valoros.
Si ca o concluzie: in orice lucru mai putin placut din viata ta, este un bine mai mare. Nu stiu problemele tale, insa stiu ca Dumnezeu te face mai bun, mai valoros.

Monday, November 20, 2017

Ochelarii - materiali si spirituali

      In urma cu ceva timp, la scoala, profesorul ne-a cerut sa gasim 3 idei din punct de vedere spiritual al unui lucru obisnuit pe care il vedem/utilizam zilnic. Acel cuvant a fost "ochelari". In timp ce toti cei aproximativ 70 de elevi scriam, ma gandeam la cat de multe lucruri putem sa le avem la indemana si noi sa le utilizam numai in scopul pentru care au fost creati desi le putem folosi in atat de multe moduri. Ma gandeam ca Dumnezeu ne-a dat o minte atat de bine dezvoltata incat sa facem diferenta intre ce e "lumesc" si ce e "spiritual" chiar si privind un lucru atat de "banal". In ziua de azi cei care poarta ochelari pentru ca au nevoie de ei sunt mai putini decat cei care ii poarta pentru a arata "cool". Am sa scriu aici trei exemple din punct de vedere spiritual al ochelarilor:

1. Poti sa folosesti ochelarii pentru a vedea atatea lucruri murdare de pe internet si din alte locuri, dar nu poti sa vezi seara inainte de a te pune in pat literele din Biblie ca sa le citesti. 

2. Ochelarii te ajuta sa vezi drumul spre Biserica, dar nu iti vor arata drumul spre Rai. 
Cu toate ca suna putin metaforica aceasta afirmatie, e adevarat. Putem sa avem ochelarii cu lentilele cat mai groase iar drumul sa fie cat de lat si sa fim siguri ca nu putem gresi calea, dar totusi, o minciuna, o invidie, o barfa iti poate incetosa imaginea despre cel de langa tine: "O, ce masina are fratele, de unde are atatia bani, oare de unde i-a furat...?"

3. Putem folosi ochelarii ca sa vedem oamenii nevoiasi de pe strada, dar ii folosim si pentru a numara banii pe care sa i dam sau sa numaram crapaturile din imbracamintea pe care o oferim.
Desi nu vrem sa acceptam uneori, se intampla sa bagam mana in buzunar si dam banii cei mai marunti pe care ii avem. De cat ori s-a intamplat sa bagi mana in buzunar, sa iei banii pe care ii ai acolo si sa-i oferi fara sa te uiti cati sunt? De cate ori ai luat costumul tau sa il dai fara sa te uiti cat e de vechi?

      Folosim lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dat in modul corect (uneori), insa daca ar fi sa privim si din punct de vedere spiritual, am observa ca atatea bunuri materiale pe care le folosim numai inspre folosul nostru, le putem folosi si in alte moduri. Ochelarii de exemlpu, putem sa ii folosim si pentru a vedea nevoia altora, ii putem folosi si pentru a ne putea pregati pentru Rai.

Tuesday, November 14, 2017

"Nimicul" ca material de constructie

      Un predicator a spus aceasta "metafora" intr-o predica, metafora care mi s-a parut foarte interesanta. M-am gandit mult la ea si nu mi-a mai iesit din minte mult timp: "Nimicul ca material de constructie." Am incercat sa scriu despre asta inca de prin luna august, insa abia acum am avut destule cuvinte sa inchei descrierea acestei propozitii, si nu pentru ca nu as fi avut ce sa spun ci pur si simplu am vrut sa explic cat mai clar cum cineva poate cunstrui ceva din nimic. Pare imposibil daca privim din punct de vedere omenesc, insa daca inchidem ochii acestia de carne si ii deschidem pe cei ai credintei, putem vedea atatea minunatii pe care Dumnezeu le-a facut din nimic. In primul rand, ne spune Biblia ca inainte sa fie orice a fost nimic, a fost intuneric iar din acel nimic Dumnezeu a facut totul. 

Cateva exemple de nimicuri care pot fi folosite ca materiale de constructie:
- Dumnezeu poate face dintr-o inima in care nu este nimic una care sa bata pentru El.
- Dintr-un nimic a fost creat pamantul si tot ce este pe el.
- Din nimic ai fost facut si tu.
- Dumnezeu nu are nevoie de nimic ca sa faca ceva fara de care noi sa nu putem trai.
- Din nimic Dumnezeu isi face lucratori.
- Chiar daca tu nu sti sa vorbesti si sa incurajezi pe altii, Dumnezeu se foloseste de gura, lasa-te la indemana lui Dumnezeu.

   Stau si ma gandesc acum la un documentar pe care l-am vazut mai demult despre bambusul chinezesc. Celor care nu stiu prea multe sau deloc despre el, am sa spun pe scurt ce e asa deosebit la aceasta planta. Acest bambus are o samanta care se pune in pamant, se uda, se ingrijeste pamantul din jurul ei, dar cu toate acestea, in primul an, nu se intampla nimic. Al doilea la fel...al cincilea an la fel, cei care nu stiu ce fel de planta e ar renunta inca din primele luni in care ar vedea ca nu apare niciun rezultat. Ei, cei care au rabdare, si care stiu despre ce e vorba asteapta linistiti, stiind ca in al saselea an vor fi martorii unui minunat eveniment: dupa sase ani in care pamantul ramane la fel de batatorit peste samanta bambusului, in primele 3 luni din al saselea an, va creste un urias "arbore de fier" de 10 metri. Dintr-o samanta fara viata, care nu da semne in primii 5 ani ca ar deveni ceva, sa devina un gigant in doar 3 luni. Cam la fel e si cu acest nimic care va deveni candva un "material de constructie", la inceput ramane NIMIC pana cand nu e timpul sa devina ceva important.

Monday, October 30, 2017

Oscar Schindler sau "Lista lui Schindler"

      Oskar Schindler, nascut pe data de 28 aprilie 1908 in Zwittau (Svitavy), Moravia, Austro-Ungaria, decedat pe data de 9 octombrie 1974 in Hildesheim, Germania, (el fiind inmormantat in Ierusalim) a fost un industrias german, spion și membru al partidului nazist care a salvat de la Holocaust circa 1200 de evrei, angajandu-i in fabricile sale de email si munitii pe teritoriul Poloniei si Cehiei de azi.   
      Initial acesta a fost interesat in obtinerea unui profit cat mai mare, dar de-a lungul razboiului a inceput sa cheltuiasca sume din ce in ce mai mari pentru a-si salva muncitorii de la moarte, risipindu-si astfel intr-un final toata averea adunata. Mai mult, cand nazistii au inceput sa inchida lagarele din est, a reusit sa transfere 1200 din muncitorii evrei spre vest, intr-o fabrica din Sudetenland, scapandu-i astfel de la gazare.
Dupa razboi, a fost ajutat financiar de organizatii evreiesti, apoi chiar de catre "Schindlerjuden" ("evreii lui Schindler" pe care i-a salvat), pana la moartea sa in 1974.
In 1963 a fost distins cu titlul de "Drept intre popoare" de catre Yad Vashem in Israel.
Filmul "Lista lui Schindler" regizat de Steven Spielberg care este bazat pe aceste intamplari, este considerat drept unul din cele mai bune filme facute vreodata si a primit 7 premii Oscar, precum si alte premii.

Saturday, October 28, 2017

"Multumesc" sau "da-mi"?

      As vrea sa iti pun o intrebare, si mie la fel: care sunt cuvintele pe care le folosesti cel mai des atunci cand te rogi? Cu ce gand te asezi pe genunchi, mai ales seara, atunci cand dupa ce termini de spus rugaciunea nu ai altceva de facut decat sa te asezi in pat? Ai obiceiul sa folosesti cuvantul "MULTUMESC" mai mult decat cuvantul "DA-MI"? De multe ori ni se intampla sa ne rugam "robotic", sa avem acelasi vocabular, sa cerem in loc sa multumim, sa vedem doar lucrul care ne lipseste si nu cele care le avem.Vreau sa te provoc sa citesti lista de mai jos cu gandul la cate lucruri ti-a dat Dumnezeu si de cate nu ai nevoie. Daca e cazul, completeaza tu aceasta lista:

- Tu ceri lui Dumnezeu bani de o masina noua, si El iti scoate in fata un om sarac care isi duce copilul bolnav la spital pe bicicleta.
- Tu vrei inca un etaj la casa, dar Dumnezeu iti arata un cer senin in fiecare noapte, sub care dorm atatia care nu au nici macar o "coliba".
- Tu esti nemultumit ca nu ai ultimul model de iPhone sau Samsung sau alte telefoane scumpe, dar Dumnezeu iti spune ca nu ai nevoie de un telefon scump pentru a sta de vorba cu El, e deajuns sa deschizi Biblia.
- Nu iti mai ajunge salariul ca sa iti cumperi haine, dar sunt altii care lucreaza o luna intreaga pentru a-si cumpara medicamente.
- Vrei mai multe bogatii pamantesti uitand ca pentru ca sa ajungi acolo Sus ai nevoie de bogatii sufletesti.
- Lucram o viata intreaga pentru a avea o familie, dupa care lucram pentru a ne intretine familia, pe urma pentru a avea o batranete linistita, si culmea, nici atunci nu suntem multumiti.
- Suntem furiosi pe Dumnezeu ca nu suntem fericiti, fara sa vedem ca sunem cei mai binecuvantati oameni, chiar daca stai intr-un scaun cu rotile, ai motive sa-I multumesti, fa-o! Sunt atatia care trec zilnic pe langa noi fara sa stie ca avem un Dumnezeu care spune sa aruncam grijile asupra Lui, dar parca si aceasta credinta deja e doar asa, din obisnuinta, parca nici noi nu o mai credem asa cum am crezut-o la inceput, oare asa e?
- Zilnic trecem pe langa oameni care "se macina" inlauntrul lor din diferite motive, oameni de care intr-o anumita masura suntem responsabili noi, care avem datoria sa spunem si altora despre Dumnezeul care e mai mare decat orice amaraciune.
- Spui ca locul de munca e prea greu pentru tine, dar uita-te in urma ta la ce realizari binecuvantate ai avut pana azi, nu ti-a spus nimeni ca nu esti bun, de ce o faci tu?
 
      Lista poate continua la nesfarsit, dar te las pe tine sa o completezi cu lucrurile pentru care pana acum ai fost nemultumitor. Te provoc sa scri pe o hartie toate lucrurile care crezi tu ca nu sunt bune in viata ta sau lucrurile care te fac sa te simti slab, neputincios sau nefolositor, iar dupa ce le-ai scris, rupe acea foaie in bucati si arunc-o la gunoi, pentru ca nu exista un lucru pe care un copil al lui Dumnezeu, care e creeat dupa Chipul si asemanarea Sa sa nu le poata face. Dumnezeu nu a creeat oameni buni de nimic,  asta noi devenim zi de zi pentru ca refuzam sa vedem in noi ceea ce El a pus bun.
      Gandeste-te la lucrurile de mai sus nu ca la o mustrare ci ca la o incurajare, oricat de cazut ai fi, un strop de putere tot a mai pus Dumnezeu in tine sa te ridici si sa ridici si pe altii. Multumeste mai mult si lasa-L pe El sa se ocupe de restul pentru ca stie nevoile si dorinele tale, tu doar asteapta in tacere ajutorul Lui si El iti va da mai mult decat ai nevoie. Ca un exemplu, de cate ori ai cerut lui Dumnezeu aer? Cred ca niciodata, dar El ti l-a dat, asadar, nu te "stresa" pentru lucrurile pentru care Dumnezeu S-a si ingrijit deja.

Friday, October 27, 2017

Generatia "adulescenta"

"Barbat esti atunci cand facturile vin pe numele tau nu cand
porti barba dar stai pe banii parintilor."

Prin postarea urmatoare nu vreau sa fiu "contra" nimanui, e doar o parere.

      Ani de zile generatia millennials (persoanele care in prezent au varsta cuprinsa intre 18 si 34 ani) a captivat atentia marketerilor, insa acum atentia se muta pe tinerii intre 12-17 ani. Adolescentii de azi primesc telefoane inca din scoala gimnaziala in comparatie cu tinerii din "generatia trecuta" care aveau acces la ele incepand abia din liceu. Aceasta schimbare deja modeleaza comportamente. Cei de la Google in parteneriat cu Ipsos, au explorat comportamentul, gusturile si dorintele acestor tineri care vor definii viitoarele tendinte ale consumatorilor. Un exemplu foarte bun referitor la asta ar fi acela in care, imediat dupa ce am deschis aplicatia sau pagina de YouTube, ne apar direct RECOMANDARI, cu alte cuvinte, YouTube stie deja ce preferinte ai, stie ce anume vrei sa vezi. 
        Adolescentii de azi au trecut de la mesajele text (SMS) la aplicatiile de mesagerie (Whatsapp; Messengerul de la Facebook; Viber si altele) si de la cumparaturi online de pe computere la cumparaturi prin intermediul telefoanele lor. In timp ce tinerii Millenialls au fost pionierii mobile, adolescentii de azi sunt nativii mobile. Cu toate acestea, adolescentii de azi sunt constienti de dependenta de tehnologie, insa nu fac nimic in privinta aceasta.
      S-a ajuns ca un reper major in viata tinerilor sa devina faptul ca au telefoane, au conturi pe facebook de la varste foarte fragede, fac cumparaturi online folosind cardurile parintilor, fara a mai fi nevoie de a cere permisiunea. Obtinerea unui telefon este unul dintre cele mai importante evenimente din viata tinerilor din generatia de azi. Adolescenti de azi primesc primul lor telefon in jurul varstei de 12 ani, poate si mai devreme.
      Nu demult am vazut o "stire" pe un site (nu mai stiu pe care) care vorbea despre aceasta generatie "adulescentina", cel care a scris articolul spunea ca multi tineri din actuala generatie stau cu parintii chiar si dupa ce si-au intemeiat propria familie. Un studiu facut arata ca aproape 1 milion de tineri din Romania de peste 27 de ani sunt in aceasta situatie. 
      Ei poarta numele de adulescenti, adica tineri care isi prelungesc adolescenta pentru ca nu pot sau nu vor sa isi asume responsabilitati de adult. Unul din intervievatii aceuli reportaj a afirmat ca la 34 de ani inca sta cu parintii, el cu sotia si cei doi copii, pentru faptul ca e greu sa plateasca o chirie, nu vorbim de oameni simpli ci de un inginer si o arhitecta.
      Desi populatia Romaniei scade, numarul tinerilor de peste 27 de ani care locuiesc cu parintii creste. Sunt cu peste 250 de mii mai multi decat in 2002.
      Generatia celor crescuti in era digitala are tendinta sa-si prelungeasca adolescenta dupa limitele biologice pentru a-si amana responsabilitatile.
      Repet ce am spus la inceput, nu vreau sa supar pe nimeni cu postarea aceasta. E un articol care mi se pare interesant, tinand cont de faptul ca are destul de multa dreptate in el. 
      Asta e problema noastra, ca luptam sa avem atat de multe incat uitam sa mai traim. Azi strangem  pentru ziua de maine, maine pentru poimaine si tot asa, de parca nu ar fi sa le lasam niciodata. Te zgarcesti sa iesi cu sotia la un restaurant, sa mergi cu copiii intr-o vacanta sau sa faci ce iti place pentru ca nu vrei sa cheltuiesti. Dumnezeu a lasat lucrurile astea sa ne bucuram acum de ele nu dupa moarte.
      Inchei cu ceea ce descrierea pozei spune: "Barbat esti atunci cand facturile vin pe numele tau nu cand porti barba dar stai pe banii parintilor.

Friday, October 20, 2017

In loc de rugaciune


Citeste o poezie pe cat de trista, pe atat de adevarata. O poezie in care ne regasim majoritatea dintre noi. De prea multe ori uitam ca trebuie sa traim in fiecare zi o viata placuta lui Dumnezeu si lasam deoparte smerenia, bunatatea, ajutorarea, mila, credinta. Cu cat inaintam in viata, pierdem cate un lucru important din acestea, lasam prea usor sa se raceasca dragostea si dorul nostru dupa Dumnezeu. Asta e planul Celui Rau, sa ne faca sa uitam ca tinta noastra este Dumnezeu si nu vre-un viitor "inexistent", ne da impresia ca daca nu avem ce sa Ii dam Domnului seara, inainte de a ne aseza in pat decat vorbele urate pe care le-am spus sau lucrurile rele pe care le-a facut, mai bine sa nu ii dam nimic, iti spune "pai tu asa vrei sa stai inaintea lui Dumnezeu, ce sa Ii spui? Nu te vezi cum arati?", la asta se uita oamenii, dar Dumnezeu se coboara pana langa cel mai de jos om care exista, il ridica, il scutura de praf si se ocupa de el intr-un mod special, El vrea sa ne auda spunand ca ne pare rau, ca ne cerem iertare si ca Ii multumim pentru inca o zi care a trecut si chiar daca nu am meritat, a fost cu noi. El vrea sa stea cu noi de vorba, sa vina langa noi, sa Ii spui toate problemele, atunci cand nu mai are cine sa te asculte, sa te ajute, El iti e deajuns.

"În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
Să-ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram, ca seara,
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted, un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând."

(Demostene Andronescu)

Sunday, August 20, 2017

10 lucruri de care nu vei fi intrebat la judecata


      Te-ai gandit vreodata la faptul ca intr-o zi vei pleca in lumea pentru care te pregatesti inca de pe acum? Te-ai intrebat, oare ce faci cu toate lucrurile pe care le-ai adunat pana azi, sau cui le lasi? Ei bine, sunt multe lucruri pe care le facem cu gandul la viata asta de aici, de jos, fara sa ne gandim la ce va urma. Avem impresia ca daca, pana acum, ne-am facut cate o casa, avem un card bancar pe care abia mai intra banii sau avem "pile si relatii" la diferiti medici, noua nu ni se va mai intampla nimic, dar lasa-ma sa iti spun un lucru pe care Biblia ni-l spune: "Cu o moarte, toti suntem datori..." Daca crezi ca in ziua in care vei sta fata in fata cu Creatorul tau vei putea sa Il impresionezi cu avutiile tale, te inseli. Nu va fi nici un test, nici un cantar, in Rai nu vom intra decat pe baza a cum ne pregatim acum. Acum se da "testul". Iar daca deja ti-ai pregatit raspunsuri pe care sa le dai "Judecatorului", iti las o lista cu cateva din intrebarile pe care nu le vei auzi in ziua aceea:


1. Dumnezeu nu te va intreba ce marca de masina ai avut, ci te va intreba pe cati din cei care nu au avut una (si nici bani de autobus) dar aveau nevoie mare de mijloc de transport, ai ajutat?
2. Dumnezeu nu te va intreba cate dormitoare a avut casa ta, ci te va intreba pe cati din cei care dormeau la cativa pasi de casa ta, pe strada, in frig, ai adus in casa ta sa doarma, macar o noapte?
3. Dumnezeu nu te va intreba cat au costat costumele tale si nici ce firma au fost, ci te va intreba cati saraci ai imbracat?
4. Dumnezeu nu te va intreba cat ai citit din Biblie sau cate ore pe zi ai studiat, ci te va intreba cat ai implinit din ceea ce ai citit si studiat?
5. Dumnezeu nu te va intreba de ce nu ai predicat ca si un mare predicator sau de ce nu ai cantat ca un mare cantaret (daca tu nu ai acest talant), ci te va intreba de ce nu ai adus mai mult rod cu ceea ce ti-a dat?
6. Dumnezeu nu te va intreba de prezenta ta de la Biserica, te va intreba unde ai fost cu mintea cat timp erai in Biserica?
7. Dumnezeu nu te va intreba cat de mult te iubeau oamenii din jur, ci te va intreba cat de mult ai iubit tu pe cel de langa tine?
8. Dumnezeu nu te va intreba ce scoli sau serviciu ai, ci te va intreba cati din colegii tai au vazut in tine un exemlu de copil al lui Dumnezeu?
9. Dumnezeu nu te va intreba cat de aproape ai fost de cer (fizic) ci cat de aproape ai fost de cer cu sufletul tau?
10. Dumnezeu nu te va intreba CAT te-ai pregatit pentru RAI ci CUM te-ai pregatit pentru RAI?

Thursday, August 17, 2017

Gabi Zagrean - Cum sa fim oameni pe placul Domnului? {Fragment}

Spunem ca suntem crestini, dar atunci cand trebuie sa facem un sacrificiu pentru Dumnezeu, cautam mereu motive de a lasa pe altii.

Tu il cunosti pe Isus?

"Orice lucru pe care vrei sa-l faci, fa-l din dragoste si nu din fatarnicie si astfel vei avea ca mare pret cerul..." 


      Cu cateva zile in urma am ascultat o predica a unui frate dintr-o Biserica crestina. Printre altele, ceea ce mi-a captat atentia a fost o istorioara care arata cat de diferit pot unii oameni sa interpreteze si sa puna in practica slujirea pentru Dumnezeu.
      Se spune ca odata, un pastor a avut un vis, se facea ca a ajuns in fata portilor raiului. Acolo, la intrare, era o "Fiinta" careia nu ii putea vedea fata. In fata acelui frate erau alti oameni care asteptau sa treaca de porti, sa ajunga in rai, fiecare imbracati in costume scumpe, altii cu Biblii la subrat, unii cu portofelele pline de bani la vedere, altii cu crucile atarnand de gat, iar o parte dintre erau, imbracati saracacios si fara a avea nimic la ei. Pastorul nostru, statea la rand, asteptand sa vada ce se intampla cu cei dinaintea lui. Le erau puse niste intrebari inainte de a le fi data "sentinta": "Cine esti", era prima intrebare, iar majoritatea raspunsurilor  erau: "Oh, Doamne eu sunt pastorul "X" am dat bani la saraci, am ajutat pe vaduve, pe orfani, am agenda plina cu lucruri bune." Imediat dupa asta, venea a doua intrebare: "Il cunosti tu pe Isus?" Raspunsul era: "Sigur ca da, mi-am predat viata in mana Lui in urma cu multi ani, m-am botezat si de atunci predic despre El..." Atunci "Fiinta" respectiva a spus sa astepte la oparte, si a chemat pe altul caruia i-a pus aceleasi intrebari. "Oh, eu am cantat toata viata mea, am fost nascut in Biserica crestina, sunt cantaretul "Y", ma stie toata lumea..." Imediat veni a doua intrebare: "Dar tu Il cunosti pe Isus?" Raspunsul nu a intarziat, a venit un raspuns pozitiv. "Asteapta si tu aici" ii spuse cel care "interoga" pe cei care doreau sa intre in Rai. Tot la fel s-a intamplat cu multe persoane care au urmat dupa ei, toti erau pusi la oparte si se uitau intrebatori la ceea ce se intampla. La un momentat dat veni o femeie saraca, in varsta, cu ochii in lacrimi. "Cine esti?" veni intrebarea, "Oh, eu sunt tanti "cutare"..." fu raspunsul femeii. "Dar pe Isus il cunosti?" Ii era adresata cea de-a doua intrebare. Ceilalti se uitau curiosi ce are sa raspunda aceasta femeie saraca si batrana. "Oh, Doamne, cum sa nu te cunosc? Tu mereu ai fost langa mine in clipele grele, cand nu am avut ce sa mananc, Tu ai venit la mine si mi-ai dat de mancare, cand am fost singura, Tu mi-ai fost Oaspete la masa...cum sa nu Te cunosc?", mai pe scurt, Cel care le statea in fata era chiar Isus. Toti ceilalti au ramas inmarmuriti, stiau ca in viata lor au slujit pe Dumnezeu si pe Fiul Sau, Isus, se laudau ei cu faptele bune pe care le-au facut, dar nici macar nu Il cunosteau pe Isus.
      Oare cati dintre noi nu suntem la fel, ne credem buni crestini, ajutam, facem fapte mari, avand impresia ca faptle bune ne vor mantui? Nu te vor mantui faptele bune pe care la faci. Faptul ca predici sau canti pentru Dumnezeu va fi egal cu "ZERO" daca nu ai o relatie personala cu El. Degeaba te imbraci frumos si canti bine, sau dai saracilor ceea ce tu oricum nu mai folosesti. Degeaba canti lui Isus, daca tu nu Il cunosti personal. Va veni ziua in care vom da socoteala pentru tot ce am facut. 
      Fa fapte bune pentru ca ele te fac sa te simti bine, nu te lauda cu ele. Faptele bune le faci, sau ar trebui sa le faci, cu dragoste, nu cu fala sau cu fruntea sus. Nu te mantuiesc ele, dar te vor ajuta sa traiesti o viata placuta. Traieste o viata de crestin adevarat nu ca sa te vada altii, nu ca sa le placi lor sau sa devii cat mai cunoscut, pe Dumnezeu nu il impresionezi cu asta. El vrea CALITATE nu CANTITATE.

Vladimir Pustan - Povestea unei musulmane de 19 ani {Fragment}

Faptul ca Dumnezeu poate sa lucreze in fel si chip in vietile oamenilor si face din imposibil posibil, si din inexistent in real, pentru cei mai multi a devenit din ce in ce mai de necrezut. Asculta aceasta intamplare a unei fete musulmane de 19 ani care s-a intors la crestinism si te vei convinge ca avem un Dumnezeu MARE care ne cunoaste si ne iubeste indiferent de cate lucruri rele am facut in viata.

Sunday, August 13, 2017

Vladimir Pustan - Sarac, tarziu si usa inchisa {Fragment}

Te-ai gandit vreodata la cum va fi ultimul tau moment din viata? Care va fi ultima imagine pe care o vei vedea?

Vladimir Pustan - Dumnezeu este cu noi! {Fragment}


Cuvinte minunate care te vor incuraja cu siguranta. Chiar daca de multe ori iti e frica de anumite lucruri si crezi ca Dumnezeu te-a uitat, e langa tine. Nu te duce doar in brate, te mai lasa si sa calci pe "pietre ascutite" pentru ca e un Tata care te iubeste si iti da libertate.

Wednesday, April 26, 2017

De ce treci prin greu?

Am sa raspund intrebarii din titlu, folosindu-ma de o alta intamplare pe care am auzit-o, nu cu foarte mult timp in urma si pe care as vrea sa o impartasesc cu tine. Nu e doar asta raspunsul la intrebarea "DE CE...?", dar e unul din raspunsuri.


      Se spune ca un frate care isi pierduse familia intr-un accident de masina, se plimba prin oras de unul singur, ingandurat, pierdut, suparat, trist, punandu-si tot felul de intrebari: "Doamne de ce nu m-ai luat pe mine in locul sotiei?!? Doamne chiar asa pacatos sa fi fost incat sa ma pedepsesti asa de rau?!?" si alte intrebari pe care le adresa suparat cu gândul ca Dumnezeu ii va citi gandurile. Mergând cu capul plecat si mainile in buzunar, a trecut, la un moment dat, pe langa doi barbati care loveau puternic intr-o piatra destul de mare, in fata unei Biserici. A trecut mai departe, neluând in seama cele vazute. Dupa cateva ore de tristete si amaraciune, fara sa isi dea seama, din nou trecu pe langa cei doi barbati, care inca loveau piatra cu ciocanele, dar fara sa se vada vre-o diferenta prea mare. "Or fi nebuni...!" Se gandea omul nostru...si iar trecu mai departe. Inspre seara, dupa ce se hotari sa mearga acasa, merse pe acelasi drum. Spre surprinderea lui, oamenii erau tot acolo, tot langa piatra, lovind-o cu putere. "Mai, astia chiar nu au toate tiglele pe casa..." spuse omul in batjocura. A hotarat totusi sa intre cu ei in vorba, sa intrebe despre e e vorba. A traversat strada si a mers la unul din ei care se oprise sa bea putina apa si l-a intrebat ce face aolo, ca de dimineata el, cu colegul sau, lovesc in aceeasi bucata de piatra, fara sa se vada vre-o diferenta. Atunci omul a zambit si a spus: "da, lovim de dimineata in bucata asta de piatra aici, jos, ca maine va fi pusa acolo, sus, in varful Bisericii..." spuse muncitorul respectiv, aratand cu degetul un loc gol in turnul Bisericii, in fata careia erau. "Si da, nu se prea vede diferenta, insa mai sunt si pietre mai dure care cu greu se lasa lucrate. Am incercat sa o slefuim, dar nicicum nu am reusit sa ii dam forma potrivita, pe care o dorim, asa ca am ales calea mai dura...ciocanul." Continua muncitorul, lasandu-l pe frate cu gura inclestata, simtind ca de fapt, asta e raspunsul lui Dumnezeu pentru el. Isi aduse aminte ca nu cu mult timp in urma, avusese un accident grav, dar a scapat nevatamat, insa el a continuat sa vorbeasca ce nu trebuie, a continuat sa pacatuiasca. Isi aduse aminte ca era cat pe ce, cu putin timp in urma, sa fie lovit de un tren, insa nu s-a pocait, Dumnezeu a incercat sa il avertizeze, insa el nu a ascultat, asa ca a ales calea mai PUTIN PLACUTA.
      Acum te intreb, de ce, atunci când Dumnezeu iti vorbeste prin lucruri marunte, tu nu Il iei in serios, iar atunci când te loveste putin mai tare, murmuri? De ce nu iti deschizi ochii atunci când ai scapat de un accident, de ce nu iei in seama chemarea lui Dumnezeu inainte de a fi prea tarziu? Dumnezeu, de multe ori, ne trece prin incercari mai grele, nu ca sa ne arate ca El are putere asupra noastra, ci ca sa ne arate ca ne iubeste. E greu sa intelegi o iubire care iti ia pe cel drag de langa tine...dar si mai greu este ca Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi, iar noi stam nepasatori. Inceara sa intelegi ca El ne "loveste" aici jos, pentru ca intr-o zi sa ne potrivim acolo sus, nu mai murmura la cel mai mic greu. Multumeste ca a fost langa tine si ca te-a vazut pe tine vrednic sa treci pe acolo. Nu mai fi acel soi de piatra care trebuie tot timpul lovit ciocanul si dalta pentru a putea fi prelucrat.

Monday, April 24, 2017

Fa ca jertfa Mea pentru tine sa nu fi fost zadarnica

Se spune ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), pe unul din fronturile marilor puteri,  au fost luati ostatici cativa soldati din "trupele adverse", pe care ii obligau sa faca munci grele, obositoare, care, pana la urma, duceau la moartea celor obligati sa faca aceste munci. Cand era inspre sfarsitul razboiului, o parte din ostatici, cei care inca mai ramasesera in viata, au inceput sa fie ucisi. La fel s-a intamplat si intr-una din zile, cand comandantii au ales zece persoane dintre ostatici pentru a fi executati cu cruzime, pentru amuzamentul celor prezenti (pt ostatici nu era amuzament, stiau ca si ei s-ar putea sa moara curand). Cele zece persoane au fost aduse in fata, si asteptau ordinul comandantului de a fi impuscati. Se uitau drept in fata, stiind ca acum sunt ultimele momente, fiecare incercand sa ia cu el o ultima imagine din aceasta lume. Unul dintre ei, insa, era tare nelinistit, plangea, striga, implorand si spunand comandantului ca are copii acasa pe care doreste sa ii mai vada, tipa, striga...comandantul, putin amuzat de situatie, a decis sa se joace putin inainte de a-l impusca...nu a apucat sa apese pe tragaci, ca un alt barbat, un ostatic, a strigat catre comandant spunandu-i ca ar vrea el sa moara in locul celui ce plangea. Comandantul, putin mirat, a spus nu are importanta care vor fi cele cele zece persoane. A aprobat cererea celuilalt ostatic. In timp ce se indrepta inspre locul unde urma sa moara, trecand pe langa cel caruia ii salvase viata, s-a uitat in ochii lui, spunand: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE, SA NU FI FOST ZADARNICA!". Nu a durat mult, iar cel care ii salvase celuilalt viata, era aruncat intr-o groapa, peste alte trupuri fara viata... Anii au trecut si cel salvat spunea ca ori de cate ori avea intentia de  bea, sau a face anumite lucruri rele, mereu ii rasunau in minte cuvintele barbatului acela: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!"
      Nu-i asa ca si pe tine te sensibilizeaza o astfel de intamplare? Poate ca intamplarea nu a fost exact asa, dar gandeste-te ca in urma cu aproximativ 2000 de ani, a fost una adevarata., una in care Cineva a murit in locul tau, iar atunci când era pe cruce, in ultimele clipe din viata Sa pe acest pamant, s-a uitat inspre tine si cu o dragoste nemarginita a spus: "FA CA JERTFA MEA PENTRU TINE SA NU FI FOST ZADARNICA!" Si tu ce faci atunci când o ispita vine in viata ta? Ce faci atunci când  sunt atatia saraci care au nevoie de painea pe care tu o arunci? Ce faci atunci când iti bati joc de viata pe care Dumnezeu ti-a dat-o? Fa ca începând de astazi sa fi mai multumitor pentru ce ai si sa spui mai des un "multumesc" si pentru ce nu ai. Dumnezeu nu ti-a promis lucruri de care tu nu ai nevoie, ci iti da exact cat iti e suficient. In incheiere as vrea sa te rog sa te gandesti la cat de mare a fost jertfa Lui pentru tine, si la cat de important esti in ochii lui Dumnezeu, spunea cineva ca si daca ai fi fost tu singurul pacatos din lumea asta, tot ar fi murit Isus pentru pacatosi, atat de mare e iubirea Sa fata de noi.

Sunday, April 23, 2017

Dumnezeu exista!

Am mai scris in urma cu cateva "postari" o intamplare pe care cred ca se merita sa o reamintesc: Se spune ca odata, un om mai batran, care nu credea in Dumnezeu, a fost intalnit de un frate credincios. Din vorba in vorba, acel domn, a intrebat pe frate de unde vine si incotro se indreapta? Drept raspuns, fratele a zis ca este student si se indreapta inspre facultate. Curios, omul respectiv a intrebat la ce este el student? A raspuns calm ca este student la teologie. Când a venit raspunsul, omul mirat, a intrebat razand: "Tu mai crezi in lucrurile astea? Mai crezi ca exista Dumnezeu, L-ai vazut cumva?" raspunsul fratelui nu a intarziat sa apara: "Da, mai cred, dar dvs ce profesor sunteti?" fu întrebarea adresata omului care deja ii spusese ca este profesor..."sunt profesor de istorie", veni raspunsul domnului respectiv. "Ah, dvs credeti ca a existat Mihai Viteazul?", intreba din nou fratele. "Cred, bineinteles, ca scrie istoria,e pomenit in toate cartile de istorie..." raspunse dl profesor. Iar ca sa intoarca situatia, fratele interveni din nou: "...dar l-ati vazut? Despre Mihai Viteazul scrie istoria, dar despre Dumnezeu scrie BIBLIA, care nu minte niciodata...".

"Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
Un lut de sine însuşi frământat.
Ci ne-a zidit o Forţă Creatoare,
O-nţelepciune fără de hotare,
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
Gonite de un bici ne-nduplecat.
Căci noi avem un duh şi-o libertate
Şi-o inimă ce pentru ceruri bate,
Există Dumnezeu cu adevărat!

N-ar fi simţit în veci de veci ţărâna
Surâsul unui crin imaculat.
De n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
Să umple-n noi de simţământ fântâna.
Există Dumnezeu cu adevărat!

Da, e cu noi Scriptura ca dovadă,
Avem minuni şi semne ne-ncetat,
Şi cine vrea pe Dumnezeu să-L vadă,
Să stea în faţa Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu-i calea noastră veşnic însorită,
Nu-i viaţa totdeauna un palat,
Dar o trăim căci merită trăită,
Când, peste lumea asta mărginită
Există Dumnezeu cu adevărat!

Nu, nu suntem neant! - Ce fericire!
Supremul adevăr s-a revelat!
Isus e-n noi Lumină şi Iubire,
Iar moartea-i doar un zbor spre nemurire,
Există Dumnezeu, ce minunat!"
(Costache Ioanid)

Saturday, April 22, 2017

Viata - o plimbare spre...?

      Au trecut aproape 4 luni de la începutul noului an, 2017...nu stiu pt tine, cel care citesti asta, daca au treut la fel de repede ca si pt mine. Daca da, inseamna ca ne aflam in aceeasi situatie amândoi: aceea in care, ne apropiem, incet-incet de vesnicie, caci, pana la urma, ce este viata? Daca ar fi sa ne luam dupa spusele lui Blaga, marele nostru poet/filozof, etc: "Viata - o plimbare spre somn." Pivind din punctul de vedere pamantesc, nu e nimic altceva decat asta, o simpla si nevinovata "plimbare spre somn", in care facem ce vrem, mergem unde vrem, nu tinem cont de reguli, privim viata ca si cum noi nu vom pleca de aici niciodata. Dar privind din punct de vedere religios, din punctul de vedere al lui Dumnezeu (dupa cum scrie in Biblie), viata este cel mai pretios lucru prin care putem sa ii dovedim lui Dumnezeu ca il iubim. Dumnezeu, pt ca noi a traim, si-a trimis Singurul Fiu la moarte pt noi (Ioan 3:16; Ieremia 31:3...etc). Nu cu mult timp in urma am ascultat o predica legata de depresie. Din punct de vedere al Organizatiei Mondiala a Sanatatii (OMS), depresia este o stare de tristete care impiedica desfasurarea unei vieti normale, de ea suferind aproximativ 356 de milioane de oameni. Nu stiu care ar fi acea tristete din viata ta care a impiedicat desfasurarea unei vieti normale, dar gandeste-te ca Dumnezeu permite aceste lucruri, ca sa te modeleze pt ziua in care vom ajunge ACOLO SUS. Daca astazi nu esti acolo unde ti-ai propus sa fi, nu inseamna neaparat ca nu esti bun, ci unul din motive ar putea fi faptul ca sunt alti oameni acolo jos pe care esti pus sa ii ridici, sa ii impingi de la spate, care astazi ar putea sa renunte, dar Dumnezeu te-a vazut pe tine vrednic de a ajuta. Daca vreodata ai intentia de a te compara cu cei mai tari decat tine, iti dau un sfat: nu toti avem aceleasi calitati, gandeste-te ca la Judecata nu vei fi intrebat tu, care ajuti pe cei saraci, sau tu care ridici pe altii când sunt cazuti, sau tu care predici, sau tu care canti...tu cel cu cantatul, de ce nu ai predicat ca si "X" sau tu, "X" de ce nu ai cantat ca si "Y". Fiecare suntem pusi sa ne facem lucrul nostru, si impreuna sa lucram pt Dumnezeu. Atunci când esti pus in situatia de a te desconsiera, gandeste-te la chemarea pe care o ai, la lucrarea pe care trebuie sa o faci. Daca tu nu mergi mai departe, daca tu nu iti vei face datoria, daca vrei sa renunti, cine va lupta in locul tau? Esti responsabil de viata ta si esti responsabilsa spui despre El celor pe care Dumnezeu i-a asezat langa tine (colegi, sefi, vecini, etc)...Esti responsabil de lucrarea ta, du-o pana la capat si vei primi premiul, nu e usor sa ajungi la FINISH, nu a promis nimeni asta, dar merita sa lupti!